Şi nici o ordine a acestora nu este definitivă...
Ce iubeşti azi, urăşti mâine.
Ce vrei azi să furi, mâine plăteşti oameni să-ţi păzească.
Dacă prima reacţie e să mă puneţi la perete şi să mă dezmembraţi cu pietre ca pe un hedonist inconsistent ce sunt, atunci nu-mi rămâne decât să vă recomand restul blogului.
Ales pe baza unor preferinţe, desigur.
Nu există principii la care să nu poţi renunţa. Cei suficient de norocoşi nu trăiesc destul pentru a întâlni tentaţia care li se potriveşte. Convinşi că au avut principii inflexibile, ei coboară în mormânt cu un zâmbet, inconştienţi că afirmaţia: “fiecare om are un preţ” nu se referă la bani!
Om alb, smălţat cu ideile altora. Mozaic de concepte furate şi instincte. De ce ţii tu atât de mult la ceva ce nu-ţi aparţine? Samurai fără stăpân, porţi un steag care nu înseamnă nimic. Ronin inexplicabil! Lupţi pentru identitatea pe care ştii că nu o ai şi te integrezi în marea masă a celor care se vor minoritari sau unici. Viaţa nu e o luptă. Cel mult un scandal.
Principiile care s-au bucurat de o publicitate mai bună sunt considerate a fi cele mai înalte, dar şi din credinţă omul îşi alege, în funcţie de preferinţe, un “best of…”. Un portofoliu de justificări.
Inepţiile scrise cu aur topit nu sunt mai valoroase decât ideile bune notate cu creionul chimic, dar au mai multe şanse să fie citite. Pentru că preferinţele pe care le numim “principiile lumii moderne” sunt foarte atente la costuri: dacă e scump, e mai bun. Au folosit materiale mai grozave. E lucrat manual. Amuzant e că generaţii la rând au visat să scape de tirania “manualului” care nu permitea exactitate decât în zilele bune. Această exactitate e sacrificată de dragul senzaţiei că eşti stăpân de sclavi.
Schimbarea periodică a preferinţelor e numită în general modă. Poţi fi modern şi din întâmplare, din incompetenţă sau conformism. Pentru că modernismul nu poate fi etichetat ca atare decât dacă e recognoscibil, se poate spune că a fi la modă înseamnă să nu ieşi cu nimic în evidenţă! Pionierii, înaintemergătorii, oamenii care inventează modernismul sunt de cele mai multe ori daţi la o parte ca excentrici. Dar asta-i varianta fericită. În cazurile într-adevăr triste sunt convertiţi.
Pe acest blog comentariile sunt dezactivate. Vă rog să le faceți direct pe pagina de facebook.
