Despre bărbaţii care mă citesc.

Acest articol este scris după o idee a unui bărbat dintr-o bucată, din Timişoara. El a zis despre un anumit serviciu, unui domn care întreba de preţ ca apoi să vorbească peste tot că a fost cam scump: Nu e prea scump, doar că tu nu ţi-l permiţi. E o diferenţă!

Sunt oameni care n-au avut niciodată dragoste. Aşa că ei cred că nu există. 

Oameni care n-au avut niciodată acces la putere, influenţă, bani. Aşa că ei cred că şi milionarii aşteaptă ziua de salariu. Poate să-şi plătească angajaţii :))))

Să ştiţi că eu nu i-am şters numărul din telefon.

Andreea Ibacka e cu ochii în lacrimi. I-am spus să nu se uite la filmul de prezentare, dar nu m-a ascultat. Cine-ar fi putut să nu se uite? Doar era Diana Sorescu în fotografiile acelea. Ne zâmbea, ne făcea cu mâna, sărea de bucurie înconjurată de prieteni. Unii dintre ei erau acum în sală. La Bookfest.
Ne uităm unii la alţii. Mihnea se bazează pe mine. Eu pe Andreea. Andreea chiar nu ştiu pe cine se mai bazează, dar toţi ştim că nu trebuie să lăsăm emoţia să ne strângă de gât, aşa cum ne-a prins zdravăn de inimă.
Pe 6 noiembrie 2013 toţi eram cutremuraţi de vestea morţii Dianei Sorescu, pe care mulţi o cunoaşteţi drept Diana cu Vanilie.
Suntem în 30 mai 2014. La Bookfest. Prietenii ei nu s-au lăsat până n-au strâns textele de pe blog într-o carte.
Prima ei carte.

Cum poţi să trăieşti o seară de neuitat fără să dai jos hainele de pe tine?

Se spune că poţi să spui cum face dragoste o femeie după cum dansează. Timişorencele clar sunt sirene, iar bărbaţii lor sunt pe ritm! 

Mda, asta e mai rar. În multe locuri contribuţia artistică a bărbaţilor la o seară de club se regăseşte doar în nota de plată. 

Ei de-aia vin. Să şi-o găsească, să şi-o arate şi să plătească. 

Nu şi la Timişoara. Am vorbit mult despre muzică, nu despre haine şi maşini. Am dansat şi am băut oarecum responsabil. 

A fost o seară genială în Epic! 

I WANT YOUR TEXT: Dar tu? Cum ma pastrezi, baby?

Mă aşteptam la o reacţie după textul Andreei. A venit de la Răzvan. Sper să-l conving să-i dau numele întreg. 

BTW, Răzvane, ţi-am umblat un pic la text că erau câteva formulări din stilul meu şi celebrele trei puncte. Le-am şters că iar zic unii că am scris eu textul. :)))
................

Pay it back versus pay it forward. Versiunea albă.

Da. Va exista şi o versiune neagră, dar astăzi sunt prea bine dispus. 

Vorbim de bine... binele ;)))

Dacă răsplăteşti pe cineva pentru un bine făcut totul se opreşte aici. E corect, dar e steril. Nimic nu se mai întâmplă după asta. Lumea revine la echilibru şi asta e OK doar dacă îţi place cum arată lumea acum. Eu cred că se poate mai bine.

În anii 90 eram în facultate şi scriam poezii în timpul examenelor. La cursuri nu mă plictiseam, dar la examene condensam mult şi scriam puţin. 

Cu poeziile astea am mers într-o zi la Nicolae Manolescu. În loc să mă trimită la plimbare, ca pe un mucos ce eram, Manolescu şi-a făcut milă şi timp. I-am dat trei sau patru poezii. M-a sunat după două săptămâni. 

I-au plăcut două. 

Independenţa le face pe femei mai frumoase!

Multe cititoare independente (unele dintre ele chiar realizate financiar mult peste medie) mi-au scris că bărbaţii se sperie când află cât de bine le merge.

Eu cred că se triază şi rămân doar ăia care trebuie. Pardon, să nu se sesizeze morala: rămâne doar acela care trebuie. 

Filozofia sexului Preludiu

Oamenii simpli şi morali fac un mare deserviciu moralităţii. Pentru că se poate ajunge la concluzia periculoasă că simplitatea şi moralitatea merg mână-n mână.

Eu cred în camaraderie. În egalitate nu cred. Nu putem fi egali pentru că suntem diferiţi. Nu buni şi răi, nu frumoşi şi urâţi. Diferiţi. Şi adesea cred că inconsecvenţa e o formă de diversitate. Ajung uşor de la : „Vă iubesc pe toţi!” la „Sunteţi o adunătură de, pardon, sclavi”.

Când ai pierdut-o, ai da oricât să o ai înapoi. Nu e mai simplu să o păstrezi?

Fără ea nu poţi să mănânci, să dormi, să te porţi normal. Uneori prietenii te evită. Alteori te evită chiar toată lumea.

Ce mai! Fără ea nu eşti om!

Vă aşteptaţi să vorbesc despre o femeie? Ceva cu melodramă şi câteva sfaturi bine ticluite? Nu. Mai mult, voi comite un sacrilegiu pentru unii când voi spune că există lucruri mai de preţ pe lumea asta decât dragostea.

Sănătatea este unul dintre ele.

I WANT YOUR TEXT! Singurul lucru mai rau decat suferinta din iubire...

Atât de mult şi-a dorit să rămână anonimă încât nici măcar prenumele nu pot să vi-l spun. Nice job, M.

Il vrei atat de mult...pana il ai.
.................

De ce sunt româncele cele mai frumoase femei din lume?

Pentru că nouă, românilor, ne place să ne lăudăm cu frumuseţile patriei. Şi indiferent unde duci un englez: la mare, în Bucegi sau în centrul vechi, vă asigur că nu Babele îi captează atenţia! 

Cred uneori că şi străinii care fac la noi turism medical vin în parte pentru dinţi şi în parte pentru frumoasele asistente :)))))

Româncele sunt cele mai frumoase femei din lume pentru că diferă. Între ele (unde mai găseşti brunete, blonde şi roşcate pe scara aceluiaşi bloc şi să le mai cheme pe toate Popescu?)

Românecele diferă  şi în ele. Interiorul e mobilat cu gânduri şi dorinţe contradictorii, parcă de un pălărier nebun. O româncă poate să fie 5 amotimpuri într-o singură zi. Mereu alta. Ca un harem închis într-un singur trup.

Tease.

......
La colţul străzii iese fata de la “Optica Medicală”. Aceeaşi Marie. Mereu cu alţi ochelari. Merge la “mec” de unde se întoarce cu un hamburger şi o cafea. Până la un moment dat, faptul că blugii erau din ce în ce mai strâmţi era agreabil. Acum însă, când par plini cu heliu, băutul cafelei în uşa prăvăliei, mereu cu alţi ochelari, nu mai are acelaşi efect. În magazin nu mai intră decât cei care au cu adevărat nevoie, aşa că patronul nu înţelege de ce stocurile de ochelari de soare şi cel de lentile de contact cosmetice sunt neatinse. Încetul cu încetul, fata de la “Optică Medicală” se transformă în tanti de la ochelari în vreme ce eu cedez tot mai rar prioritatea pietonilor la trecerea de la colţ. Pentru că nu mai e nimic de văzut, decât marea dramă a unei vieţi mici pe lângă care trec zilnic şi pe care o trăiesc şi eu, oricât aş fugi de ea, cu mici diferenţe vizibile numai celor foarte atenţi la detalii.

Inflaţie de oameni.

Suntem prea mulţi. 
Nu le mai ajunge nici ăstora să dea câte un creier şi un suflet de persoană. Unii chiar n-au deloc. 
Nici, nici. 

Gura în schimb... 

gura era mai ieftină, 

aşa că li s-a dat tuturor către una. 

Celor care nu au creier li s-a setat din fabrică pe pilot automat. 

Celor care nu au suflet le foloseşte bine de tot. Respectul meu pentru inteligenţa abstractă a dispărut de mult. De când am realizat că o jigodie deşteaptă e mult mai periculoasă. Inteligenţa poate să fie o unealtă sau o armă. 

Iar noi suntem prea mulţi. 

În consecinţă valorăm din ce în ce mai puţin. 

Un sclvagism liber consimţit. 

Când vrea cineva să ne trezească ne supărăm pe el cum ni se pune pata pe ceasul care ne trimite la job. 

Rectific titlul: e o inflaţie de populaţie.

Oamenii sunt din ce în ce mai puţini.

I WANT YOUR TEXT: Cum îţi poţi pierde virginitatea din prima. De două ori.

Selecţia concursului nostru fără premii continuă într-un ritm susţinut. Textele care trec sunt însă mai puţine. 

Acesta a pus foarte bine punctul pe i. Ce s-ar întâmpla dacă primul bărbat din viaţa ta ar fi promis deja alteia că va fi ultimul din viaţa ei?

Nu mă aşteptam ca autoarea să-l semneze. Cu greu a acceptat să-i pun prenumele. Cristina.

...............

Egali, dar nu banali.

Există eveniment fără zonă VIP? Fără şmecheri care ar fi fericiţi să-i laşi să intre cu maşina până la separeu?

Da. Pe 31 Mai în Bucureşti. 

Există un eveniment unde să vină nu unul, ci trei DJ pe care să vreau şi eu să-i văd? (şi o să-i văd 100%)

Da. Pe 31 Mai. În Bucureşti. 

În oraşul ăsta gri?

Nu. Pe 31 mai, Bucureștiul va fi cel mai colorat oraș al Europei!!

Poveștile frumoase nu au sfârșit fericit. Au "va urma" :)

Elena Perseil priveşte mai mult înainte, dar s-a oprit un pic în dreptul unei cifre pe care destul de puţini creatori o ating: 10 ani creativi, agitaţi şi foarte frumoşi.
Au sărbătorit împreună cu ea, din sală,  Diana Dumitrescu, Andreea Bălan, Oana Turcu, Oana Roman, Catinca Roman,   Ana Morodan, Mirela Bucovicean, Liliana Gheorghe, Catalina Vornica, Alin Galatescu, Flavia si Mara Marie Claire, iar Alina Puşcaş chiar a defilat în creaţiile sărbătoritei.

A smile is smarter than a tear.

10 ani! Într-un domeniu care se schimbă de pe o zi pe alta. Te apucă un pic de melancolie.

O cunosc pe Elena Perseil de... staţi să mă gândesc... sunt nişte ani.

Nu sunt 10, ce e drept, dar sunt.

De 10 ani Elena visează cu ochii larg deschişi. Cu mâinile îşi prinde frumos visurile de aripi şi de desenează direct pe femei. Sub formă de rochii.

Mulţi mă întreabă: O cunoşti pe Elena? Cum e ca om?

Seamănă mult cu colecţiile ei. Nu e două zile la fel, dar simţi o continuitate fantastică în încăpăţânarea de a crede că locul artei este printre noi. Că ne putem îmbrăca în artă.

Fericirea chiar este o atitudine!

Teoria asta se verifică în destule situaţii. Una dintre cele mai clare s-a întâmplat chiar pe strada mea, unde o femeie angajată la salubrizare se întreţinea (numai zâmbet) cu un posesor de Trabant. Femeia îşi sprijinise cu nonşalanţă măturoiul de maşina nemţească, fapt care nu deranja pe nimeni. Se sorbeau din ochi. Şi păreau extreeeeeeeem de fericiţi. Desigur, unii vor spune că erau „fericiţi în prostia lor”. Bine-bine, da’ erau? Ce mai contează cauza? Înseamnă ignoranţa fericire? Uneori. Partea proastă cu ignoranţa este că e uşor perisabilă şi, odată pierdută, nu se mai întoarce. Mergând mai departe pe firul logic al povestirii riscăm să stricăm tot. Pentru că se prea poate să fie adevărat că gândurile celor doi, transpuse în limba vorbită, să fie extrem de greu de publicat. Noi am încerca totuşi, dacă am avea insolenţa (poate şi ignoranţa) să credem că putem deduce ce gândeşte o fată din ţigănie, când se întâlneşte cu ibovnicul motorizat.

Căutarea fericirii este cea mai comună îndeletnicire umană. Călugărul care se înfometează-n stâncă şi adolescentul care merge la bordel sunt în căutarea aceluiaşi lucru. Fericirea ca stare de bine. Nirvana. Raiul. Momentul ejaculării. Ovaţiile unui stadion. Strigătul neomenesc din momentul victoriei. Lacrimile de bucurie. Te iubesc.

Ludicul guvernează fără nici un scop anume, disimulat în cele mai înălţătoare porniri şi în cele mai josnice instincte. Jumătate din lumea noastră se sprijină pe Carbon şi arde încercând să lumineze drumul spre fericire. Până la urmă o utopie. Şi asta nu din cauză că fericirea n-ar exista, ci pentru că e instabilă. Iar noi o visăm altfel, fără să acceptăm prea uşor că nu condiţiile care au produs-o se schimbă, ci noi ne modificăm tot timpul percepţia. Până la urmă cei instabili suntem noi, dovadă că la un moment dat murim toţi. Ceea ce este, până la urmă, un act de dreptate.

Fericirea nu este o anomalie şi la ea se poate ajunge pe mai multe căi. Cele mai cunoscute sunt cea mai uşoară şi cea mai grea. Dacă ai înţeles enunţul de mai sus, înseamnă că pe cea mai uşoară, ignoranţa, tocmai ai ratat-o. Nu-ţi mai rămâne decât să înveţi cum să-ţi construieşti şi să-ţi menţii fericirea. N-are nici o legătură cu sfincterul care te ajută să-ţi amâni ejacularea. Nici cu metodele de păstrat bărbatul perfect pe care ţi le vântură prin faţa ochilor revistele pentru femei.

De fiecare dată când cineva îţi dă reţete de preparat fericirea trebuie să fii sceptic. Dacă opreşti lectura aici e un semn cert că ai înţeles ceva. Dacă o continui e la fel de bine. Pentru că nu poţi lua decizii corecte fără un minim de informaţie. Desigur există hazardul, dar şi el este supus unor reguli. Lumea e un camion dat cu vopsea termosensibilă. În funcţie de condiţiile atmosferice şi de unghiul din care e luminat el poate să pară: dric, maşina poştei, camion Coca-Cola, imperialist american, ruşii în Cehoslovacia, jucărie, loc de muncă.

Eu vă recomand poziţia a şaptea.

Şi, ca la yoga, o mantră simplă. Repetaţi după mine: „Pământul nu s-a născut acum ţ milioane de ani. Lumea are exact vârsta mea. Toţi învaţă odată cu mine, cresc în ritmul meu, dar mor fiecare la timpul lui. Când voi închide eu ochii, lumea se va sfârşi. Când i-am deschis, de-abia aduceau mobila. Pot fi alfa sau omega la fel de bine. Dar aleg să fiu alfa. La mine acasă sunt stat în stat. Pot să-mi botez garsoniera imperiul Popescu, Georgescu sau Constantinescu. Câinele meu nu se va mulţumi cu titlul de senator. Mâţa are oricum stat în statul meu. Sunt liniştit şi fericit pentru că posed cea mai grozavă maşină asamblată vreodată: corpul meu tânăr, cu rodajul abia făcut”.

Queen – Don’t Stop Me Now.

Citeste mai mult în Filosofia sexului! 
O gasesti doar pe www.curteaveche.ro
Link direct :https://goo.gl/ckKJXZ

Cum poţi să repari un... succes?

Ce succes e ăla, domunule, care trebuie reparat? 

Unul pe care nu l-ai meritat, de exemplu. 

Unul în care ai fost mai mult spectator şi te-ai întreţinut cu mult drag cu toată lumea... şi ai uitat să pui osul la muncă! Dacă muncă se numeşte asta. 

Unul în care organizarea a fost atât de bună că ţi se potrivea poanta băieţilor de la Extreme Show care au zis despre un mare om de televiziune că e atât de bun încât emisiunea lui merge şi fără el :))))))

Am fost “mireasă”. Mă întorc la Timişoara să dreg un party mega-ultra-reuşit, cu unul în care să fac şi altceva decât să dau din gură!

Dau din mâini. Într-un club care m-a cucerit înainte să intru în el. Caius şi Andreea au fost primii vinovaţi. De când m-au luat de la aeroport am ştiut că o să mă simt bine la Timişoara. 

Era normal să mă întorc. Până la urmă e ca în dragoste: dacă după ce petreci o noapte cu cineva, el sau ea nu te mai sună, înseamnă că i-ai satisfăcut doar... curiozitatea. 

Dacă mai vrea o dată, înseamnă că dragostea la distanţă e posibilă. Ne vedem în EPIC. 

Cum când? Scrie pe afiş!

Pagina lor de facebook e aici: https://www.facebook.com/EpicSociety.ro?fref=ts

Nu există promisiuni care nu se pot ține. Doar oameni care nu sunt în stare să o facă.

Când principiile sunt de partea noastră ne e foarte ușor să dăm în ceilalți. Nu le găsim scuze. Scuzele sunt pentru noi, când o dăm în bară.
Noi știm cu precizie ce am fi făcut în toate situațiile în care nu am fost puși niciodată. 
Ne-am fi descurcat mai bine în războaiele pe care nu le-am dus. Mai ales după ce războiul s-a terminat. 
Și touși, momentul în care o promisiune se rupe este, de cele mai multe ori, chiar momentul în care ea este făcută. Pentru că nu știm nici ce o să vrem peste 5 ani, nici cine vom fi noi peste 5 ani. 

I WANT YOUR TEXT: Recunoşti că te recunoşti?

Un text trist la care am râs în hohote.

de la Sabina L. 

L, de la "las' că ştie el"

Mi-ai spus cand dormeam impreuna ca locul ala din pat a fost facut parca special pentru mine. Perna aia moale pe care ma invatasem sa dorm se mula perfect intre obrazul meu si mana ta. Iar patul…ajutorul de nadejde atunci cand te lasai cu toata greutatea pe spatele meu. 

Alarma aia nenorocita care suna mereu la 6 dimineata era singurul nostru dusman. Si o biruiam de fiecare data, reducand-o la tacere pentru macar inca o jumatate de ora, in care nu faceai altceva decat sa stai cu nasul in parul meu. Stiai ca adorm la loc si, ca sa nu ma trezesti, imi sarutai talpile inainte sa pleci. 

De la ce sumă îţi permiţi demnitate?

E o replică absolut genială în Filantropica: La banii tăi îţi permiţi demnitate?

...

Sunt lucruri pe care trebuie să ţi le permiţi. O maşină, o casă... în unele cazuri o femeie.

Voi face o afirmaţie şi mai riscantă: trebuie să-ţi permiţi un copil. Înainte să-l faci. După s-ar putea să descoperi că plus 1 înseamnă minus multe. Ce vrei să-i laşi moştenire? Frustrări şi visuri neîmplinite?

Să cădem de acord că putem să fim în dezacord.

Eu şi Muza avem un fel de aromonie a contradicţiei. 

Un foarte mic exemplu o să vă fie de mare ajutor: când bem vin, ei îi torn un roze franţuzesc pentru care a făcut o pasiune, în vreme ce eu prefer un alb românesc sec şi foarte masculin. 

Ironia bate mârlănia

Învață să râzi, nu să înjuri.

Doare mai tare și atinge doar ținta. Fiecare insultă pe care o spui te atinge și pe tine. Dezamăgește. Sunt oameni care preferă să te știe stăpân. Pe situație și pe tine. Prietenii, femeia de lângă tine, copilul pentru care exemplul personal este întotdeauna cea mai eficientă lecție. 

Învață să râzi de probleme. 

Furia, dezamăgirea și alți demoni nu sunt combustibilul ridicării. Frustrările pot ajunge să te macine mai mult decât eșecul. Nu e niciodată târziu pentru un nou început. Câți campioni n-au simțit gustul înfrângerii?

Sunt ore în care trăieşti mai mult decât alţii într-o viaţă! Depinde cu cine le petreci.

Experienţele sunt condimentul vieţii. Poate nu-ţi mai aduci aminte versurile unei melodii pe care ai auzit-o în concert, dar gustul ei îl ştii sigur. Dulce sau dulce amărui. 

Pink & Black au inclus prima dată România în turneul lor european. 

Ştiu,sunt aproape necunoscuţi la noi, dar credeţi-mă, în curând vor fi pe buzele tuturor. 

Raft punk: Trei cărţi pe care orice angajat trebuie să le citească. De preferat... la timp :))

Mulţi îşi imagniează că PR-ul este ceva ce se întâmplă doar în exteriorul unui companii. NU e adevărat. Salariile şefilor, corner office-ul, poveştile despre CFO-ul care a plecat de jos, toate sunt PR-ul intern. Morcovul care face angajatul să respect o conduită care, de cele mai multe ori seamănă cu sloganul de pe lagărele de concentrare: Arbeit macht frei. Munca te duce în corner office. 

Sigur, companiile sunt ca oamenii: unele exemplare, altele de evitat. Sunt sigur că ar prinde bine o listă, dar nu sunt eu omul care să o facă. 

Sunt trei cărţi care vă vor ajuta enorm să vă treziţi singuri. Nu pentru a ieşi din sistem, ci pentru a-l face să funcţioneze şi în favoarea voastră. Oile nu stabilesc traseul turmei.

Visul este trezirea din banal.

Mişcarea are nevoie de un scop. Un scop care se tot mişcă şi el. Se transformă. Se ridică. 

Cu cât mergi mai repede devine clar că trebuie să alergi. 

Apoi să zbori. La început ţi se pare imposibil, apoi reuşeşti şi primeşti următoarea poruncă: 

Din ce în ce mai repede şi din ce în ce mai sus. 

Până ce totul se pierde, pentru că aşa poate să înceapă ceva nou. Iar acel ceva nou îşi pierde la un moment dat suflul. 

Nici nu e despre sport. E despre viaţă.

Când am intrat la liceu aveam 1,75 şi 40kg. Mâncam bătaie doar aşa, pentru că era simplu. Te mai chema câte unul la el, te mai punea să sari. Să audă dacă ai monede în buzunar. Dacă aveai te... buzunărea.

Îmi aduc aminte când am ajuns la 75, spre finalul liceului, cu mult efort şi multe lupte, de data asta majoritatea câştigate. 

Da, sportul poate face asta.

Top 5 Femei care ar trebui să rămână singure. Fata lu’ tata. (locul 4)

Există femei care nu se nasc decât pe jumătate. 

Ele nu sunt chiar o persoană, 

Sunt un fel de jumătate de pui cu garnitură de cartofi prăjiţi. 

Sunt acele femei care se consultă cu familia în aproape orice decizie. De fapt, rar iau vreo decizie. Consiliul de familie ia decizia pentru ele. 

Era şi un banc: Domnişoară, dansaţi?

Staţi puţin să merg să o întreb pe mama.

Întreab-o şi dacă ai voie sex, să nu faci două drumuri. ;))

Top 5 Femei care ar trebui să rămână singure: Nemulţumita de profesie aka Mama comparaţiilor. (locul 5)

Alţi bărbaţi le-au cumpărat nevestelor restaurante.

Alţi bărbaţi au mai mult timp liber. 

Fostul nu mi-a spus niciodată măcar... şi aici urmează o listă interminabilă, de te şi întrebi dacă fostul nu era cumva mut, că prea nu i-a zis nimic :))))))

Nemulţumita de profesie nu face comparaţii din care să ieşi bine. Ce faci bine se ignoră, ce faci rău ţi se impută. 

Digging in the dirt

Mereu mi s-au părut inutile cronicile de concert care se scriu – firește – după concert.
Parcă povestești unui întârziat cum a plecat trenul din gară.
A plecat foarte frumos.
Cu oameni sărutându-se fără să se despartă.
Cu muzicieni de talia lui Dan Bitman veniți la întâlnirea cu unul dintre zeii muzicii. Da, au fost mulți muzicieni români în sală. Cred că mai bine ar fi fost dacă veneau toți. 

Pot, dar nu vreau.

Să mă gândesc numai la mine.

Chiar dacă sunt la modă egoiștii și aroganțele. Aroganța mea e să nu fiu în moda asta. 

Să mă prefac.

Dacă voiam să mă fac actor începeam din anii 90. Era și mai puțină concurență. 

Totul despre ex

Dacă-l urăști înseamnă că nu ți-a trecut.

Dacă-l faci de trei parale în orice discuție cu prietenele... ești tu de doi lei. Că ai ales un asemenea rebut.

Cu foarte puține excepții orice om care a trecut prin viața ta ți-a făcut și bine, iar în foarte multe cazuri SINGURA LUI VINĂ E CĂ A PLECAT.

I WANT YOUR TEXT: Trăim într-o lume a bărbaților. Făurită după dorințele femeilor.

de la Diana Maria Man.

Bărbații ne domină. Cu largul nostru concurs.
Ne fură (inimi și joburi).
Bărbații sunt cei mai buni șoferi, doctori, ingineri și arhitecți.
Se pricep cel mai bine la poezie, dar noi le dăm un motiv să scrie.
La cântat, despre noi.
Fotografiat și desenat. Totuși, când văd un nud de femeie oamenii nu întreabă cine e pictorul. Întreabă cine a fost modelul.

I WANT YOUR TEXT: Am să mă las de iubire si-am să m-apuc de iubit.

De Simona Mihaela
..........................

Am să mă las de iubire si-am să m-apuc de iubit.

Tu nu o sa crezi cat de mult te-am dorit decat atunci când ai să respiri dor. S-ar putea ca în unele vise să te trezeşti cu mine in pat. 

Voi fi plecată, nu de mult timp, dar dincolo de secunda în care m-aş mai fi putut întoarce.

Voi fi plecată să caut boala care să mă vindece de tine.  Un alt EL, dar nu te flata, nu un alt TU.

Între prima privire şi ultima noapte de dragoste e decât un pas.

Pentru ca iubirea n-are termen de garanţie, nu expiră nici după a şaptea săptămână de plâns sau a nu ştiu câta luptă de răzvrătire, sau al nu stiu catelea surâs forţat. Dar tu n-ai să ştii niciodată că te-as fi iubit cum n-ar fi facut-o alta vreodată, pentru că există o singură dragoste adevarata si o mie de incercari.

Viaţa e ironică. Cine ştie, poate că am pierdut marea pentru a cuceri cerul!

Foto: mene89

Un compliment pe măsură :)

Noi facem serile speciale. Noi alegem compania oamenilor care ne fac să ne simțim bine. Avem suficiente obligații peste zi și prea puțin timp să ne gândim la noi.

Pentru un bărbat e OK să aibă trei costume. E chiar o glumă că înainte era OK unul singur pe care îl purtai la trei ocazii: când te însurai, la botezul primului copil și – dacă mai intrai în el – rudele aveau grijă să te și îngroape în costumul acela.

I WANT YOUR TEXT: Femeia la 40 de ani. Tentația e un examen pe care îl pici... cu brio?

Nu prea public texte nesemnate în categoria I WANT YOUR TEXT. 

De data asta a fost foarte clar că nu există altă variantă. 
............

N-am mai simțit de multă vreme dragostea soțului meu. 

Gelozia lui însă o simt zilnic. I-am dat motive? Până de curând nu. Avea unul singur: că sunt frumoasă (zice el)  şi dorită de bărbaţi. O suspiciune perpetuă care îți face viața un calvar. 
M-am obinuit să privesc numai în jos și de câteva ori am trecut chiar pe lângă soțul meu fără să-l observ.
I-am iertat mereu soţului meu ieşirile, crezând în vorbele lui, cum că mă iubeşte prea mult, şi de aceea este aşa gelos. Dar vine o vreme în care te-ai maturizat suficient încât să nu mai crezi asta. Cine te iubeşte, nu te face să suferi! 

Zile

Sunt zile pe care le uiţi. 
Săptămâni pe care le uiţi. 
Luni.

Noroc că nu te întreabă cineva ce-ai făcut în 2002. N-ai avea idee ce să zici.

Şi sunt secunde pe care le retrăieşti.

Secunde când ai spus ceva important sau n-ai spus nimic.

Momentul acela care ar fi trebuit să fie al tău.

Sunt zile în care ai trăit în lumină. Ai fost lumină.

De cele mai multe ori ai mii de poze care nu mai înseamnă nimic. 
Absolvirea facultăţii, petreceri, sunt doar alte poze. 
Din alte zile. Din momentele acelea nu ai. Erai prea ocupat să le trăieşti. 
Şi e foarte bine aşa.

Schimbarea e singura constantă.

Mergem cu ceasurile ticăind în noi ca nişte bombe pline de riduri de expresie. 

Când sună nimic nu explodează. 
Dacă n-ai explodat când trebuia. Ce să-ţi fac?! 

Sunt arme retrase fără să fi fost folosite în niciun război. S-au demodat aşteptând.

În cazul lor e bine. Taţi şi mame au rămas în viaţă.

Dar tu?

În 89 se spunea că românii nu pot să iasă în stradă pentru că mămăliga nu face explozie.

Un truc de manipulare în masă.

Ţie nu ţi-ar strica o explozie

de bucurie. 

CITEȘTE CĂRȚI. 
NU CITATE!
http://bit.ly/FărăPrejudecăți

I WANT YOUR TEXT: Cum mi-am petrecut sfarsitul iubirii

Blogul autoarei in link: 
http://imiplacesimplu.wordpress.com/2014/01/19/cum-mi-am-petrecul-sfarsitul-iubirii/

La mine sfarsitul iubirii a inceput intr-o joi pe la ora 12:30 p,m. Stiu, imi vine si mie sa rad.E un lucru stiut de toata lumea ca majoritatea ne apucam de treaba ”de luni incolo” si nu stim cand terminam. Nu am pus niciodata un deadline iubirii mele dar a ajuns singura acolo intr-o joi din decembrie.

Nu te mai iubesc si nu sunt trista, ba din contra, simt o usoara eliberare. Ma tineai in loc de cativa ani buni si nu stiu de ce dar nici nu mai vreau sa inteleg. Cand iubim pe cineva cred ca in jurul nostru se formeaza un scut invizibil care nu ii lasa pe cei care vor sa ne iubeasca la randul lor sa se apropie de noi.Am citit chestia asta undeva si cred ca asa si este,cand iubim si suntem legati de un om, intre noi si acesta se formeaza niste canale energetice  care se maresc odata cu durata si intensitatea relatiei.