Să fim cinstiţi: de cele mai multe ori ne înţelegem atât de bine cu oamenii cu care lucrăm încât linia dintre colegialitate şi prietenie se trece fără să ne dăm seama. Stăm împreună mai multe ore, ne gândim împreună la proiecte, ne bem cafeaua împreună.
Dacă echipele care lucrează la un proiect sunt formate în funcţie de interesele firemei, “echipele” de la cafea sunt în funcţie de afinităţi. Nu ies cu oameni care n-au săpat în viaţa lor o grădină, dar îşi sapă colegii. Bănuiesc că nici tu.
Locul de întâlnire la cafea al corporatiştilor din tot Bucureştiul şi nu numai este la cafeneaua de la parter sau (mai des) “la automat”. Mulţi spunem în glumă că mergem să ne luăm o cafea “de doi lei”.
Cei cu minte pentru business ştiu că de fapt aceea e o cafea de 50 de bani. Restul sunt costuri operaţionale. Aşa se face că multe dintre aparate vând cafea proastă. Şi o tot vând, pentru că e acolo în holul firmei. E cea mai la îndemână.
Ce-ai face dacă ţi-aş spune că fix cu aceiaşi doi lei poţi să bei o cafea premium? Illy. Ştiu, nici mie nu mi-a venit să cred, dar de vreo lună mi se tot întâmplă :))) Ştiţi că nu recomand lucruri în care nu cred, era cazul să aflaţi şi că sunt dependent de cafea.
Practic: tu cumperi de la ei pastilele de cafea şi primeşti espressorul GRATUIT.
Un singur lucru nu-mi place la varianta de birou: designul espressorului, care e făcut să reziste la aproape toate tipurile de abuz.
Nu l-aş duce acasă. Dar pe acesta l-aş duce... dacă n-aş avea deja unul :))) Pun pariu că ghiciţi ce culoare.
Nu are rost să vă vorbesc despre Francis Francis, trebuie să-l vedeţi şi să-l pipăiţi. E operă de artă.
Revenim la poanta cu compania? Meriţi să bei o cafea bună la preţul corect. Indiferent că bei acea cafea în compania prietenilor sau în compania pe care o deţii :))
