Uneori greșim.
Aici e simplu în teorie, trebuie doar să admitem că am greșit și să o luăm de la capăt. Dar când a fost simplu să admiți că ai greșit? Când a fost comod să o iei de la capăt?
Alteori ni se greșește.
“Iartă-ne nouă după cum și noi iertăm greșiților noștri”, scrie în Noul testament și pare atât de simplu. Dar când a fost simplu să ierți pe cineva când doar faptul că îi menționează un cunoscut numele te face să ți se zbată o venă în cap? A pus și Dumnezeu, ăsta, domnule, niște capcane
chiar în Tatăl nostru! Creștinismul este un caz generalizat de “daddy issues”?
Stăm aici, așteptând pe planetă ca un copil pe scara grădiniței, dar nu ne ia nimeni. Cel puțin nu ne ia când vrem.
Ei bine, de asta mă tem. Că o să fiu smuls dintr-un proiect, că nu o să mai prind o aniversare, că nu o să vorbesc la nunta fiicelor mele cu un pahar de șampanie în mână…
Bine… asta s-ar putea să nu se întâmâmple nici dacă o să trăiesc și nici măcar eu nu sunt sigur că o să merit invitația.
Mereu mi s-a părut o aroganță să ai rezoluții pentru anul care vine.
Cine ți l-a promis? Ai intrat în el. Felicitări. Mai vedem noi.
Singura mea rezoluție e pentru astăzi. Să mă mișc. Să gândesc. Să le iert greșiților mei. În primul rând nenumindu-i. Să iubesc. De data asta în gura mare.
Cum a sunat asta! Să iubești în gura mare!
“Când faci un lucru pentru prima oară, de obicei nu-l faci bine”. Sunt vorbele celui care a inventat inteligența artificială. Da. Liniștitor.
Dar liniștitor este să înțelegem că la trăit toți suntem începători! Și chiar dacă nu avem un semn galben în geam ca la mașină, ar trebui să fim mai îngăduitori unii cu alții. Toți o vom da în bară, firesc, e doar prima oară, dar unele eșecuri vor fi mai urâte decât altele.
Vă doresc o înfrângere mai frumoasă decât o victorie. Deși nu pare, s-ar putea să fie cea mai realistă urare pe care ați auzit-o în viață.
