Există “depresia virtuală de sărbători”? Absolut! Dacă tot anul oamenii se prefac online că sunt mai frumoși, mai bogați și mai fericiți decât sunt de fapt… acum se prefac și mai buni :)))



Prea mulți au grijă doar să aibă “masa plină”. Și inima e goală.

Prea mulți aleg să fie “mai buni de Crăciun”… că nu durează mult. Două zile trec repede. 

Prea mulți îți bat la ușă cu colindul, dar nu știu nici măcar 4 versuri. E doar cerșetorie mascată. 

Prea mulți nu țin postul Crăciunului ca să se “curețe”, ci ca să facă loc cozonacului.  Un fel de cură de slăbire în avans :))

Primim mesaje cu urări de la oameni care nu ne-au răspuns tot anul la mesajele în care începeam cu “am nevoie de ajutorul tău”. Ăștia s-ar putea să fie sinceri: îți urează să-ți meargă bine și să nu mai ai nevoie de niciun ajutor. 

De Crăciun oamenii care se iubesc se sărută sub vâsc. Cu alți oameni, cei cu care sunt căsătoriți. 

Și la TV apar mai puține petarde la figurat. E vremea știrilor cu petarde la propriu. 

De Crăciun puțini oameni dăruiesc. Cei mai mulți fac doar schimb de cadouri. 

Cum să nu te ia capul când ți se pare că altora le iese mai bine Crăciunul, cum credeau mamele noastre că vecinei de la 3 i-a ieșit mai bine salata  boeuf

Cum să nu dai în depresii când toți se laudă că simt “spiritul Crăciunului”? Un fel de orgasm care nu se simulează în privat, ci în public? 

Haideți să ne revenim. 
Pe mine m-a ajutat… fiică-mea. 
De Moș Nicolae mi-a zis amuzată: Toți copiii știu că primesc cadouri de la părinți, nu de la Moș! Ne-am mai prefăcut un an sau doi ca să nu vă supărăm. 
-Serios? Probabil că părem foarte proști. S-a dus spiritul Crăciunului. 
La care Mădălina mi-a dat lovitura fatală: 
-Deloc. Pentru mine sunt mai valoroase niște cadouri de la oameni care mă iubesc decât de la un străin care îmi intră în casă… prin efracție. 

Sărbătorile amanților. Adevăruri nefardate.




Sărbătorile se fac în familie. Fiecare în a lui. 
Așa că nu o să vă mire că în perioada asta primesc mult mai multe mesaje de la femei și bărbați care aveau senzația că libertinajul este răspunsul la plictiseala erotică a secolului XXI doar ca să descopere că mai contează și vârful bradului, nu doar vârful ***** :)


Mulți și mai ales multe îmi scriu că ar vrea să se regăsească. 
Până la urmă soția a fost cândva iubita bărbatului care se grăbește să se declare plictisit. 
Iar soțul a fost motivul pentru care soția lui se epila, se grăbea la oglindă, își greșea rimelul și întârzia la întâlnire alegând lenjeria intimă pentru “un film și atât”. 

Cam la fel de mulți îmi scriu că ar vrea să se despartă. Pentru că nu mai cred într-o regăsire. Ar vrea să prindă sărbătorile în "adevăr".

Crăciunul amanților nu are gust de cozonac. Are gust de distanță. 
Are sunetul unui telefon grăbit, din baie, cu dușul pornit. Să nu se audă. 

Și? Atunci ce să faci? 
"Deschide ușa, creștine, și pleacă?"

O să sune atât de rău încât e bine că o scriu și nu o spun, dar... eu nu cred că sărbătorile sunt un moment bun pentru decizii. 
Există depresie de sărbărtori. Bătrâni care cheamă salvarea doar ca să nu fie singuri. Femei care intră într-o relație doar ca să nu apară solo în poze. 
Se fac multe prostii din graba de a rezolva ceva ce ai lăsat nerezolvat un an întreg. Poate chiar mai mult. 
Parcă ești un contabil care vrea să încheie bilanțul pe plus. S-ar putea să îți faci greșit calculul și să ieși într-un faliment sentimental complet. 

Pentru că, vezi tu… așa sunt sărbătorile. 
Prin tradiție le petreci cu familia. 
De dragoste nu zice nimeni nimic. 
Pentru că dragostea și familia ar trebui să fie una și aceeași.



Ajută să te rogi? Da, în timp ce muncești.





Multe femei se plâng că nu mai există bărbați… în vreme ce ies doar cu “băieței”. Unii cu ani mai mulți decât mine. 

Mulți români se plâng că nu se poate face nimic… deși niciodată nu au încercat măcar!

Din când în când mai apare câte un succes “peste noapte”… de fapt ar trebui să-l numim un succes “peste nopți”. Foarte multe nopți nedormite, cu planuri, alianțe, drumuri care n-au dus nicăieri, dar de pe care te-ai întors cu lecții învățate. 

Drumul spre succes este lung. Este un maraton! Desigur, mai sunt câte unii care ajung la destinație cu mașina părinților. Când alții își fac încălzirea ei sunt deja la linia de sosire! Dar copiii aceștia nu au suflu. Că nu au fost testați de viață. Nu au forță, caracter, voință… că nu le-au folosit niciodată. 
Când ies să-și prezinte “succesul” ceva nu se leagă. E ca un corp străin pe care îl respinge sistemul imunitar. 

Eu am cunoscut însă un bărbat căruia succesul îi vine “turnat”. 
Succesul lui e “made to measure”.
Succesul lui e “bespoke”. 

Alex Drăgan este un influencer pentru mine. În momente de ezitare m-a ajutat să redescopăr un adevăr simplu: viața nu e un sprint. 
Nu alergi 10 secunde și ai câștigat (dacă nu mă crezi, întreab-o pe nevastă-ta :)) 
Nu cazi o singură dată și ai pierdut (dacă nu mă crezi întreabă orice campion de box)



Alex Drăgan de la Sarto a alergat la maraton într-un sacou făcut chiar de firma lui. De două ori! Nu e chiar ca tipul care a inventat vesta antiglonț și apoi a testat-o rugând pe cineva să-l împuște :) dar e foarte mișto ca declarație de independență, de rezistență și de stil. 
Nici măcar un nasture nu s-a rupt. 
Chiar dacă Alex s-a simțit “rupt” după 42 de km. 

Cea mai bună versiune a ta. SARTO
Performanța în business este ca un maraton: pentru a ajunge învingător la linia de sosire, e nevoie de efort, perseverență și entuziasm pe parcursul întregii curse. Oricât de motivat ai fi, uneori simți că ai ajuns la capătul puterilor. Însă continui, fiindcă îți dorești de fiecare dată mai mult, îți dorești să devii cea mai bună versiune a ta. Asta ne-a inspirat să creăm un costum care să te însoțească în toate provocările și reușitele, care să performeze alături de tine. WE MEAN BUSINESS
Posted by SARTO bespoke on Wednesday, 21 November 2018

Când a avut timp să se antreneze, să conducă un business și să mai facă și fapte caritabile (despre care am aflat din alte surse, e o lume mică)? 
Nu știu. 
Unii spun că și-a ales sediul astfel încât să fie aproape de un stadion :)
Tu poți să-l întrebi singur. Sună la Sarto și fă-ți o programare. Apoi o cămașă, un costum, un palton. Toate, ca și succesul tău, vor fi bespoke. Pentru că se poate și MODERN Made in Romania. Nu putem rămâne încă 2000 de ani la lingură de lemn. 

Maior Gheorghe Sontu nr. 10-12, et.1 ap.6
Bucharest, Romania
📞 0752 207 206



10 filme de văzut cu o femeie deșteaptă. 5 alegeri sunt ale mele. 5 ale Muzei. Ghiciți care?




Acesta nu este un top al celor mai bune filme din 2018. Mai ales că în ultima vreme topurile de acest gen devin din ce în ce mai penibile. Sunt doar 10 filme care ne-au plăcut. Împreună sau separat. 
P.S. Ultimul din listă e musai să-l vedeți pe un ecran foarte mare. Noi l-am văzut la IMAX și a fost fix ce trebuie :)
Chiar suntem curioși dacă vă prindeți care au fost alegerile fiecăruia. 


































Adevărata frumusețe a unei femei.




Nu e vorba de o singură femeie adevărată, ci de mai multe. 
Pentru că “femei adevărate” găsești oriunde, nu numai în reviste. 
De fapt, la câtă prefăcătorie este în lumea mondenă și la cât photoshop se bagă în căutarea perfecțiunii glossy, îndrăznesc să spun că ORIUNDE ai mai multe șanse să găsești o femeie adevărată. 
Și știi de ce? 

Pentru că și bunicile sunt femei adevărate. 

Și cele care au trecut prin chimioterapie sunt femei adevărate. 

Nici cele care au suferit o mastectomie, din cauza cancerului la sân, nu sunt mai puțin femei!

Sunt - poate - chiar mai mult. 

Este emoționant să vezi femei pe care viața le-a încercat foarte greu și care încă au putere să dăruiască. Femei care îți povestesc cu mândrie despre copiii lor. Femei care știu să prețuiască fiecare clipă și - dacă știi să asculți - te învață și pe tine. 



Ele sunt FEMEILE DIN CASA SPERANȚEI! 
Ce frumos și melancolic sună. Ca un titlu de piesă de Ibsen. 
Doar că actrițele de la HOSPICE Casa Speranței au fiecare câte o dramă a ei, dar aleg să nu joace solitar în propria tragedie, ci solidar, într-o poveste despre omenie, despre cum fiecare clipă ar trebui să fie trăită fără durere și cu demnitate. 

Femeile adevărate sunt uneori paciente. Sunt deznădăjduite. Se simt vinovate că s-au îmbolnăvit. Se simt o povară. 
Din fericire sunt alte femei adevărate care nu cred că ai încetat să mai trăiești din momentul în care ai primit un diagnostic. 



HOSPICE Casa Speranței este o organizație non-profit care oferă îngrijire specializată pentru copii și adulți care suferă de boli incurabile și au prognostic de viață limitat.
Până acum peste 20.000 de oameni au beneficiat de îngrijiri GRATUITE. HOSPICE trăiește din donații. Nu, statul nu are bani de așa ceva. El crede că “statul în viață” e problema ta personală. 

Dar voi aveți bani care nu vă costă nimic! 
Sună complicat? NU ESTE! 
Puteți redirecționa, fără niciun cost, 2% din impozit către HOSPICE. 
sau chiar 20% dacă aveți o firmă


P.S. Poți să trimiți și un SMS (ăsta o să te coste 2 euro) la 8844 cu textul TIMP. 
Pentru că asta cumperi. Timp. Pentru oameni care au învățat în cel mai greu mod posibil… să îl prețuiască mai mult decât orice pe lume. 

Q&A: Ca să mă **** am fost numai bună. Dar ca să mă ia de nevastă, am fost prea săracă. Mai există caste în 2018?




Era un banc cu două blonde la ASE. 
Una întreabă: Fată, în ce an ești? 
2018. Tu? 

Bancul e banc, dar într-un fel spune un adevăr. Nu suntem toți în 2018.
Unii sunt în Evul mediu.
Alții sunt cu 50 de ani înainte. 

Unii cred că sunt înaintea tuturor pentru că au foarte mulți bani. Breaking news! Mari averi au existat și în antichitate. Toți sunt morți. 

Oficial nu mai există caste. 
Neoficial există înjurătura “săracule”. 
Neoficial se face mișto că-ți miroase mâna a bară de tramvai…
Neoficial România se împarte în șmecheri, fraieri și lăutari. 

Fiecare român trăiește în România pe care o poate înțelege. 
Dragostea unora este în Evul Mediu. Bărbatul e un moșier. Și femeia o bucată de pământ în care-și bagă pulgul. 

Am primit cam 100 de mesaje care seamănă cu cel din titlu. 99 de la femei. Unul singur de la un bărbat despre care vom vorbi, poate, separat. 
Știți ce le-am răspuns tuturor? 
E nasol că ți-a dat papucii, “săraco”. 
Dar știi ce-ar fi fost mai nasol? 
Să te ia de nevastă! 
Să-ți reproșeze în fiecare zi că nu ești la nivelul lui. 
Să plouă cu sarcasme. 
Să ajungi să crezi și tu că atâta valorează un om. Cât fluturașul lui de salariu. 
Să simți mult prea des că îi e rușine cu tine. 
Poate că despărțirea te va face să plângi. Dar o viață lângă un asemenea om te-ar fi distrus cu totul!

Iar pe copii voștri în spiritul căror valori i-ar fi educat? Cele de pe bancnote? 
Te-ar fi desconsiderat chiar și proprii copii. 
“Proasta de mama, nu mișcă un deget fără să-i dea voie tata”. 
Nu te-ai gândit la asta? 
Nu crezi că s-ar ajunge atât de departe? 
Vrei să pariezi cu viața ta? 


Back to Top