Terapia cu schimbare

 





Am scris acum mulți ani că suntem generația care ia pastile ca să scape de efectele nefericirii în loc să ia decizii ca să scape de cauze

Nu mi se mai pare amuzant. 

E ca în poanta cu “it's funny because it's true” doar că invers. 

Nu e deloc amuzant tocmai pentru că e din ce în ce mai adevărat. 


Se fuge de viață!

În pastile, în canalul fără fund al social media, în seriale peste seriale!

Și viața ta e un serial! Fă să se întâmple ceva în ea!

Tu te-ai uita la un serial în care nu se întâmplă nimic?!


Am tot auzit că schimbarea e grea și de-asta oamenii fug de ea. 

Trebuie să se mai ridice și voci care să spună că aproape toate lucrurile care merită sunt dificile, că altfel reușeau toți!

Trebuie să mai vină și câte un nebun care să spună: dar, oameni buni, schimbarea e un tonic! Simți cum îți bate inima mai repede, un tremur de nestăpânit îți invadează mușchii, aerul are alt gust, îți e rece, îți e cald, ești fierbinte, nu mai ești călâu.  


Din sală: Dar de unde știu eu că nu schimb ceva mediocru cu altceva chiar mai rău?


Eu: Doamnă, doar în iluziile dumneavoastră puteți controla ce dați și ce primiți. În viața reală doar cedați. Eu cedez, el ceadează. Vacantăm un loc. Îl lăsăm liber. Noi eram nefericiți, alții s-ar putea să fie. În acel loc. Poate nefericirea noastră e fericirea altcuiva. Ce o să primim pentru această “generozitate”? 

NIMIC

Nefericirea o dai gratis. 

Dacă pentru altul devine nefericirea ta fericire… e meritul lui. 


Schimbarea nu oferă nimic sigur. Doar o nouă șansă.

Și toate lucrurile teribile și minunate care vin cu asta. 


Nu mă tem de eșecuri. Doar de lipsa de timp pentru a le îndrepta.




Uneori greșim. 

Aici e simplu în teorie, trebuie doar să admitem că am greșit și să o luăm de la capăt. Dar când a fost simplu să admiți că ai greșit? Când a fost comod să o iei de la capăt? 

Alteori ni se greșește. 

“Iartă-ne nouă după cum și noi iertăm greșiților noștri”, scrie în Noul testament și pare atât de simplu. Dar când a fost simplu să ierți pe cineva când doar faptul că îi menționează un cunoscut numele te face să ți se zbată o venă în cap? A pus și Dumnezeu, ăsta, domnule, niște capcane
chiar în Tatăl nostru! Creștinismul este un caz generalizat de “daddy issues”?

Stăm aici, așteptând pe planetă ca un copil pe scara grădiniței, dar nu ne ia nimeni. Cel puțin nu ne ia când vrem. 

Ei bine, de asta mă tem. Că o să fiu smuls dintr-un proiect, că nu o să mai prind o aniversare, că nu o să vorbesc la nunta fiicelor mele cu un pahar de șampanie în mână…

Bine… asta s-ar putea să nu se întâmâmple nici dacă o să trăiesc și nici măcar eu nu sunt sigur că o să merit invitația. 

Mereu mi s-a părut o aroganță să ai rezoluții pentru anul care vine. 

Cine ți l-a promis? Ai intrat în el. Felicitări. Mai vedem noi. 

Singura mea rezoluție e pentru astăzi. Să mă mișc. Să gândesc. Să le iert greșiților mei. În primul rând nenumindu-i. Să iubesc. De data asta în gura mare. 

Cum a sunat asta! Să iubești în gura mare!

“Când faci un lucru pentru prima oară, de obicei nu-l faci bine”. Sunt vorbele celui care a inventat inteligența artificială. Da. Liniștitor. 

Dar liniștitor este să înțelegem că la trăit toți suntem începători! Și chiar dacă nu avem un semn galben în geam ca la mașină, ar trebui să fim mai îngăduitori unii cu alții. Toți o vom da în bară, firesc, e doar prima oară, dar unele eșecuri vor fi mai urâte decât altele. 

Vă doresc o înfrângere mai frumoasă decât o victorie. Deși nu pare, s-ar putea să fie cea mai realistă urare pe care ați auzit-o în viață. 

Q&A: Cu soțul nu mă mai înțeleg, dar la serviciu cred că mi-am găsit sufletul pereche! Avem 100% aceleași gusturi! E prea frumos să fie adevărat?


Cititoarea mai preciza că “nu au făcut (încă) nimic”. 

Asta schimbă foarte mult răspunsul care ar fi fost doar “toți avem dreptul la a doua șansă”, în ceva mai elaborat: 

Niciun bărbat inteligent nu contrazice flagrant o femeie înainte să se culce cu ea. 
Cu cât o dorește mai tare, cu atât sunt mai compatibili. 
Cunosc cazuri disperate în care s-au uitat chiar și la telenovele împreună pentru că “orice film e bun cât timp se stinge lumina”. 



https://www.curteaveche.ro/p/pachet-r-f-constantinescu

Să nu vă imaginați acum că femeia așteaptă să-i răspund eu dacă să se culce sau nu cu colegul! :)) Am primit sute de mesaje de la fete care, vezi Doamne, nu știau dacă să facă un anumit pas. Îmi aduc aminte clar că uneia i-am zis că în niciun caz nu trebuie să se vadă în alt oraș, într-un hotel, cu un necunoscut de pe net. A fost foarte dezamăgită că nu sunt destul de “deschis la minte”. Nu sunt deschis la mintea din pantaloni :)) Pe aia e bine să nu o lași… de capul ei :)))

Concluzia e că nu scriu pentru acea cititoare. “Când negociezi cu ispita deja ai cedat”. 
Scriu pentru altele, care încă nu au întâlnit genul acesta de cameleon erotic. Un bărbat care se potrivește la gusturi 100% cu o femeie nu există. Doar oameni care mint prea mult sau nu au deloc personalitate. Cu un asemenea “bărbat” te poți distra un pic, dar cam atât. Dar ține minte că în secolul XXI adulterul este o distracție mai riscantă decât pare. 
Să nu dai revolverul din mână pe pușca de pe gard.  
  

Are grijă numai de el/ea, dar te iubește pe tine? Bullshit. Analiza necenzurată.



În multe relații avem un soț/iubit și o (cu liniuță)
-bucătăreasă
-educatoare de copii
-femeie bună la toate

Așa cum în altele avem o soție/iubită și un (tot cu liniuță)
-șofer
-bancher 
-cal de povară

De ce? 
Cum am mai spus 


Când iubești cu adevărat vrei să dăruiești din ce ai și din ce ești. Bani, timp, energie, suflet. Pe toate le dai. Și nu mai ai timp să vezi dacă și celălalt face ceva pentru tine că ești prea ocupat cu ce trebuie să faci tu pentru el!! 

Când iubești cu adevărat nu stai cu calculatorul să vezi dacă ieși pe plus! Nu mai ai ochi pentru tine și de-asta trebuie din când în când să faci un exercițiu de oglindă virtuală. Să te întrebi “ce mai faci?”
Chiar îți e bine? 
Fericirea lui/ei chiar e fericirea ta? 
Ca în cântecul lui Paul Simon: “Te iubesc atât de mult încât îmi e teamă că o să dispar în tine”. 

Te rog să te gândești chiar în această secundă dacă celălalt face pentru tine ce faci tu pentru el. 
Dacă face la fel, sună-l/o și spune-i simplu “Mi-e bine cu tine și voiam să știi asta”. 
Dacă face mai mult, sună-l/o și spune-i simplu, dar mai greu “Iartă-mă. Meriți mai mult și o să-ți ofer mai mult pentru că acum înțeleg”
Iar dacă face mai puțin sau deloc nu-l/o suna. Pentru că voi chiar aveți de discutat și numai oamenii fără cojones se despart la telefon. 




Nu există despărțiri neașteptate. Doar oameni care refuză să vadă ce se întâmplă!



"Nu am mai făcut sex din 2019, dar nu înțeleg de ce a plecat"
"Sigur că munceam 14 ore pe zi, dar nu înțeleg de ce a plecat, că munceam pentru noi"
"Am mai călcat strâmb, că sunt bărbat(?!?!), dar nu înțeleg de ce a plecat"
"Vorbea cu "doar o colegă" pe whatsapp chiar din pat de lângă mine, dar n-am crezut că e ceva serios"
"Față de atunci când ne-am cunoscut m-am îngrășat 40 de kilograme, dar mereu mi-a spus că sufletul contează"

Ăștia vor să scoată educația sexuală din școli, care ne-ar păzi plozii de boli cu transmitere sexuală și sarcini nedorite când de fapt ar trebui să introducă și ore de EDUCAȚIE EMOȚIONALĂ!! Intrăm în relații cu capul înainte fără să știm nici 1% din ce înseamnă! 

Ipocrizia generalizată și narcisismul sunt promovate de capitalism pentru că ajută economia să nu-ți înțelegi sentimentele. Să nu înțelegi oamenii. 
Cumperi farduri, cumperi alcool, cumperi bilete la workshopuri, dar nu înțelegi de ce a plecat.  
A fost ceva ce ai făcut? 
A fost ceva ce nu ai făcut? 
Suntem programați să ne pierdem interesul?
Mergi mai departe cu trei de da :)



Totul e perfect la început. 
Nu. Nu vorbesc de cazurile în care totul pare perfect la început.
Apoi el îți spune că pleacă.
Fără niciun motiv.
Aveți idee câte mesaje de genul acesta primesc?!! 
Oamenii nu prea îmi scriu când sunt fericiți, de-asta mă și grăbesc să public cele câteva texte speriate care spun povești împlinite. Sunt rara avis.
În proporție de 90% femeile îmi scriu când s-a stricat totul. Că doar mă pricep! 
Nu-i chiar așa. 
Poți ajunge la același final în atât de multe moduri.
În proporție de 100% femeile care îmi scriu așteaptă să le dau dreptate. Uneori au. Alteori nu. De cele mai multe ori nu apuc să citesc toate mesajele sau să le răspund. Îmi cer scuze acum pentru asta.
E un singur punct unde greșesc toate cele care îmi scriu despre despărțirile neașteptate. 
Așa ceva nu există.
Plecatul acesta out of the blue.

Nu există iubiri cu moarte subită, doar agonii pe care nu le observi.

Mâine voi scrie un articol doar de bărbați pentru că e puțin diferită situația (vezi sus), dar acum rezolvăm femeile :)

Ți se pare că-i faci toate poftele? Și ce te faci dacă nu mai are ce să-și dorească?
Sau... din contră...
Ți se pare că ai o dragoste cu năbădăi, dar fiecare ceartă erodează.
Ți se pare că-l păstrezi atent schimbând tot timpul cerințele. Sigur, nu se plictisește. Obosește.
Ți se pare că nu există femei mai frumoase. Dar există femei mai atente la nevoile lui.


Ți se pare că nimic nu e mai firesc să te iubești în primul rând pe tine. Atunci el de ce să se mai bage într-o relație funcțională? :-))))

Relațiile sunt doar în capul proștilor ceva între două persoane. Niciun om nu e o piatră stingheră. Ce crede el că simte se combină cu ce îi spune societatea că e fericirea și e mereu alterat de alte oferte. Nu încerc să apăr "bărbații mei", dar spre deosebire de femei noi suntem în mod constant sub un bombardament de seducție chiar și când ne uităm la TV și intră reclame! Chiar și la produsele pentru femei apar tot femei! Pe facebook & instagram cine știe să folosească filtre și cine folosește "unghiul ăla bun" în care să pară picioarele de 2 metri? 

Despărțiri neașteptate? Poate dacă ești inconștientă! 
Trăim în era în care BUN a fost înlocuit cu NOU! Noul iPhone (nu neapărat mai bun); noul BMW; noua casă (zona veche nu mai era posh); noua iubită. 

Chiar zilele trecute o femeie mi-a trimis o poză cu amanta soțului să răspund la o întrebare mereu incomodă: ți se pare mai frumoasă decât mine. 
Mi-a dat block după ce am răspuns: nu, dar eu vă văd pentru prima dată și pe tine și pe ea.  
Pentru mine amândouă sunteți "noi". Pentru soțul dumneavoastră numai una.  

P.S. 
Prea "neîndulcit" adevărul? 
Dulciuri adevărate, fără zahăr, de la Muză!


Cum arată un gentleman? *versiunea necenzurată



E foarte simplu. Cum arată n-are nicio importanță. Ce face, are. 
Există domni în blugi și hoți în costme bespoke. Desigur, eu prefer ca eleganța de suprafață să o completeze pe cea interioară, nu o să vezi bărbați mișto cu tricouri cu alupigus, dar haina nu-l face pe om, pardon, pe gentleman. Ce? Când ești complet dezbrăcat nu mai ești un domn? Drept e că în pat ești bun când știi să fii și un pic rău :) Acolo femeia nu trebuie să strige "domnule", ci "Oh! Doamne!" :))
  
Pe scurt:  
Un gentleman vorbește frumos și cu femeile cu care nu vrea să se culce. Îi deschide ușa și femeii de serviciu, chiar dacă nu vrea să se uite la fundul ei (și nici n-o face).

Un gentleman nu face multe promisiuni
Știe cât de greu se țin și preferă să vorbească fluent în fapte. 

Un gentleman nu se dă niciodată drept băiat bun. 
De la prea multă dulceață îți vine să vomiți. 

Face complimente când simte. 
Nu când are nevoie de ceva și complimentele i-ar aduce un câștig. 

Un gentleman “ține cu femeile”. Bărbații ar cam trebui să se descurce singuri :)
În plus acest “feminism” este normal într-o țară în care multe din mamele domnilor de astăzi au avut soți mult mai puțin domni. Sunt sute de mii de cazuri de violență în familie (raportate) în România anului 2020!! Mai trebuie să explic de ce gentlemanul e un pic… feminist?

Un gentleman se bate. Toată viața lui e o luptă. 
Se bate pentru lucrurile în care crede.
Pentru oamenii la care ține. 
Pentru a proteja ce iubește. 
Vrea să facă o lume mai bună măcar pentru oamenii din jurul lui. Uneori ajunge acestă luptă să fie foarte fizică. 
Și atunci? O să mă întrebați? Și golanii se bat. Cu ce e gentlemanul mai bun?
Diferența o dau MOTIVELE pentru care o face fiecare. 


P.S. Un gentleman își susține doamna. 
Secretele Ramonei au mai reușit o performanță: Nimeni nu a dat mai puțin de 5 stele din 5 posibile noilor produse:




O viață se clădește în ani, dar se poate dărâma totul în câteva secunde!




Scriam prin 2014 că nu timpul le rezolvă pe toate, ci oamenii pe care ai șansa să-i întâlnești te vindecă. Când am pus asta un an mai târziu în volumul Necenzurat mă gândeam la o vindecare a inimii, dar la figurat, nu ad literam!
Soarta îmi demonstrează chiar acum când scriu pe blog că am fost superficial. Că sunt oameni care fac efectiv diferența între viață și moarte. Care îți salvează inima la propriu ca să ai la ce să mai pui supărări sau bucurii. 

Adevăratata “a doua șansă” este a doua șansă la viață. 

Doar ce am închis telefonul. Am vorbit cu fostul meu coleg de ProTV, prietenul și nașul meu, Vali Rupiță. Nu mă emoționez cu una cu două că am lucrat la știri, dar la final îmi tremura vocea când i-am spus: Nici nu știi cât mă bucur că vorbim

Vali Rupiță e la Spitalul Sanador după un atac de cord

Lupta pentru secunde s-a dat încă de când ambulanța Sanador a plecat spre actorul care părea grăbit să iasă din scenă. Soția lui, Monica, a făcut tot ce trebuia, dar priceperea noastră de civili nu e suficientă așa că  medicul de pe ambulanță și asistentele trebuie că i s-au părut ca niște trupe de comando când au venit în timp record. Un comando al vieții. 

Nici nu plecase salvarea că o sală de operație era deja pregătită să intervină pentru că omenii de la Sanador vor să joace în filme cu happy end, nu în Mortea domnului Lăzărescu.

“Ce faci?”

“N-am voie să mă ridic, dar mă simt bine. Mă uit la televizor”

“Dacă nimerești pe un canal de știri să dai mai departe, că tu prea pui totul la inimă”

“Mă faci să râd, n-am întrebat, dar cred că să râd am voie”

Nu vom plânge pentru actorul care ne-a făcut pe toți să râdem în Chestiunea Zilei. Mai are glume de spus și proiecte de regizat. Poate următorul va fi chiar despre niște oameni în alb, mereu în lupta cu marea cortină de întuneric. 

De ce e musai ca o familie să fie echipă





Zecile de mesaje primite de la voi în care mă lăudați că îmi susțin soția și că suntem ECHIPĂ m-au făcut să scriu acest articol. 
Sunt - recunosc deschis - un pic nervos. 
Păi, voi mă lăudați pentru ceva normal?!!
Așa am ajuns în țara asta! Lăudăm politicienii că fac “câte ceva bun” de parcă nu asta ar fi menirea lor! Lăudăm copiii când aruncă o hârtie la coș de parcă locul ei ar fi pe trotoar! A devenit normalul noul extraordinar? Familia să fie echipă? Nu e pe dos? Profu’ ne spunea să fim mai mult decât o echipă, să fim ca o familie! 

Mitul căutării “jumătății” e o tâmpenie sinistră. O familie fericită pornește de la doi oameni întregi.




unde se termină romantismul 

și unde începe prostia? 

unde se termină dragostea și începe obsesia? 

sunt anunite erori ÎNCURAJATE de societate? 

Dependențe îngrozitoare deghizate în atitudine de învingător. 
Dacă fumezi țigareta asta ești mai cool, te plac fetele, câștigi o mașină. 

Oamenii își permit… doar ce le permiți.




Chiar și ultimul golan își dă seama când vorbește cu o femeie peste nivelul lui. Pentru că nivelul ei nu se schimbă. 

Unii le numesc “pretenții”. Eu le spun simplu: alegeri. 
Aleg să nu stau de vorbă dacă nu-mi face plăcere. Culmea e că n-am învățat asta de la un curs cu un profesor renumit, ci din stradă. 

Amanta i-a sunat nevasta și i-a zis: Spune-i bărbatului tău să-mi răspundă la telefon! - ce a urmat? - true story.





Când credeam că am dat peste toate situațiile posibile în carantina asta uite că mai apare una care merită povestită. Chiar mai multe. Dăm premii. 
Premiul al treilea respectiv al doilea merg la șeful care a menținut fictiv activitatea unui departament ca să-și poată chema secretara la serviciu, exclusiv pentru sex și la femeia deșteaptă care mi-a scris “să-mi dea un pont” despre cum amantul îi făcea cumpărăturile și ea ieșea o oră și ceva doar pentru sex în mașină chiar în spatele magazinului. 

Motivele de divorț despre care nu se prea vorbește…




Principalul motiv pentru divorț e căsătoria. 
Amuzant, nu? 
Dar are două înțelesuri. Pe lângă cel evident (dacă nu ne-am căsători ar fi imposibil tehnic să divorțăm) mai e și unul mai puțin evident: dacă nu am considera că am semnat pe un act de proprietate nu ne-ar scădea interesul atât de mult cum se întâmplă. 


Bărbații aduc flori numai la ocazii speciale doar atunci când nu cred că au o femeie specială!




Ieri, după jumătatea de articol despre divorț, cineva mi-a reproșat că am promis ceva mai subtil cu florile. După articolul: 


Așa e. Uitasem.
Credeți că a fost o doamnă cea care mi-a adus aminte? Nu. A fost un domn. 
Bucuros că i-am văzut mesajul și i-am promis că scriu astăzi continuarea a plusat: “Și să zici și dacă e bine sau nu să oferi flori amantei. Nu e cazul meu, întreb pentru un prieten”. 
Da, sigur, și eu sunt născut ieri. Dar e bună întrebarea. O să răspund la final. 

Am primit zeci de mii de mesaje și totuși nu am recomandat niciodată divorțul. Nimănui. Și totuși iată care sunt situațiile în care cred că e cea mai bună soluție să divorțezi.




Când oricât de mult ai discutat cu partenerul sau partenera NU PRIMEȘTI ATENȚIA PE CARE O OFERI. Atenție! Nu cea pe care o ceri. Cea pe care o oferi. Pe aceea o meriți. Factorul agravant este când el sau ea e mai mult decât darnic/ă atunci când e vorba să ofere atenție altora. 
Oamenii suferă mai rău decât de singurătate de acestă NEIUBIRE însoțită.  
O formă specială de atenție - că nu vorbim aici de “lugu-lugu” este aceea în care el/ea te susține să-ți urmezi visurile! Un soț care îți spune “nu ești în stare de nimic” e ca și când te-ar ajuta să mori încă din viață! Ce viață e aia? Muza are o vorbă “Un bărbat care nu te ajută să-ți împlinești visurile, oricât de nebunești, nu e un bărbat lângă care merită să trăiești”.  

Chiar dacă sunteți în izolare… ăsta nu-i motiv să nu-i oferi o floare!



Mulți bărbați erau foarte încântați de iubitele lor la început. 
Și vor să fie ca la început. Deși nu mai fac nimic din ce făceau la început!

Back to Top