Vin… vremuri grele? Nu și dacă prietenia și inteligența au ceva de spus!



Sunt un tip de modă veche. Pe vremea mea o strângere de mână valora cât un contract. O strângere de mână putea să înseamne începutul unei iubiri de o viață deși dura doar câteva secunde. O mână strânsă bărbătește era ca un barometru al sincerității. 
Abia aștept să putem face asta din nou. Acum mulți privesc viitorul cu o strângere… de inimă. 
Nu întâmplător titlul este cu “vin”. 
Vinul este un confident vechi al românului și e alături de el și la bine și la greu. Bem la nunți de bucurie, bem la necaz să-l înfruntăm mai ușor. Ne ajută adesea să vedem că nu e “dracu’ chiar atât de negru”. 
În jurul vinului s-a țesut mereu o cultură diferită. Și oamenii care îl fac sunt altfel. Când via e atât de pretențioasă și poți pierde totul în câteva zile cei care fac vinul își țin altfel firea în fața riscurilor, chiar și a celor mari, așa că nu a fost o surpriză totală că oamenii de ispravă de la Crama Ceptura, în loc să se plângă de situația economică, au “stors” din struguri o campanie de responsabilitate incredibil de mișto. 
Un “cupaj” de umor și seriozitate fără “depuneri” de panică pe fundul paharului. 




Salutul se schimbă. Prietenia rămâne la fel. 
Vremurile se schimbă. Dar oamenii adevărați nu. 
Marcel Grăjdieru, CEO Crama Ceptura, o zice “pe românește”: Suntem inventivi și veseli ca popor și, așa cum istoria ne-a arătat de atâtea ori că putem să ne adaptăm, o vom face și de data aceasta! Primul pas este să fim uniți și responsabili!

Practic Crama Ceptura ridică la putere îndemnul multor firme de băuturi “savurează responsabil” în ceva mult mai fain: “trăiește responsabil”. 

’’În aceste zile în care reperele ni se modifică cu repeziciune, Crama Ceptura îndeamnă la grijă pentru cei din jur și responsabilitate. Această campanie este un demers prin care încercăm să susținem îndemnul autorităților și îi invităm pe români să fie responsabili. Cum cea mai veche formă de interacțiune umană este salutul, indiferent de forma lui, Crama Ceptura face un apel la grija pentru cei din jur, cunoscuți sau necunoscuți și îi invită pe toți să urmeze recomandările autorităților și să evite să dea mâna atunci când salută. Îndemnul nostru este la responsabilitate și protejarea celor din jur! Doar în acest fel vom reuși să depășim, împreună, această perioadă’’.

Susține și tu campania pe facebook: 
și pe instagram:


Ghid de supraviețuire în carantină pentru cuplurile căsătorite.

 

E contraindicat să începeți o ceartă, chiar dacă vă plictisiți. O să dureze veșnic, că nu mai aveți unde să fugiți unul de altul. Femeia nu mai poate să plece la mama, că bătrânii sunt cei mai expuși, iar bărbatul nu mai poate merge la o bere cu băieții, că restaurantele, barurile și păcănelele s-au închis. 


Pentru fumători proviziile de făină nu ajută. Recomand să aveți țigări. Eu m-am lăsat de un an (ceea ce vă doresc și vouă), dar îmi amintesc perfect cât de nervos eram când rămâneam fără. 
*Dacă ești genul care nu se lasă “că fumează de plăcere” află că “plăcerea” asta omoară în continuare mult mai mulți oameni decât coronavirusul. Fumatul chiar e o pandemie. 


O plăcere cu urmări mult mai plăcute este sexul. Mă aștept la multe fetițe născute peste nouă luni și botezate Cara și băieței botezați Tino. 


Cărți! Pentru că Netflix-ul se vede prost când sunt prea mulți conectați. Cărțile își păstrează rezoluția :))


Păstrați zone de spațiu personal chiar și dacă locuiți într-o garsonieră. 



Încercați să nu ascultați convorbirile telefonice ale celuilalt. O vorbă de pe net spunea “Carantina înseamnă fiecare bărbat la soția lui”, dar și amantele/amanții se plictisesc. 

De ce nu există o oră de ecologie practică la școală? Îi pregătim pe copii pentru lumea de mâine? Și dacă nu va mai exista lumea de mâine dacă nu facem ceva ASTĂZI?

  

De ce nu există o oră de ecologie practică la școală? 
Uite! O să încerc să fiu eu prof. Suplinitor. 

Mulți spun că plasticul e un mare poluator. 
Nu e adevărat. Omul e un mare poluator. 
Fără noi plasticul nici n-ar fi existat!

Sigur că reciclarea PET-urilor e o treabă bună, dar una și mai bună e… să folosim mai puține. Plasticul poluează când se naște, poluează mai și când îl reciclăm. Pentru că folosim ENERGIE. 

Consumăm plastic și unde trebuie și unde nu trebuie. De exemplu APA PLATĂ. New York Times, BBC, CNN, Deutche Welle, toate sursele de încredere de pe lumea asta spun că apa plată e cea mai mare șmecherie a secolului. În State a existat chiar un caz în care se vindea apă dintr-un izvor care secase de fapt. Era apă de la robinet în PET-uri de designer.  

Din păcate după multe anchete jurnalistice oamenii dau like și share, dar apoi nu schimbăm nimic! Cărăm în continuare ca furnicile baxuri cu apă. 

Brita salvează lumea. Da' nu singurică :)
N-ai uneori senzația că ești luat de fraier? Vizionează cu sunet până la final. Am testat pe mine!
Posted by Radu F. Constantinescu on Thursday, 12 March 2020

În multe orașe apa de la robinet e destul de bună ca o simplă filtrare să fie suficientă. Brita filtrează nemțește și e testată de mine, de muză, de pisici și - poate cel mai important fiica mea bea apă filtrată cu Brita. 

Un calcul simplu spune că doar familia mea economisește peste 1000 de PET-uri pe an. Cu Brita. 
Fiică-mea v-ar spune că economisim și motorina consumată de TIR-urile care aduc această marfă, dar eu o să mă rezum să vă spun doar atât: dacă nu te interesează să reduci consumul de plastic - că planeta nu e treaba ta - să-ți reduci costurile și să nu mai cari ca un fraier… te interesează? 
Filtrele Brita pentru un an costă vreo 300 de lei. Apa plată vreo 3000. 

Gata. S-a sunat. Cum ar zice nemții: 
Auf viedersehen. 

P.S. 
Pe 22 martie este Ziua Apei. World Water Day. 
BRITA susține acțiunea Reduce Single Use Plastic Bottles. 
Multe PET-uri versus o singură BritaCine câștigă în meciul acesta? Planeta!
Poate chiar am putea începe o revoluție! Să iasă oamenii, dar nu în stradă să protesteze, ci la KitchenShop să-și aleagă fiecare ce model de Brita îi place, să o ia acasă și să o păstreze. PET-urile sunt “aventuri de o zi”. Brita vrea o relație de lungă durată :) 
Tu ce model îți alegi? http://bit.ly/CaniBrita



E mai bine să nu se știe când și unde ți-a fost bine. Și nici cu cine.




Primesc multe mesaje și dacă oamenilor nu le-ar fi teamă că-i judec ar fi și mai multe. Poate că e bine că le e puțin frică :))

Chiar astăzi unul dintre mesaje începea cu “Știu că o să mă judeci că sunt căsătorită și am făcut asta”. Bine, mesajul era din ianuarie, dar am zis un mesaj de astăzi că eu astăzi l-am citit. 
În alt mesaj o fată îi împrumutase o carte fostului și el nu i-a mai dat-o până când nu i-a mai dat-o o dată. “O să zici că am fost slabă”. 
Un tip mi-a scris despre o aventură la un team building. Da, și el se temea că o să-l judec că nu se teme că-și va pierde nevasta, ci prietenia unei colege cu care s-a culcat. 
De ce? L-am întrebat. Așa rău te-ai descurcat în pat?




Neortodox, dar brutal de corect: Singurul lucru pe care îl condamn este când oamenii fac DELIBERAT rău altor oameni. Când faci pe cineva să sufere special. Chiar premeditat. 
Asta e o crimă. 
Să te simți bine nu e o crimă. 

Ce e rău și ce e bine se tot schimbă pe lumea asta în funcție de interese, de religii, de guverne, de locul de pe glob. 

Înșelatul ăsta despre care mă întreabă atâția nu rănește când s-a produs, ci când s-a aflat. 
Fericirea unora depinde de discreția altora!

Faci mai puțin rău cu gura când săruți, 
chiar și bărbatul alteia, 
decât când bârfești!

Și când te mai ceartă câte un “înger” din ăsta prefăcut amintește-i că până și Fecioara Maria i-a făcut lui Iosif un copil cu alt bărbat.  



Ce iese din combinația femeie cu imaginație și bărbat deștept? Kinky night reading.



Pe unele femei imaginația mai mult le încurcă. Își fac tot timpul scenarii. 
Și pe unii bărbați îi încurcă inteligența. Își fac prea multe calcule și li se pare imposibil ca femeia pe care o iubesc să se uite la ei. 
Da’ ce? N-are ochi? 
Mă gândesc de multe ori că dacă femeile care își folosesc imaginația doar ca să-și descoasă bărbatul și-ar folosi energia… pentru altceva… am avea ce povesti! 
Iar bărbatul ăla care scoate în minte rădăcina pătrată a lui 359.475… ce-ar fi dacă ar scoate și două vorbe s-o invite pe fată în oraș? 
Ce-ar ieși din asta? 
Un copil olimpic la mate? 
O poveste de spus noaptea? 
True story: ăștia doi există!
El face roboți (pe bune). 
Ea face ținute pe care “le guști cu pielea ta”. 
(Aștept încă momentul când ea va face o ținută pentru un robot al lui!)
Ce a ieșit din combinația lor? 
O familie altfel și un brand care dovedește că nu doar eu și Muza putem să lucrăm împreună chiar și la visurile pe care le avem separat
Pentru că îi cheamă Mari & Mihai s-au numit simplu: The Ms! 
(Chiar și numele de familie tot cu M începe!)
Înainte să spuneți că “n-ați auzit de ei” o să vă zic eu că ați :))) 
Sunt primii noștri fini (daaa, pozele de la nunta în fân au devenit virale!)
Muza a purtat fuste de la Mari încă din faza în care erau prototip. 



Păturicile alea cu fir uriaș de lână? Tot Mari le face pe cele mai tari din România. Din “lână-lână”, nu chestia aia Made in China. 


Cireașa de pe tort e chiar un dulce! Rețeta lor de Halloween de pe acoperiș a făcut cele mai multe vizualizări în 2019! 
E moMentul să-i cunoașteți Mai bine pe TheMs!


Q&A: Mi-am început viața sexuală cu un bărbat însurat. De ce n-ar fi OK?



De ce ar fi OK?
Oare chiar am înnebunit cu toții? 
Am zeci de mesaje de la fete virgine sau care și-au început viața sexuală de curând și care mă întreabă dacă e bine sau rău. 
Cele deștepte mă întreabă înainte. 
Cele proaste mă întreabă degeaba. 

Am remarcat că în toate mesajele nu sunt doar bărbați însurați și (uneori mult) mai în vârstă, ci mai puternici: șefi, profesori, oameni de afaceri, instructori de arte marțiale (poftim :))), un fost preot și așa mai departe. 
Nu garantez că toate poveștile sunt adevărate, dar și dacă 30% dintre ele ar fi putem trage o concluzie: păcatele tinereții acestor fete sunt, de fapt, păcatele unor bărbați mai în vârstă!
În mijlocul unor furtuni de hormoni, în ceața amăgirilor specifice vârstei, apare el, farul călăuzitor, care-ți bagă mâna sub fustă. 
Replicile sunt cam aceleași: 
“Ar trebui să-ți începi viața sexuală cu un bărbat, nu cu un băiat”. 
*ciudat, eu știam că bărbații vor femei care să se priceapă

“Ăștia tineri nu se gândesc decât la plăcerea lor”
*unde-mi era generosul! La plăcerea nevestei lui se gândesc alții? 

sau
“Am lucra mult mai bine dacă legătura noastră profesională ar avea și o componentă personală”
*ăsta-i șantaj pe față!!

Muza a scris un articol în care spunea că fetele ar trebui să înceapă cu bărbați. Dar nu se gândea la bărbații altora :))

Știu că pe multe site-uri se vorbește despre cum un amant fără experiență poate să strice prima noapte și încrederea în sine a fetei. Dar unul pentru care ești doar o jucărie sexuală poate să-ți strice toată viața. 

Cum să fii în prima ta noapte pe locul al doilea? 
Cum să începi jocul direct trișând? 
Și pe urmă te mai plângi că “nu poți să ai încredere în bărbați”.


Prea tânăr/ă pentru o relație serioasă?



Foto: Bărăgan


Poveștile au băgat în cap mai multor generații că Prințesa își așteaptă Prințul pe care îl recunoaște dintr-o mie și gata.

În realitate nu e așa. 

La 14-15 ani, vârsta primelor iubiri, habar nu ai cine ești! 

Pe la 16-18, vârstă la care (spre disperarea părinților) cam toți adolescenții și-au început viața sexuală, totul pare o mare petrecere. Sau o telenovelă cu multe personaje, tentanții și răsturnări de situație. 




Fetele sunt debusolate când le văd pe cele “populare” că “învârt mai mulți băieți pe degete”. Oare așa ar trebui să fac și eu? 

Băieții sunt speriați că vor fi părăsiți “pentru unul cu mașină” și devin foarte posesivi. Sub masca protecției își controlează iubitele foarte… feminin (gen “De ce mi-ai răspuns atât de greu la mesaj” sau “Vin și eu cu tine” aproape oriunde!)

Poate sunt eu prea libertin, dar pentru mine tinerețea este mai ales vârsta greșelilor, a iubirilor șifonate, a cămășilor rupte și a melodiilor pe care plângi, râzi și ai primul orgasm cu cineva al cărui nume îl și uiți până la anu'!
E vârsta la care nebunia e normală.  

OK. Deci există prea tânăr pentru o relație serioasă?
NU. 
Există nepregătit/ă pentru o relație serioasă. 
Există prea imatur/ă (chiar și după al doilea copil)
Și mai ales există mult bullshit care înseamnă că relația serioasă zici “pas” nu e iubirea atât de mult așteptată. 

Și chiar dacă aproape NIMENI nu e prea tânăr pentru o relație serioasă, TOȚI suntem prea tineri ca să ne plictisim. Viața trece ca în proverbul arab pe care nu-l înțelegeam la 14 ani: “Oarele abia se târăsc, dar anii trec fulgerător”. 

Q&A: Amantul meu mi-a propus să facem sex în trei cu soția lui. Ce să fac? (A răspuns și Muza. Cel mai scurt răspuns ever!)




Amănuntul care face situația și mai complicată: și amanta este soția cuiva, cum se întâmplă atât de des... :) 


Radu: 

Unul dintre idolii mei, Alfred Adler, părintele Psihologiei individuale, a susținut mereu că nu omul integru este cel care înțelege cel mai bine lumea și pe semenii săi, ci păcătosul cumințit. 
În baza experiențelor personale și a celor foarte apropiați mie aș vrea mai întâi să explicăm DORINȚA de sex în 3. E mai simplu decât să explicăm fetișul pentru picioare, de exemplu. Nu, n-o să vă placă. 

În primul rând TOȚI bărbații au sau au avut fantezia cu două. Mai sunt câțiva care nu recunosc. De ce? 

Sexul în trei nu se întâmplă când bărbatului îi plac amândouă la fel de mult, ci când de fapt nu-i place niciuna dintre ele suficient. 




Un alt motiv este supra-compensarea. Când n-a prea avut succes în dragoste și acum are impresia că există un campionat mondial. 
Al treilea și cel mai trist dintre motive este dorința lui de a domina într-o relație strict master an servant. Cu mai multe “sclave”. 
De ce e trist? Pentru că nu am întâlnit niciun bărbat la care să fie doar un joc. E pe bune. Și de multe ori își asigură ascultarea celor două și pe mai departe cu materiale filmate pe ascuns pe care le poate arăta oricând. Dacă ați acceptat așa ceva sunteți niște curve, nu? 




Ca să nu vă blochez de tot o să-l cităm și pe al patrulea, care este însă extrem de rar. Bărbatul nu vrea să-și înșele soția, dar are un apetit sexual pe care doar ea nu i-l poate satisface. 

Ce să facă cititoarea noastră? Pentru unii e incitant ce e pentru alții degradant. Uneori e degradant și incitant în același timp. Sfatul meu e să faci ce vrei :)

Muza: 

Ia întreabă-l dacă poate să vină și soțul tău. 

7 lucruri pe care le fac ca să-mi păstrez femeia fericită! Unele sunt mai neortodoxe…





1. O iubesc bine! Degeabsa îi speli vasele și îi arăți respect, dacă nu o faci să țipe. (Muza a intervenit că și dacă nu o respecți o faci să țipe, dar altfel). 

2. Nu o plictisesc. Vorba lui Cormac McCarthy: Poți să-i faci orice unei femei, mai puțin să o plictisești. Avem și lucruri care ne pasionează separat. Niciunul nu a renunțat la ale lui, dar le facem fără celălalt. 

3. Recunosc când am greșit. Nu e ușor, dar merită. Funcționează atât de bine încât uneori recunoaște și ea! :)) (Da, am martori!)

4. O ajut ziua cu ce visează noaptea. Multe idei ale Ramonei mi s-au părut nebunii 100%, dar au mers! Incredibil, dar adevărat :) De exemplu proiectul cu unturile sănătoase din arahide care a evoluat în jumătate de an la o adevărată linie de produse. 

http://bit.ly/SecreteleRamonei



5. Spăl vase. E un termen generic. Mă sacrific și fac ce știu că nu-i place să facă. Drept e că îmi dă mâna… nu e genul care să nu facă nimic :)

6. Îi spun că e frumoasă în loc de “bună dimineața”. E acel moment al zilei când niciuna nu se simte frumoasă. Ca să fiu și mai convingător uneori îi fac și poze. Nu le pot însă posta aici :))

7. Nu sunt mereu disponibil. Linia dintre “de partea ta” și “la dispoziția ta” se trece ușor și e moartea pasiunii. Nicio femeie nu e fericită lângă un “yes man”. Chiar și cele dominatoare vor să nu vină bărbatul gata dominat. Cine ar mai da cu biciul într-o mămăligă. 


Q&A: Fostul meu amant de la job a început să mă vorbească de rău la șefi!! Ce să fac? (A răspuns și Muza că nu s-a putut abține)



În caz că nu s-a înțeles, ce ne-a făcut pe amândoi atenți la acest caz dintre zecile de mesaje venite în ultimele zile a fost că cetățeanul NU a vorbit despre relația interzisă (amândoi sunt căsătoriți), ci despre competențele ei profesionale. Omul o sapă la job supărat că s-a terminat sau speriat că s-ar putea afla. Poate ambele. Răspunsurile noastre: 

Radu: 

Dar știu că te pricepi la bărbați. Nici ăla de acasă nu ți-a plăcut, iar ăsta pe care l-ai luat “de distracție” e pe cale să-ți facă o “bucurie”. 
Planul tău a fost că dacă și el e însurat ești în siguranță, doar că el nu ți-a sunat soțul, ci CEO-ul. 
Nu a arătat poze cu tine goală, ci niște exceluri cu mai multe căsuțe goale. 
N-a zis că nu ești bună la pat, a zis că nu ești bună la birou. 

E un mitocan? Fără îndoială. 
Ți-a tras-o și personal și profesional. 

Ce să faci? Înțeleg că spre deosebire de pozițiile în care ați făcut-o, poziția ta la job nu-ți permite să-l sapi și tu. Ar fi oricum o mizerie. Măcar în ceasul al 12-lea să fii o doamnă. 

1. Te retragi cu o lecție învățată. Recunosc că și eu am învățat una! Nu credeam că o dragoste corporatistă interzisă poate să fie atât de murdară. Și nu în sensul bun. 
2. Îți dai sufletul la job vreo 6 luni și îți convingi șefii că te-a vorbit de rău aiurea. Eu asta aș face. Să plec cu fruntea sus și când vreau eu. Cunosc personal un caz asemănător în care fata NU a fost amantă, ci a refuzat avansurile unui șef mai mic. Deși umilită de multe ori, pusă în fața unor task-uri imposibile, nu a plecat. Acum conduce compania. Dar pentru asta trebuie să ai mintea deschisă. Nu picioarele. 



Muza: 

Din mesaj am înțeles că el NU a spus nimănui că a avut o aventură cu tine. Dacă ar fi povestit din ce ne-ai scris nouă probabil că șefii ar fi avut tot interesul să te păstreze :)) Ca de la femeie la femeie, unele lucruri pe care le-ați făcut în depozitul acela sfidează legile gravitației. 

E nasol că el vrea să te facă să pari incompetentă. Să nu-l urăști. Să-ți fie milă de el. Altă satisfacție nu mai are.

Ce să faci tu? 
Înțeleg că dacă ți-ai da demisia ți-ar fi greu să-i explici soțului de ce pleci dintr-un job bun. Dar tu nu la serviciu ai probleme. Le ai acasă, că de-aia ai avut un amant. Tu trebuie să-ți dai “demisia” de acasă. 
E nevoie de mult curaj, dar o viață nouă nu se poate începe decât pe curat. 


Q&A: Am fost prea des refuzat! Ce să fac?



E o întrebare care vine frecvent și de la femei. Cu o diferență: de obicei a existat o noapte de sex. Dar atât. Premiul întâi cu coroniță îl ia o domnișoară căreia tipul i-a zis că nu poate să-și dea seama dacă o iubește cu adevărat decât după ce se culcă (ha!ha!ha!) cu ea :))
Răspunsul e același și pentru ele, pentru că tot un fel de refuz e și ăsta. 
Cum ce să faci? 
Mai încearcă. 
Dar nu tot la aceeași poartă închisă. 
Când stai cu nasul într-o poartă care nu se deschide nu mai vezi nimic în jur și trece fericirea pe lângă tine. 
Trece viața pe lângă tine. 
Trece câte o colegă care degeaba se tot apleacă la copiator. 
Și tu te treci. 

Sunt cărți care au fost refuzate de zeci de editori ca apoi să devină LEGENDE! Cine spune că nu e și cazul tău? 



Sunt oameni de afaceri care au dat faliment de multe ori înainte să devină miliardari. Dacă ar fi renunțat ce s-ar fi ales de ei? 
Chiar în grupul meu de prieteni un domn care se îmbrăca excentric s-a întâlnit cu o domnișoară căreia lumea îi spunea că e chiar deviantă în gusturile ei vestimentare. 
Totul a început cu el spunându-i: Ești cea mai mișto îmbrăcată femeie pe care o cunosc. Ești la fel de mișto dezbrăcată? 

Știu că e greu și te simți un zero barat în momentul unui refuz, mai ales că oamenii când refuză nu prea o fac prea amabil, dar poți să folosești și tu metoda unui prieten al meu care zicea: “Dacă nu mă vor sunt proaste” :))

Urâtă e doar exprimarea, dar în vorbele lui e un mare adevăr: faptul că nu sunt bun pentru tine nu înseamnă că nu sunt bun! O să fiu foarte bun, perfect chiar, pentru altcineva, perfect pentru mine. 








Back to Top