Ce simplu pare: fugi cât te ţin picioarele!
Problema e alta. Trebuie să-ţi dai seama că eşti manipulat, că se profită de tine.
E la fel ca în politică. Masele manipulate au mereu impresia că fac ce vor ele, că aderă de bună voie la o ideologie, că luptă împotriva sistemului. Totul fără să realizeze că luptă pentru un alt sistem deghizat în libertate.
Oameni foarte deştepţi, dar mai puţin ieşiţi din casă îţi vor spune că escrocul sentimental îţi cunoaşte slăbiciunile. Eu cred că escrocul nu are nicio şansă dacă nu este chiar el o slăbiciune a ta.
De ce se văd mai uşor mutările la sah când eşti pe margine? Pentru că ai alt unghi? Nu! Se văd mai uşor pentru că nu eşti implicat.
Sentimentele sunt un bruiaj.
Prietenii îţi spun. Tu asculţi. De înţeles nu înţelegi nimic.
Miza foarte mare îl face să dea peste poartă din 6 metri pe atacantul care dă 10 goluri din 10 şuturi la antrenament.
Escrocul sentimental te ţine de dragoste cum se ţin boii de inelul din nas. E ca un păpuşar, doar că firele nu te ţin de mâini şi de picioare. Intră adânc în carne. Sufletul tău este păpuşa.
Sună puţin dramatic, dar de fapt e chiar comic. Nu pentru tine, dar toţi cei din jurul tău se forţează să nu râdă din politeţe.
E ca în bancul acela cu "Ce ştie tot satu’, nu ştie bărbatu’".
Cu riscul să dezamăgesc 70% dintre cititorii mei care sunt de fapt cititoare, cei mai mulţi escroci sentimentali sunt femei.
Pentru că multe leagă a obţine de a cere, nu de a face.
Pentru că multe au crescut cu ideea că în nomenclatorul de meserii există şi "Casnica".
Şi pentru că noi, bărbaţii, nu prea facem diferenţa între ajutor şi răsfăţ.
Bine, bine, veţi zice voi, dar cum scapi totuşi de un asemenea specimen, dacă nici nu-ţi poţi da seama că eşti victimă?
Încetul cu încetul orice escroc sentimental măreşte pretenţiile. Te sufocă efectiv cu ele. Devine mai neatent când îşi motivează cererile. Prietenii, care au tot râs pe înfundate, încep să râdă fără să se mai ferească. Din păcate ei nu pot să te ajute. Te superi când îţi spun ce văd şi le răspunzi: asta doar părerea ta.
E ca la psiholog: plăteşti (uneori cam mult), dar de trezit, trebuie să te trezeşti singur.
La ce oră vrei să pun alarma?
Foto: parosimonas
