.jpg)
Eu şi Muza avem un fel de aromonie a contradicţiei.
Un foarte mic exemplu o să vă fie de mare ajutor: când bem vin, ei îi torn un roze franţuzesc pentru care a făcut o pasiune, în vreme ce eu prefer un alb românesc sec şi foarte masculin.
E o problemă? Nu. Atâta vreme cât se ciocnesc paharele, nu şi orgoliile.
Când am aflat că Pink şi Black vin în România parcă simţeam că va fi la fel şi nu vom lua niciodată două de aceeaşi culoare.
Cine a fost la Forţa Zu ştie că Pink şi Black şi-au dezvăluit identitatea pe scenă!
Sunt două noutăţi de la Magnum!
Eu eram fan Double Chocholate de multă vreme.
Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu am o slăbiciune
pentru îngheţată încă din vremea în care trăia Ceauşescu şi îngheţata se găsea
sau nu. Nu-ţi alegeai arome, sperai doar să aibă.
Acum avem voie să alegem, iar alegerile tocmai
au devenit mai multe.
To cut the story short: mie îmi place black.
Pentru că beau până la 8 cafele zilnic şi se potriveşte foarte bine în peisaj.
Are aroma pe care mi-o doresc, gustul pe care
îl vreau şi (ca orice Magnum) nu e nici prea mică să nu simt că păcătuiesc
culinar, nici prea mare, să trebuie să merg la sală o săptămână pentru o
ciocolată.
Ea merge cu Pink.
Nu. Nu mă surprinde deloc. :))))
