O lecție superbă de la un copil. O poveste adevărată pe care o știu cel mult 50 de oameni, dar trebuie să o afle TOȚI!




Prietenul meu, Cătălin, are doi copii. În ciuda părerii unor intelectuali cu pedigree, Cătălin are și o carieră. Nu a făcut doi copii că “altceva nu făcuse în viață”. Are un post de conducere într-o companie unde mulți visează să lucreze sau măcar să-și permită să le cumpere produsele. 
Șef? Tată? Bărbat cu visurile lui? All in one. Interesant Cătălin ăsta al meu, nu? Dar pe mine m-a dat gata fiul lui, Albert. 

The true story. 

Pentru băieți, tricourile cu echipa favorită și numele idolului lor sunt mai valoroase decât bijuteriile reginei Angliei. Ce-s alea? Niște vechituri. Dar un tricou “cu Messi” e “the shit”!
Așa că tatăl și cei doi puști fac drumul ca arabii la Mecca să-și ia copiii tricou cu unicef! Noroc cu fotbalul, că uita lumea ce e unicef și cu ce se ocupă. 
În fața lor toți copiii își iau tricouri cu numele idolilor. Bine, mai mult cu Messi decât cu tot restul echipei. 
Micuțul Albert nu vorbește tare, dar cuvintele lui fac liniște: Pe mine nu mă cheamă Messi. Mă cheamă Albert. 
Liniștea se transformă în rumoare. Cine ești tu? Să pui Albert lângă Messi? 
Și totuși, v-ați gândit că și Messi a fost în clasa cuiva de sport la școală? Că poate și lui i s-a reproșat că a dat pe lângă poartă, că nu aleargă suficient de repede, într-un cuvânt că nimeni nu și-ar pune numele lui pe tricou. În afară de el. 
Și - acum - alte câteva MILIOANE DE OAMENI. 

Cătălin l-a încurajat să nu renunțe să-și facă un tricou cu numele lui. Micuțul Albert a adăugat și un S. Sângele apă nu se face. Să fie și familia prezentă! 
Și-a îmbrăcat tricoul cu Albert S. 25…
Apoi a ieșit ca de obicei la fotbal. 
O zi. 
Și încă o zi. 
Au trecut vreo două săptămâni când s-a întâmplat (im)posibilul! Un alt copil, care l-a văzut jucând de mai multe ori în tricoul cu Albert S. 25 a venit pe teren purtând un tricou identic! Albert. Și S. Și 25. 

Este o lecție de PR personal? E una de încredere în sine? Ambele? 
De la un copil?!!
Și uite, acum scriu și eu despre Albert S 25. 
Are deja și presă! 
Pentru mine morala este: Să fim noi înșine. 
Indiferent cât de bună ar fi o copie, tot copie rămâne. 


  

Back to Top