duminică, 26 iunie 2016

Aventura de o noapte vs. aventura care durează mai mulţi ani


Pentru o aventură de o noapte, se spune că femeile au nevoie de un motiv, în timp ce bărbaţii – doar de un loc.
Greşit. Ultima oară când mi s-a întâmplat, şi femeile aveau nevoie de un loc. :)
Greu de explicat de ce, dar, în conştiinţa colectivă, aventura de o noapte nu e aproape niciodată un lucru grav. Desigur, se merge pe principiul: Când e o tragedie comedie? Când nu ţi se întâmplă ţie!
Serios. Nu ştiu ce credeţi voi, dar până şi mama era indulgentă cu aventurile de o noapte. Deşi cred că nu a avut parte de aşa ceva decât în filmele de la televizor.
E o joacă sau o masă de tip fast-food care merge de minune când îţi este foame de Crăciun.
E o verificare după care te repliezi în relaţia oficială cu mai multă încredere. În tine, desigur.
E ca o gleznă sucită pe care nu trebuie să o pui în ghips. Te alegi doar cu sperietura.
Ce mai! Aventura de o noapte este un desert. Şi tuturor ne plac dulciurile.
Sigur, acum mulţi oameni se aşteaptă să vină versusul cu un amantlâc cronic. Nu, n-o să vină.
Nu. Voi căuta nişte cuvinte care nu merg în vârful picioarelor. Nişte verbe şutate.
Pentru că amanta cronică nu mai are parte de aventură. Aventura a fost la început. Acum e ca mersul trenurilor: trebuie să ştie când pleacă şi când vine, dacă are întârzieri, cât stă în gară şi, în plus, să aibă grijă la semne, pentru ca trenul să nu se ciocnească, Doamne fereşte, cu un altul. Cu personalul. Pardon, cu personala.


Partea proastă este că, 
indiferent de cât s-ar aranja, 
după un an sau doi, 
amanta cronică realizează că a greşit la triaj 
şi că iubirea ei 
a fost mereu 
un vagon 
de clasa a doua.

...

CITEȘTE MAI MULT! 
Dacă vrei cartea 
(pentru că îți place ce-ai citit, nu pentru că donez) 
o găsești în link:

sâmbătă, 25 iunie 2016

Viața e prea scurtă pentru relații de lungă durată



O să iasă scandal. Ciudat, viața mi se pare mult prea scurtă pentru scandaluri! Și să le trăiești, și la TV să le privești. În acel timp, am putea să învățăm ceva. Prefer în locul scandalului o decizie. Inclusiv aceea de a pleca. 

Viața e prea scurtă pentru oamenii deștepți. Pentru proști e prea lungă, pentru că oricum nu știu ce pot face cu ea. Îi iau firul și-l strâng în ghemul greșelilor pe care le tot repetă.
Viața e clar prea scurtă pentru oamenii ambițioși. Ambiția, când e dusă la extrem, nu are scopuri de atins, ci doar etape de ars. Pe umerii dorințelor vechi, cresc mugurii dorințelor noi. Cât de mult înseamnă suficient?
Viața e prea scurtă pentru amânări. Mai târziu poate să însemne prea târziu, iar altă dată poate însemna niciodată. Mama avea o vorbă: Nu ești niciodată pregătit. Ca să înveți să înoți, chiar trebuie să intri în apă.
Viața e prea scurtă pentru oamenii care îşi iau din ea mai puțin decât lasă. Dacă tu crezi că, la un moment dat, balanța se va echilibra, mai gândește-te. Cine e obișnuit să ia cu două mâini nu se lasă de obiceiul ăsta. O crește și pe a treia, dacă are de luat mai mult decât poate cu două.
Viața e prea scurtă pentru sentimente reprimate. Vei sta o eternitate nemuritor și rece. Așa cum e prea scurtă pentru cele neîmpărtășite. Octavian Paler zicea că sunt doar niște încăpățânări.
Viața e prea scurtă pentru atât de multe. Poate și pentru lista asta, așa că n-o mai lungesc. Oricât de mult îți folosește să citești viețile altora, e mai interesant să o trăiești pe a ta.
Da, știu, titlul.
Te pregăteai să mă contrazici și până acum nu ai de ce.
Viața e categoric mult prea scurtă pentru orice relație de lungă durată. Sunt de preferat prietenia și dragostea.

Viața e prea scurtă ca să rămâi în locuri unde nu ești dorit. 
Lipsești prea mult din cele în care ești dorit.

CITEȘTE MAI MULT! 
LINK DIRECT AICI! 
TOATE ÎNCASĂRILE SUNT DONATE CĂTRE 
STOP CANCER LA SÂN 
ȘI 
BURSA DE FERICIRE (devenim acționari :))
dacă ți se pare prea complicat să iei cartea, măcar un sms cu textul SPITAL la 8844. Înseamnă 2 euro pe lună. Banii se folosesc la construirea unei clinici noi pentru copii bolnavi de cancer la Spitalul Marie Curie. 
Dacă vrei cartea (pentru că îți place ce-ai citit, nu pentru că donez) o găsești în link:

Și eu pot să te înșel




A făcut înconjurul internetului o fotografie extrem de controversată. 
Chiar și simpla ei descriere este cel puțin riscantă. 
În imagine era o fată într-o situație fără echivoc, cu un mesaj pentru iubitul ei: 
I can cheat too.

Unii vor spune că răzbunarea e arma prostului, 
în cazul nostru – arma proastei, 
dar mulți vor fi de acord că o viziune „în oglindă” a drepturilor și obligațiilor dintr-o relație este mai degrabă pentru oameni deștepți!

Oameni care nu se întreabă, în dragoste sau în prietenie, CUM să te răsplătească pentru un gest. Fac unul de același calibru, pentru că au în ei ideea de echitate.

Și în bine, și în rău.

Și eu pot să mă fac că uit, dar îmi face plăcere să-mi amintesc de ziua ta. Și de a noastră.

Și eu pot să ridic tonul, dar am înțeles că, în fiecare ceartă, sunt vinovați amândoi, pentru că unul o pornește, iar celălalt o amplifică.

Și eu pot să te înșel, dar n-o fac, pentru că ar însemna să mă înșel pe mine și chiar și în aventura mea ar fi vorba tot de tine.

Și eu pot să mă gândesc numai la mine, dar ALEG să mă gândesc la noi.

Iar în cazuri extreme, și eu pot să mă duc la dracu’, dar, pentru că deja m-ai trecut prin iad, cred că acum e rândul tău. Și chiar dacă te-ai obișnuit să te ajut cu toate, până acolo cred că te descurci și singur. 


CITEȘTE MAI MULT! 
LINK DIRECT AICI! 
TOATE ÎNCASĂRILE SUNT DONATE CĂTRE STOP CANCER LA SÂN ȘI BURSA DE FERICIRE (devenim acționari :))



vineri, 24 iunie 2016




Cel mai mare pericol atunci când vine vorba de relații






Femeile spun: „Cel mai mare pericol este că aș putea fi rănită. Nu vreau să fiu rănită.” Nu e cel mai mare pericol, nu ne nici măcar un pericol real. 

Singurii bărbați care nu te pot răni sunt cei pentru care nu simți nimic!

Bucură-te că ai unul pentru care simți ceva. Mai devreme sau mai târziu, oricine te poate răni, fie și prin imprudență, aşa că, vorba lui Marley, „găsește-i pe cei pentru care merită”.
Bărbații spun că nu există pericol mai mare decât acela de a da peste o femeie care se grăbeşte. O wifezilla care vede clar în faţă o rochie albă și un copil. Și pentru rochie, și pentru copil, vrea să plătești tu.  
Nu mi se pare nici acesta un pericol real. În primul rând, dacă o iubești, rochia și copilul vin natural. Dacă nu… de ce te-ai mai băgat?
Pericole sunt multe. Să dai peste cine nu trebuie. Să dai peste cine trebuie, dar să nu prinzi momentul când știi ce-ți trebuie. Să pierzi ani. Să pierzi bani. Să-ți pierzi o parte din minți. Să le pierzi pe toate. 
Însă cel mai mare pericol atunci când vine vorba de relații este să lași relaţiile trecute să stea în calea celor viitoare. 
Cel mai mare pericol e să confunzi frici acumultate cu experiențe învățate. 
Să nu înțelegi că una e să-ți pierzi încrederea într-un om și alta e să-ți pierzi încrederea în oameni. 
Cel mai mare pericol, atunci când vine vorba de relații, e să nu ai curajul să începi, de teamă că „știi cum se termină”.
În cartea mea Necenzurat, am formulat o concluzie pe care nu o pot reproduce prea des: S-au întâmplat lucruri rele în viața ta și crezi că ele s-ar putea repeta? Dar lucruri bune nu s-au întâmplat? Acelea de ce nu crezi că s-ar putea repeta?
De cele mai multe ori, relația perfectă se află chiar lângă noi, însă nu suntem pregătiți s-o vedem. 
Un bătrân mi-a spus o vorbă de bărbat: 
Dumnezeu îți dă, da’ nu-ți bagă și-n pat. 


Citește mai mult în noua carte! Toate încasările sunt donate către Stop Cancer la Sân și Bursa de Fericire (Proiectul Clinicii noi de Oncologie Pediatrică de la Marie Curie!)
Link direct de comandă: http://bit.ly/1lduqxk




Când ți se pare prea greu să mergi mai departe într-o relație, amintește-ți de ce ai început-o!



Ne putem găsi drumul înapoi spre acel „noi” care făcea invidia altora palpabilă? 
Ne putem întoarce la bine când e rău?
Soarele acela pe care îl așteptăm pe strada noastră răsare în fiecare zi, dar nu se vede pentru că nu ştergem norii. 
Când te îmbolnăveşti, nu te împușcă doctorul, ca să nu te mai chinui. Te vindecă. 
Tentația rezolvării problemelor printr-un nou început aparţine de multe ori oamenilor care, de la bun început, n-au iubit mai deloc.
Aleg un nou început. 
Și fac aceleași greșeli. 
Cele mai frumoase cupluri nu sunt așa pentru că nu se ceartă. Ci pentru că membrii lor găsesc mai ușor motivele de a rămâne împreună, decât pe cele pentru care s-ar despărţi. 
Cine spune că o pereche reușită nu trece prin cumpene, acela minte. 
Cine zice că frumusețea fizică îți garantează fericirea, acela bate câmpii. Frumusețea unei femei nu-i garantează acesteia nici măcar mai multe oferte, pentru că pe mulți frumusețea îi inhnibă. Alegerile ei îi aduc sau îi pun pe fugă fericirea. Iar pentru alegeri frumusețea nu ajută. N-ai nevoie de chip, ci de cap.
Cine crede că bărbații realizați financiar sunt automat fericiți, acela n-a cunoscut vreunul. Fericirea nu e un sold. Nu mergi la bancomat și nu-ți apare în loc de sumă afirmația: Sunteți foarte fericit astăzi, domnule Constantinescu!
Variabilele sunt multe, dar jumătate dintre ele se află întotdeauna la tine. Când ți se pare greu cu iubita ta, gândește-te dacă ți-ai făcut treaba. 
Când vrei să te plângi că iubitul tău nu are suficient timp pentru tine, gândește-te că, în felul acesta, are suficienți bani pentru voi
De multe ori, oamenii spun că îi bântuie trecutul. Că amintirile urâte revin. De ce să nu ne întoarcem de bunăvoie către amintirile frumoase? De ce să nu mergem undeva unde am fost prima oară într-o vacanță împreună?
Iar când ne consolăm că n-a fost vina noastră, nu strică să realizăm că relațiile nu încep şi nu se termină doar de la el sau doar de la ea. Ca la un dans în timpul căruia toți îl văd pe cel care pleacă și toţi dau vina pe el, fără să știe de câte ori partenerul l-a călcat pe picior și de câte ori și-a călcat singur pe mândrie doar pentru ca dansul să meargă mai departe. 
Totuși, ce s-ar întâmpla dacă ambii dansatori şi-ar învăța reciproc mișcările ceva mai târziu, în loc să renunțe? Ce s-ar întâmpla dacă, după fiecare greșeală, nu ne-am mai face că plouă, ci ne-am cere scuze? 


De multe ori, fericirea e pentru oamenii încăpățânați. Pentru oamenii care nu renunță ușor la alți oameni. 


Comandă cartea cea nouă direct din link! Toate încasările sunt donate către Stop Cancer la Sân și Bursa de Fericire. Nu e bullshit! E pe bune :)

Vezi și declarația mea de avere :))

http://www.laboratoareleremedia.ro/product/ultimul-inceput/

7 diferenţe între băieţi şi bărbaţi




1. Primii îşi doresc foarte tare să crească şi cred că pentru asta trebuie să treacă anii. Bărbaţii ştiu că anii pot trece inutil. Experienţa o dau… experienţele.

2. Băieţii cred că femeile sunt ca examenele: poţi să le iei şi trişând, iar după ce le iei, te pregăteşti de următoarele. În cazul nostru, de următoarea femeie. Bărbaţii ştiu că poţi să-ţi dai şi masteratul pe o singură femeie. Totul e ca ea să fie materia potrivită.

3. Băieţii promit „pentru totdeauna” ca să obţină o noapte. Bărbaţii ştiu că tribunalele sunt pline de „cupluri de nedespărţit” şi – atunci când găsesc o femeie cu care vor „pentru totdeauna” – nu promit nimic. Doar caută să dea valoare fiecărei nopţi. Orice eternitate e compusă din ele.

4. Băieţii cred că unei femei trebuie să ai ce să-i oferi. Bărbaţii ştiu că, în primul rând, trebuie să ştii cum să ceri.

5. Băieţii cred că femeile caută masculi frumoşi. Bărbaţii ştiu că puterea este cel mai formidabil afrodisiac. Femeile vor un bărbat capabil să protejeze, nu unul care să dea bine în selfie-uri.

6. Băieţii exersează vorbele mari. Bărbaţii înţeleg valoarea gesturilor mici.


7. Un băiat deştept îşi lasă loc de bună ziua. Un bărbat îşi lasă loc de bună dimineaţa.


De fapt... mai sunt! Citește-le pe toate în noua carte!
Toate încasările vor fi donate!

joi, 23 iunie 2016

UN BĂRBAT POATE CONVINGE O FEMEIE SĂ FACĂ ORICE VREA EA!







Unde sunt doi oameni, unul trebuie să fie şef, iar noi, bărbaţii, presupunem că suntem miezul.

De partea noastră, se află atât de multe! Forţa fizică şi istoria, societatea şi chiar... femeile. Femeile care, din postura de mame, cresc bărbaţi convinşi că toate celelalte femei sunt curve, superficiale şi că trebuie ţinute din scurt. Mamele acestea de băieţi sunt singurele sfinte, singurele care preţuiesc valorile familiei şi – în general – singurele care pot să aleagă grâul de neghină atunci când vine vorba de... iubitele iubiţilor lor copii. Cum să nu crească bărbatul cu ideea că, acolo unde sunt doi oameni, unul trebuie să fie şef?


20 RADU F. CONSTANTINESCU | ULTIMUL ÎNCEPUT



Cum să nu credem noi, bărbaţii, că ni se datorează supunere?

Eşti căsătorită? Îţi aduci aminte în biserică? Preotul, această se- cretară a lui Dumnezeu care-i triază corespondenţa, a spus că băr- batul trebuie să fie cap femeii.

Ca parte a unei societăţi care a pus bărbatul în pole-position.

Iar pole-position-ul este cel mai bun loc pe grila de start într-o cursă.

Aici e poanta: dragostea nu e o cursă pe care să o câştigi, e o cursă în care cazi.

Şi în care alegi să rămâi.

Iar dacă noi suntem mai puternici, ele, delicatele, şi-au dezvoltat talentul persuasiunii. Suntem o masă manipulată, iar sociologia ne învaţă că nicio masă manipulată nu-şi dă seama de manipulare: e convinsă că-şi urmează şi-şi impune voinţa proprie.

De mii de ani, bărbatul propune, iar femeia alege.

Lucrurile nu se vor schimba. Şi dacă intru la şeful meu cu trei propuneri de campanie (ca viteaz copywriter ce sunt), iar el alege una dintre ele, se numeşte că face ce vreau eu?

Lupta asta de orgolii, aşa cum se duce ea în tranşeele din dormitoare şi pe câmpurile de luptă din sufragerie, consumă prea mult timp şi prea mulţi nervi. Propun un armistiţiu. La masa din bucătărie.

Unde sunt doi oameni, nu e nevoie ca unul dintre ei să fie şef.
E chiar atât de greu să îi conducă pe amândoi dragostea?
Doi oameni pot să împartă o casă, 
dar numai doi oameni 
care se iubesc 
pot face ca acel loc să însemne 
acasă.




Comandă cartea cea nouă direct din link! Toate încasările sunt donate către Stop Cancer la Sân și Bursa de Fericire. Nu e bullshit! E pe bune :)

Vezi și declarația mea de avere :))

http://www.laboratoareleremedia.ro/product/ultimul-inceput/

„N-AI ŞTIUT CUM SĂ MĂ IEI...” DE CE DĂ VINA CEL CARE PLEACĂ PE CEL CARE RĂMÂNE?








Ea e tânără, dar nu atât de tânără încât să nu ştie ce urmează în viaţa ei nici cu metoda calendarului.

El e deştept, dar nu atât de deştept încât să mintă fără să se încurce măcar o dată.

Se încurcă.
Ea plânge.
El se scuză şi se încurcă din nou:
N-ai ştiut cum să mă iei...
Ea se gândeşte la toate femeile din istorie care au ştiut „cum să-şi ia” bărbaţii. Oare Penelopa avea masa caldă când a ajuns Ulise acasă? A stat şi el 10 ani cu băieţii, ce, e mult? Şi încă 10 ani pe drumul de întorcere... Dar stai! Mai degrabă Ulise a ştiut cum s-o ia pe Penelopa, cum să-i vorbească. După ce-ai lipsit 20 de ani, nu cred că vii acasă cu un text gen: Dragă, pot să-ţi explic...



18 RADU F. CONSTANTINESCU | ULTIMUL ÎNCEPUT



Irodiada cum l-o fi luat pe bărbatul ei de l-a convins să facă o crimă?

Era clar. Nu era nici măcar o Elena Lupescu. Niciun rege n-ar abdica pentru ea. Ce e drept, nici ea nu i-a cerut lui să abdice de la ceva.

Nu. Ea nu se putea alătura acestui grup select. Era mai degrabă o Desdemona pe care Othello n-a strâns-o de gât. Ea era sugru- mată doar de emoţie.

Deja nu mai plânge pentru el. Plânge pentru ea. Apoi, îi vine să râdă.



EU SUNT DE VINĂ PENTRU GREŞELILE TALE.
DA. SUNT... PENTRU CĂ LE-AM PERMIS




RADU F. CONSTANTINESCU | ULTIMUL ÎNCEPUT 19




El nu mai vrea s-o îmbuneze pe ea lustruindu-se discret pe el şi decide să fie onest. Aşa cum vede el onestitatea, desigur. Cel care pleacă dă vina pe cel care rămâne în primul rând pentru că se iubeşte mai mult pe sine. De-aia pleacă.

Cel care pleacă face reproşuri, dar le numeşte sfaturi:
Dacă erai altfel, mai relaxată sau mai nebună...
Dacă erai mai devotată sau mai puţin atentă...
Mai sincronizată la dorinţele mele... Erai şi acum cu mine.
Ea se uită la el ca Ernesto Che Guevara la plutonul de execuţie.

Adică realizează că nu mai are nimic de pierdut. Nu mai avea nimic de pierdut de o jumătate de an, dar cine să-i zică...

N-am ştiut cum să te iau? Poate că nici tu n-ai ştiut cum să mă iei... dar uite că eu sunt şi acum aici!

Dacă ştiam, erai şi acum cu mine? Ca şi cu un accesoriu? Asta pentru că tu îţi doreai să fii cu mine, iar eu voiam să fim împreună. Dar era prea mult... şi e o diferenţă atât de mare între a fi cu cineva şi a fi împreună cu cineva...

Cu un lucru ai dreptate, deşi n-am realizat de la bun început.

Eu sunt de vină pentru greşelile tale. Da. Sunt... pentru că le-am permis.



Citește mai mult în Ultimul început! Link direct de comandă:

TOATE ÎNCASĂRILE SE DONEAZĂ CĂTRE STOP CANCER LA SÂN și BURSA DE FERICIRE - Proiectul noii clinici de oncologie pediatrică de la Marie Curie. Mamele vor înțelege mai bine.

http://greensugar.ro/gama-de-produse/

Cu vânt înainte!




Am rugat un prieten să se ocupe de carte. Un poet. Fin, ca orice poet, a tăiat de la rădăcină vreo 5 pagini. Ducă-se. Cartea e mai bună acum și datorită lui. 
Apoi a scris o mini-prefață. Care îmi place de mor. 
Doamnelor și domnilor, 
Ioan Es. Pop!

 Cu vânt înainte!

Înăuntrul nostru se află două, trei, cinci sau poate nesfârşit de multe euri care se dau în spectacol şi când vrem, şi când nu vrem. La câte sunt, ar trebui să ne-ajungă. Dar nu, oricâte euri am avea, rămânem toată viaţa nişte jumătăţi. Ea, jumătatea lui. El, jumătatea ei. Radu F. Constantinescu s-a apucat să rezolve această ecuaţie cu doi necunoscuţi şi a aflat că rezultatele ei depăşesc puterea de numărare a minţii omeneşti. Aşadar, Ultimul început nu va fi niciodată cel din urmă şi îşi va obliga autorul să continue să scrie ca şi cum s-ar afla mereu la început.

Radu F. Constantinescu spune că aceasta e o carte utilitară: „N-am vrut să placă. Am vrut să ajute. Ca un ceas deșteptător din celuloză cu secundarul din cerneală. Am vrut să rămân ascuns ca trup și să-mi dezbrac numai ideile. Unele sunt de-a dreptul scandaloase. De aceea n-am cum să mă las. Sunt și eu o ceartă. Și ce artă!” 

Eu spun că Ultimul început e o fermecătoare carte de poezie, ţesută din experienţele lui unu în doi. Pe noptiera pe care o voi ţine când îşi va desface aripile, îi voi alătura o carte de Emil Brumaru, poetul care ne ademeneşte descriind raiul lecturii ca pe un loc unde „Fecioarele se încurcau în gene/ Motanii se frecau de damigene/ Şi ne era la toţi atât de lene”.


...

În general nu se scrie nimic despre o prefață, dar eu o să vă spun că m-am bucurat enorm de cuvintele lui Ioan. 
Pentru mine (și pentru minte) Ioan Es. Pop e în același timp un agent provocator și un poet care trăiește în poezie ca în lume: n-o vede doar soare, panseluțe și virgine. 
Pentru alții Ioan Es. Pop este 
"Cel mai bun poet de după 80" (Mircea Cărtărescu)
Un debutant direct premiant (premiul de debut al Uniunii Scriitorilor din România (1994)
Un ambasador peste prut (premiul de debut al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova (1994)

Un om fără pic de fițe, care se lasă premiat și la Festivalului Național de Poezie de la Sighetu-Marmației, ba chiar își aduce aminte cu drag și acum de acel moment. 
A mai luat și Premiul Academiei Române pentru poezie, Premiul Uniunii Scriitorilor din România, 1999
Premiul ASPRO, Premiul Uniunii Scriitorilor din România, 2003
Ordinul Meritul Cultural în grad de ofițer, 2004


Opera lui poetică e disponibilă aici:
Ultimul început e și el gata pentru voi. Aici:

TOATE ÎNCASĂRILE VOR FI DONATE CĂTRE PROIECTUL AVON - STOP CANCER LA SÂN ȘI CEL GIRAT DE BURSA DE FERICIRE CARE CONSTRUIEȘTE O CLINICĂ PENTRU COPIII BOLNAVI DE CANCER LA SPITALUL MARIE CURIE!

Te rog să dai share. CONTEAZĂ FIECARE OM!
Danke!
Radu