Uniformizarea frumuseții sau Cum dăm înapoi când credem că mergem înainte.

De unde vine obsesia asta pentru sâni cupa D?

De unde goana după buze care fac imposibil un zâmbet cu două înțelesuri?

De ce să-ți scoți de bună voie și nesilită de nimeni două coaste?

Cine decide standardele frumuseții?

Revistele glossy? TV-ul? Come on!!


Și în antichitate s-au gândit standarde pentru frumusețe, dar au existat mereu cel puțin două. Pentru bărbați, de exemplu, anticii glorificau frumusețea lui Apollon în rând cu cea a lui Heracles. Diferiți ca... de la cer la pământ, că doar unul era zeul luminii și al poeziei, iar cel de-al doilea se caftea cu monștri aici jos, pe pământ. Amândoi erau considerați etaloane de frumusețe masculină.


În Renaștere n-a fost gagiu care să ia în mână o daltă sau un penel și să nu vrea să ajungă la formula frumuseții supreme... S-au stabilit proporțiile ideale ale corpului, apoi au trecut la chip. Cum ei erau diferiți, formulele au ieșit... diferite. Ei și-au dat seama că treaba nu merge așa...


Au trecut niște sute de ani... n-ar fi trebuit să evoluăm? Să ne ducă mai mult capul?

Chiar crezi că beauty se scrie cu b de la botox?


Chiar crezi că e firesc ca toți bărbații să-și dorească aceiași sâni? Eventual unii uriași, ca două airbag-uri care, în loc să te salveze, te îneacă?

Hai să facem puțină matematică...

Teoria reducerii la absurd: toate femeile sunt la fel, au ochii albaștri, sunt blonde, corp suplu, cur bombat, sâni cupa D, buze de sweet dreams. Lăsând la o parte faptul că ar trebui să-i pui o etichetă ca să știi care e a ta... cum ai justifica față de alții sau de tine de ce o dorești pe ea și nu pe alta?

Ce e drept, n-ai mai auzi niciodată întrebarea: ce are ea și nu am eu...

Frumusețea nu trebuie să fie standard pentru că frumusețea este o anomalie. Singura noastră șansă dacă vrem să generalizăm această anomalie... e să îndrăznim să fim fiecare frumoși în felul nostru.

VICTIMUL.

Haideți să o luăm frontal: cum arată un bărbat plângând pe umărul unei femei?  
Sau genul acela care vrea să agațe povestind cât de greu îi e acasă cu nevastă-sa?

Avem nevoie de un alt dicţionar.

Programa şcolară e o pistă falsă. 
Totul e pe dos acolo, ca un decalog pentru idioţi. 

Stai un pic! Decalogul nu e pentru idioţi? 

Care om de succes a respectat cele 10 porunci? 

Once you go black you can never go back

De câte ori nu te-ai întrebat cum se face că tu ştii exact câţi kilometri sunt între punctul A şi punctul B şi totuşi taxiul te costă mai mult?

Dar mirosul acela de şofer care stă 12 ore într-o maşină la care aerul condiţionat e doar o inscripţie pe geam? Tu cum îl suporţi?

Discuţiile nu tocmai academice mă omoară. Sunt despre plan, manele şi silicoane. Dacă mă întorc de undeva mai bine dispus, până acasă îmi trece.

Conduc mult. Îmi place să conduc, chiar şi prin nebunia asta din Bucureşti. Ştiu scurtături, ore bune şi ore rele. Mă cert adesea cu taximetriştii pe drumul cel mai scurt (care pentru taximetristul român conţine cel puţin o ocolire). Cu unii (puţini) schimb ponturi. 

Sexul nu ştie carte? Ba uite că ştie. Cel puţin una.

Îmi place Miller. Henry Miller, ca să fie clar, pentru că la ei, Miller e un fel de Constantinescu... Aș vrea eu...

Când am vrut însă azi să pun un link către un site care vinde Sexus, cartea lui de citit în pat, pe masa din bucătărie și chiar în public, am găsit niște descrieri frigidizante, încorsetate și anoste.

Coafuri şi drame!

E o vorbă veche, pe care cei mai tineri o cred spusă de înţeleptul facebook:
Femeile pot să facă din nimic 3 lucruri: salate, coafuri şi drame. 

Din proprie experienţă ştiu că legătura dintre coafuri şi drame e mai directă decât s-ar crede. Un tuns nereuşit sau o culoare de păr care nu seamănă deloc cu ce i-ai arătat hair-stilistei îţi fac următoarele săptămâni un calvar. Da, chiar şi dacă eşti soţul vopsitei. 
Vă spun o jumătate de poveste cu final nefericit şi una întreagă... cu un "va urma".

Nu există principii. Doar preferinţe. Nu există reguli. Doar limitări.

Şi nici o ordine a acestora nu este definitivă...

Ce iubeşti azi, urăşti mâine.

Ce vrei azi să furi, mâine plăteşti oameni să-ţi păzească.

COMUNISMUL IDEILOR

 

În viaţă am inventat multe lucruri

Ai căror descoperitori existau deja în dicţionare ,

La pagini atât de rar deschise,

Încât trec ani până când cineva dezlipeşte foile prost tăiate la tipografie ...

De câte ori îmi vine o idee

Mă gândesc dacă n-ar trebui să mă autodenunţ. Pentru plagiat.

Şi-i invidiez pe cei care au avut norocul să se nască înaintea mea .

Dacă timpul ar fi o scară de steatit

Aş da o fugă vreo 300 de etaje mai jos

Să le spun lui Shakespeare ,... Hugo ,...şi altor risipitori de idei:

ALO ! Domnii din fată ! ... Publicaţi numai două idei de persoană!

Să se ajungă şi pentru noi,

Ăstia care asteptăm să ne naştem!

Ce apreciem cel mai mult la o cafea? Compania.

Să fim cinstiţi: de cele mai multe ori ne înţelegem atât de bine cu oamenii cu care lucrăm încât linia dintre colegialitate şi prietenie se trece fără să ne dăm seama. Stăm împreună mai multe ore, ne gândim împreună la proiecte, ne bem cafeaua împreună. 

Toţi spunem că nu e o competiţie, dar toţi vrem să câştigăm :)

O femeie frumoasă, celebră şi de curând părăsită e intervievată după divorţ.

- Cum a fost să realizaţi că aţi trăit atâta vreme în minciună?

- Draga mea, el a trăit atâta vreme în minciună. Eu am trăit o frumoasă poveste de dragoste...

Cât să stai în hold?

Dacă aș avea o sută de euro pentru fiecare femeie care m-a întrebat cât să mai stea într-o iubire pe invisible... mi-aș cumpăra a treia mașină cu banii jos. 

Nouă, nu  2nd hand.

RAFT PUNK! :) O scurtă la vremea ei face cât zece romane!

Mulți mi-au reporșat că butonul: Ce citesc duce la o listă exagerat de scurtă. Mă bucur că am cititori deștepți și cultivați, așa că am inventat pentru ei rubrica RAFT PUNK. Cu delicatesuri. Habar n-am la ce editură mai găsiți scriitorii pe care îi voi recomanda. Nu am niciun contract cu nimeni pentru promovare și nici nu vreau. NU recomand cărți la modă. Moda trece. Recomand autori. Creiere. Cu câte un titlu sau două care m-au dat pe spate. La propriu. Așa citesc eu. Pe spate. De unde se deduce că n-am prea pus burta pe carte. Poate cartea pe burtă.

Poti sa treci dintr-o colivie in alta cu senzatia unei mari eliberari...

Oamenii chiar vor să fie liberi?

Dacă lași un om de capul lui, să facă orice vrea, după două trei exagerari va începe să faca fix ce crede el că trebuie.
Nonconformismul e greu de asumat

El nici nu există în absența normalitații.

Oaia neagra își pierde orice valoare în absența oilor albe.

Paradoxul bucuriei: e mai mare când o împarţi!

Vă spun un lucru pe care sigur îl cam ştiţi despre bărbaţi: detestă să meargă singuri la meci. 

Se face gaşcă.

Se dau locuri de întâlnire prin apropierea stadionului, zici că sunt conspiratori şi pun la cale revoluţii. 

Ideea e că se bucură împreună. 

Asta cu excepţia cazurilor (nu puţine) în care înjură împreună. E ca un brainstorming de insulte :))) Dar să rămânem în spectrul frumos.

Premiile după care merită să alergi.

Probabil că mulți dintre voi se așteaptă să povestesc despre aseară. Cum a fost la Gala Premiilor Radar de Media. O voi face mai târziu, cu destul de multe fotografii. Poate chiar în seara asta. 

Aș fi ipocrit să spun că nu m-am simțit onorat să iau premiul pentru cel mai bun blog din România, mai ales să pe locul 2 a fost un om pe care îl respect, Andi Moisescu. 

Îl cunosc de când lucram amândoi în Radio ProFM, pe Calea Victoriei, într-o clădire care acum nici nu mai există. Andi este un standard din foarte multe puncte de vedere. Una dintre puținele vedete din România care salută oamenii din echipa tehnică atunci când vine să prezinte un show. M-am bucurat pentru premiu. Pentru cei care nu l-au văzut pe facebook... așa arată :)

Poza de before&after :-)

Superficial: Truth about women.

Femeile tinere sunt ca o cafea bună... te ţin treaz toată noaptea. Chiar dacă tu vrei să dormi... 

Cele aflate la extreme sunt exact ca reclamele: să nu crezi nimic din ce spun! Cele care se pretind cuminţi nu sunt, iar celelalte fac pe dezinhibatele doar pentru că vor să se integreze. Câte „dure” nu aşteaptă încă un cavaler pe cal alb? 

Toti se plang ca-i dai pe usa afara din viata ta fara sa-si dea seama ca daca actiunile lor ar fi fost altele usa aceea nici n-ar fi existat. Ei au facut-o. E de vina cine spune Stop?

Al treilea principiu al dinamicii ne învaţă despre acţiune şi reacţiune. A doua nu există fără prima.
Când cineva îţi pune în faţă oţet în loc de vin, eşti tu de vină că-l scuipi? 

Cea mai mare nebunie e o viaţă liniştită.

Nebunia cea mai mare este o viaţă obişnuită. Care înseamnă de cele mai multe ori un soi de şerbie a oamenilor în aparenţă liberi să aleagă orice drum...

Iar tu, care ai o singură viaţă, n-o rişti de teamă să n-o pierzi, nu ţi-o arăţi de teamă că-i prea mică, ba chiar o îngropi pe ascuns de teamă să nu ţi-o fure.

Într-un fel sau altul, protejând-o n-o mai ai!

Legile lumii zdrobesc oasele din aripi pentru că sunt legi strâmbe impuse de frică. Susţinută de diverse documentare care demonstrează că toţi temerarii eşuează. În vreme ce „fireştii” primesc drept premiu pentru moderaţia lor insipidă o bătrâneţe liniştită. „Bătrâneţe liniştită!”. Ce alăturare nepotrivită de cuvinte! De unde atâta calm în preajma acestui turn care se înalţă şi se lăţeşte până acoperă cu totul lumina care încălzeşte? Ce poate să facă planul de pensii în faţa imploziei cărnii?

Frica şi speranţa sunt două bice de culori diferite care crestează la fel de adânc. Chiar nu v-aţi dat seama?

Oamenii cu scaun la cap compătimesc dementul care se leagănă frenetic de la stânga la dreapta în metroul care-i hâţână şi pe ei la fel între casă şi serviciu. Chiar dacă nu trăiesc nici în afara programului mulţi dintre ei sunt convinşi că au „experienţă de viaţă”. Niciodată chiar lucizi, legănaţi în compartimentele-cătuşă, pălmaşii de toate felurile şi-ar dori să trăiască veşnic pentru motive care chiar îmi scapă. Poate le-ar mai trebui o mie de ani pentru credite.

Night reading: Subtitrări de la filme care nu există

subtitles for the hearing impaired

~ bell rings ~

~ footsteps, soft music ~

Mai devreme sau mai târziu tot o să-mi pierd sufletul. Mi-ar plăcea să ți-l dau ție...

~ music stops!~

Ia-l de aici!

Nu-l vreau!

E periculos ca un cuțit fără plăsele.

Nici n-aș știi de unde să-l apuc, darmite cum să-l păstrez.

~ bell rings ~

Nu... serios... hai să facem ca-n filmele existente: pălmuiește-mă și apoi facem dragoste.

Ba hai să facem ca-n seriale...

Vorbe spuse la mânie. Le iertăm? Le uităm? Sau înțelegem că am aflat ce ni se ascundea?

Orice psiholog îți va spune că sinceritatea unui om pus față-n față cu o întrebare e invers proporțională cu timpul alocat răspunsului. Altfel spus, ai nevoie de timp să gândești o minciună. Adevărul e mai ușor accesibil. Poți da răspunsul pe loc. 

Unde greșesc bărbații?

Nu poţi să agăţi dacă n-ai maşină.

Cam nasol, adică eşti condamnat să ai prima prietenă după 18 ani, când îţi poţi lua carnetul?!?! ...

Există femei care nu-s de nasul tău...

Asta doar dacă scopul tău e să le miroşi... 

Îţi cauţi jumătatea? Alege una întreagă.

Alege o jumătate care să nu vorbească... 
cu jumătate de gură. 

o să te saturi să umpli tu mereu spaţiul dintre două tăceri.

Alege o jumătate care să nu facă lucrurile pe jumătate. 

Să trebuie să vii tu să clădeşti continuări pe începuturile altcuiva. 

Alege o jumătate care să nu te iubească... cu jumătate de normă. 

De la 9 la 5. 

Indiferent care 9 şi care 5. 

Ai nevoie de mai mult decât cineva care să umple cealaltă jumătate a patului!

Maşina merge şi fără cineva în dreapta ta, 
oglinda de pe hol nu-ţi mai arată singurătatea şi dacă te apropii pur şi simplu. Să umpli cadrul. 

Nu. Serios. 

E doar pe jumătate adevărat. Tu nu ai o jumătate de inimă de oferit! Ai una întreagă.

Oamenii care caută cu disperare pe cineva se mulţumesc cu oricine. 

Prefer să joc şah cu computerul decât să stau cu o proastă. 
Ei chiar i-aş anticipa toate mişcările. 
Inclusiv în pat. 
Da, există PAT şi în SAH. 
Dar se poate da şi fără regină. 

Vreau o femeie ca un diagnostic!

Ca o condamnare pe viaţă la privare de rutină. 
Privare de somn. 

Ea a existat înainte să dea peste mine. 
Eu am fost fericit şi înainte să dau peste ea. 

Tu eşti tu şi fără să fiţi voi. 
Alegi să formezi un cuplu, nu te cârpeşti să puteţi forma împreună un om!!!

Vrei cărțile? Acum le poți avea pe toate! :) 

https://goo.gl/ydSTWd

Ce faci când iubeşti o femeie care nu e a ta?

E o idee preconcepută care ne pune în mare avantaj pe noi: bărbatul e dator să încerce. Eu n-am nicio vină dacă propun, doar ea e vinovată că acceptă.

În parte e o tâmpenie.

În parte un adevăr: nimeni nu e furat dintr-o relație, dacă pleacă este pentru că deja nu mai era acolo. Am scris despre asta aici:

http://www.radufconstantinescu.ro/2013/06/care-e-definitia-unui-cuplu-perfect-un.html

...dar femeia asta care nu e a ta e a altcuiva. Că dacă era liberă nu aveam subiect. 

Ce crede că va avea un bărbat care joacă la două capete și ce are de fapt.

Pot să fie două sau trei sau patru.

Din punctul acesta de vedere femeile se cam opresc la doi în același timp. Cele care ajung la trei sunt ca boxerii după câteva turnee câștigate la amatori: trec la profesionism.

Toti oamenii se castoresc din dragoste. Ce e drept, unii dintre ei iubesc luxul.

Ah, women. They make the highs higher and the lows more frequent. 
Friedrich Nietzsche

Când e foarte evident că totul e un interes, eu nu numesc chestia asta căsătorie, ci cashatorie. 

Minciună sigur nu e. Cel puțin nu din partea celui interesat, pentru că nimic nu bate un interes… sincer. E bine? E rău? Cine sunt eu să spun? 

Ce știu însă fără să clipesc este că interesatul iubește sincer.

În ordine: iubește propria persoană. Atât de mult încât nu s-ar trimite la muncă să facă prezentări și din vacanța în Thasos. 

Iubește sincer frumosul. Desigur, așa cum îl vede el/ea în oglindă și așa cum îl vede în vitrine (de data asta dicolo de vitrină) cu o etichetă de preț atașată. Prețul acesta e pus de lumea rea care se interpune între frumos (întrupat în aur, haine și mașini) și iubitorul de frumos. În cazul nostru interesata.

Ea e un fel de greenpeace, combinat cu peta: eliberează poșetele și resuscitează blănurile (în general purtându-le la Operă chiar dacă din Rigoletto n-a înțeles nimic). 

Nu e asta muncă în folosul comunității? Al comunității europene, de unde vin produsele. 

La fel de mult iubește și geografia și călătorește unde-a-nțărcat-mutu-iapa.com încurajând mai mult industria transporturilor decât amărâtele care fac city break doar la team-buildinguri. Dacă putem numi Sărata Monteoru… city.

Îmi place să am la final câte un twist neașteptat. Chiar dacă unele twist-uri sunt mai puțin acceptate: deși am mai făcut asta, înainte să condamn o femeie căsătorită din interes sau un bărbat întreținut mă gândesc mereu câți oameni se prostituează la serviciu. Pe mai puțini bani.

Foto: LadyMartist

Leapădă-te de citate! 

Citește toată cartea!

Click pe poză pentru cea mai nouă 

sau pe link pentru pachet full, piele, climă și pedeapsă :) 

http://bit.ly/BooksOverLooks

Iubirea NU e oarbă.

Unii spun ca indragostitii se inteleg atat de bine si cad atat de usor de acord asupra oricarui lucru pentru ca indragostirea in sine e o stare de imbecilitate tranzitorie. Cei doi se... prostesc... si impart fara rezerve aceasta stupizenie comuna.

In modul cel mai evident, cei care zic asta nu au fost indragostiti. Desigur, imbecilitatea - tranzitorie sau nu - e la locul ei intr-o prima faza, apoi iubirea te face mai motivat, mai atent si chiar mai... destept.

Friend zone.

Friendzone. De ce e mai greu să te îndrăgostești de un bărbat pe care îl cunoști foarte bine. Nu e un avantaj că e deja testat ca prieten? Caută femeia belelele cu lumânarea?

Are you alive? Prove it!

Înainte se spunea că în NewYork înveţi că emoţiile dăunează. Că lumea e dură acolo şi tu trebuie să fii la fel. Încetul cu încetul toţi vom ajunge să trăim în NewYork-ul global.

Admite! „Civilizaţia occidentală” este o lume în care e firesc să ai tot timpul garda sus, în care înveţi să-ţi controlezi emoţiile până la absurd, când cariera e noua religie şi G.O.D. inspiră mai puţin respect decât C.E.O.

Dar fără iubire nu trăieşti! Doar supravieţuieşti şi punctezi pe o tabelă de scor. Iubirea e adevărata mişcare de rezistenţă. Mereu a fost.

Cine iubeşte n-are timp să muncească! Iubirea distrage rotiţele de la rolul lor. Acest blog e unul dintre cele mai subversive! Sprijină, cultivă şi încurajează un sentiment care pune în mişcare energii uriaşe, din care societatea de consum nu profită decât pe 14 Februarie...

Iubirea care te ridică şi te coboară, care te fericeşte sau te nefericeşte, care te urcă în raiul viselor frumoase sau te doboară în cel mai amar coşmar. Dar în tot acest timp inima ta bate mai tare, sângele face zgomot.

Are you alive? Prove it!

Foto: iNeedChemicalX

Vrei cărțile? Acum le poți avea pe amândouă :) 
http://bit.ly/1VPVB22
http://bit.ly/1FYHQEO

Revoluţia care nu s-a văzut la televizor.

A început să mă enerveze „Lanţul amintirilor”... cu branduri gen Brifcor, Gume Turbo şi băut apă de la robinet. E plin mailul meu de ele...

Am senzaţia că se uită esenţialul: în 89 a fost o lovitură de stat. Singura revoluţie adevărată din vremea aceea a fost REVOLUŢIA SEXUALĂ.

Mai drag decât gustul de Brifcor îmi e gustul sărutului pe care-l aşteptai O LUNĂ! Azi nu mai aştepţi atât nici pentru un oral! Nu că asta ar fi un lucru rău...

Ne ţineam de mână câte două ore!!! Ne povesteam filme, ne dedicam poezii de Nichita... şi ne mângâiam ore în şir după care... veneau părinţii ei...

Pentru că tot v-am anunţat că reeditez Filosofia sexului, iată un fragment (ce prezentare sinistră, iată un fragment). În fine... sper să vă placă mai mult fragmentul decât prezentarea :))))

Manipulatori de ambe sexe. Ce faci când dai peste un escroc sentimental?

Ce simplu pare: fugi cât te ţin picioarele!

Problema e alta. Trebuie să-ţi dai seama că eşti manipulat, că se profită de tine.

E la fel ca în politică. Masele manipulate au mereu impresia că fac ce vor ele, că aderă de bună voie la o ideologie, că luptă împotriva sistemului. Totul fără să realizeze că luptă pentru un alt sistem deghizat în libertate.

Niciodată nu ştim cum vrem să arate, dar ştim foarte bine ce reacţie vrem să producă.

Suntem modeste de Luni până Vineri. Practicăm o eleganţă reţinută la job, în seri obişnuite, pe stradă. Mulţi se lasă păcăliţi de aparenţe. Cred că ne-am cuminţit de tot, că ne-am uitat feminitatea aceea magnetică. Mulţi cred că au cunoscut aroma unei femei din două şedinţe şi o ieşire în centrul vechi, cu colegii. 

Nimic mai puţin adevărat. 

Aşteptăm ocaziile! Dacă ele nu vin singure, ni le creăm!