Digging in the dirt


Mereu mi s-au părut inutile cronicile de concert care se scriu – firește – după concert.
Parcă povestești unui întârziat cum a plecat trenul din gară.
A plecat foarte frumos.
Cu oameni sărutându-se fără să se despartă.
Cu muzicieni de talia lui Dan Bitman veniți la întâlnirea cu unul dintre zeii muzicii. Da, au fost mulți muzicieni români în sală. Cred că mai bine ar fi fost dacă veneau toți. 


A plecat foarte frumos trenul. Fără lacrimi, fără bagaj emoțional taxat în plus. A plecat poetic vreo două ore. Cine s-a uitat la ceas?
Și ne-am urcat toți să mergem în altă lume. Una în care poezia există, unde emoțiile nu sunt simulate, unde simți că te înalți și te simți umil în același timp.
Când mi se părea că mă uit la Peter Gabriel ca la un extraterestru de incult ce sunt, trăgeam cu ochiul la Alin Ilieș, chitaristul de la Freestay, să văd dacă și el e în același film. Cred că era cu vreo două episoade înainte. Și pentru el a fost o întâlnire de gradul 3.
Ce poți să spui despre un  concert în care luminile sunt personaje? Un concert unde oamenii care trag de cabluri sunt ovaționați ca artiștii? Un concert unde starul vine să dea cu mopul pe scenă?
A spălat cu noi pe jos!
Mulțumim pentru muzică.
Și pentru lecțiile din versurile ei. 


FB oficial
https://www.facebook.com/PeterGabriel?ref=ts&fref=ts
Foto: Marc Nader 
Mai multe fotografii aici:  
http://www.seethemuzic.com/peter-gabriel-front-to-back-tour/ 
Video:
Back to Top