miercuri, 1 octombrie 2014

Nu-i e bine nici cu mine, nici fără!! Poţi să dai cuiva timp fără să-l aştepţi?







Așa cum ar trebui să știm ce vrem, la fel ar trebui să știe fiecare cât poate să accepte. 
Cât poate să aștepte. 
Existența portului nu ține vasul la țărm. El știe doar că poate să se aventureze oricât și că are unde să se întoarcă. E mare tentația :))
Acum imaginează-ți că Bricul Mircea pleacă după cai de mare verzi pe pereți și la întoarcere Portul Constanța nu mai e la locul lui. Sau e ocupat. 
De când n-am mai văzut-o pe Constanța, ce mai face? E ocupată.
O femeie pe care o caracterizează “constanța” nu se poate aștepta la prea mult interes din partea lui Mircea. Sau a lui George. Sau Vasile. 
Cum ar suna Bricul Vasile.
Noi, bărbații, când suntem foarte tineri avem nevoie de femei care să nu ceară nimic. În formarea bărbatului libertatea e mai importantă decât dragostea. De multe ori plecăm pentru că nu căutăm pe altcineva. Ne căutăm pe noi. 
Sunt vârste la care e firesc și vârste la care e penibil. Și știm că e penibil, dar tot o facem!
Femeile sunt exact pe dos: ele iubesc dragostea. Au o imagine a bărbatului ideal și o suprapun peste orice necunoscut să vadă dacă se potrivește. Așa se face că o femeie știe din prima dacă vrea să se culce cu tine sau nu. Dacă în magazine le ia mult timp să se decidă la o rochie, la bărbați se decid mult mai repede. Asta ca să ne iasă din cap că suntem niște mari cuceritori. 
O femeie nu ar trebui să aștepte un bărbat închisă în casă. iar un bărbat nu ar trebui să încerce să împace o femeie căreia nu i-a greșit. 
Femeile nu sunt niciodată sigure de o pereche de pantofi până nu mor colegele de invidie. Lucrul ăsta ar trebui să-l știe orice bărbat. Dacă mândrei i se pare că nu te potrivești perfect cu idealul ei în viață mai cere și tu o a doua opinie. Și o a treia. Și așa mai departe. Cercetările au nevoie de un eșantion reprezentativ din populație :))
Bărbații se decid și ei mai ușor când au de-a face cu un pic de concurență, așa că nu sta în casă decât dacă locuiești într-un apartament închiriat împreună cu Jude Law și Ryan Gosling! 
Poți foarte bine să îți trăiești viața în timp ce aștepți pe cineva căruia nu-i e bine nici cu tine, nici fără. 
Pentru că de cele mai multe ori nu ești tu o persoană imposibilă, doar fraza de sus nu e scrisă bine: de fapt nu-i e bine nici cu tine nici singur :)


Super foto de Octavian Avram:
https://www.facebook.com/octavianavram.ro

marți, 30 septembrie 2014

Gelozia dupa despartire. Orgoliu sau unfinished business?






Cineva spunea că dacă nu poți să explici un lucru într-o manieră simplă, nu l-ai înțeles nici tu prea bine.
Aici nu e niciodată simplu.
Pentru că despărțirile sunt ca oamenii: nu găsești două la fel!
Nici în condițiile vizibile, nici în trăirile care nu se văd.
Sunt oameni care rămân în business împreună și par chill, dar nu sunt; oameni care se plâng la TV cât de mult îi doare când de fapt îi doare fix în…
În toată această nebunie de termeni aș fi cel puțin idiot să trag o linie și să spun: Așa grăit-a Constantinescu.
O să vă povestesc doar două situații care par paradoxale, dar nu sunt. Cazuri în care gelosul sau geloasa de după sunt cei care AU provocat despărțirea. Cât de aproape sunt ele de ale voastre… probabil că nici măcar mie nu îmi veți spune. Probabil toate share-urile vor fi explicate prin fraze de genul: E pentru un prieten.

Primul caz. Ești cel care a rupt sau cea care a fugit de la altar sau de pe lungul drum spre.


Nu ai niciun dubiu că ai făcut bine. Nu vrei să te întorci, dar mai tragi cu ochiul la ce se întâmplă în viața celuilalt dintr-un fel de grijă. Fără să-ți dai seama îți asumi o poziție maternă sau paternă. Vrei să aibă de la următorul sau următoarea tot ce e mai bun.
Dacă lucrurile nu stau așa o iei razna! Este orgoliul la mijloc, care spune că o femeie pe care am ales-o eu merită un bărbat cel puțin la fel de bun ca mine.
Am întâlnit mai ales la femei o replică grea ca o palmă de șofer de tir: Pentru “asta” ai plecat? Se simt jignite. Despărțirea e scuzabilă când are un motiv acceptabil, iar o femeie mai puțin frumoasă, mai puțin realizată sau mai pițipoancă NU numai că nu este un motiv corect, dar, mai mult, este un motiv să-ți reevaluezi iubitul. Și să-l retrogadezi.

Al doilea este acela în care ai dat cu piciorul și simți că te doare tot pe tine.


De ce ai dat? Pe scurt? De deștept ce ești. Apoi afli când se vede cel mai bine frumusețea unei femei: când e la brațul altuia. Când altcineva îi deschide portiera. Cu altcineva cumpără nimicuri. E în aceleași haine care și se păreau banale, dar nu mai e în aceeași dispoziție de căcat pe care i-o provocau nemulțumirile tale.
Of, Doamne, cât e de frumoasă.
Exact ca în situația de mai sus, dar pe dos: o reevaluezi și realizezi că te-ai retrogradat pe tine.
Negi că te-ar interesa până într-o zi când sari la bătaie.
Oamenii se miră: Cuum? Cutărescu? Păi el e un gentleman, nu e genul lui să facă altui gentleman ochii panda.
Și s-au depărțit de nu știu când. Chiar nu-mi explic!

Moda revine sigur, dar sentimentele mai rar. Ele răbufnesc când încă sunt acolo, ascunse ca bijuteriile oamenilor bătrâni.Nici lor nu le folosește să le ascundă. Nici nouă.
Dragostea trăită în vileag se hrănește din acțiuni, cea tăinuită după o despărțire se hrănește cu nervii tăi. Fiecare cuvânt pe care nu îl spui, fiecare lucru pe care nu îl faci, fiecare gând că ea face cu un alt bărbat TOT ce făcea cu tine sau că el face o altă femeie fericită CU ACELEAȘI VORBE pe care le credeai protejate prin copywright și special menite să descrie relația voastră.

Cel mai greu de suportat într-o despărțire nu e că nu o mai am eu. E că o are altul.

Foto: minotauro9

sâmbătă, 27 septembrie 2014

I WANT YOUR TEXT. Paula Simona Zsido. Scrisoare pentru ea…



Draga ea,
Daca e cu tine inseamna ca esti importanta pentru el, nu-ti face griji.
Tine-l de mana si la propriu si la figurat si zambeste-i pentru a-i oferi siguranta, lumina.
Nu te supara cand se inchide in el, are nevoie de timp si spatiu, ofera-i-le.
Fii acolo pentru el chiar si atunci cand nu esti fizic.
Lasa-l sa-si plimbe mana pe chipul tau in timp ce tu dormi.
Accepta-i “imaturitatile”.
Admira-i incredibila pasiune.
Nu pleca cand lucrurile devin grele.
S-ar putea sa mai greseasca din cand in cand, iarta-l.
Razi la glumele lui.
Admira-i lumina din ochi.
Vezi dincolo de aparente, de masti, treci de ziduri, ai rabdare.
Spune-i franc tot ceea ce vrei, el n-are de unde sa stie. Nu citeste ganduri.
Ajuta-l sa scoata tot ce are mai bun din el, pentru ca are multe..
Nu pleca cand va certati chiar daca ai acest instinct; in schimb linisteste-te si explica-i lucrurile calm (chiar daca in tine e o furtuna) si fa-l sa inteleaga.
Spune-i ce simti, dar nu-l sufoca cu amalgamul de sentimente din tine.
Surprinde-l cu mici lucruri (nu astepta sa iti ofere doar el).
Nu te juca cu ceea ce el simte.
Intelege ca orgoliul lui e altul.
Nu-i spune ca “relatia s-a terminat” daca nu vrei asta cu adevarat.
Daca e sa pleci, nu pleca lasand lucrurile neterminate.
O relatie necesita timp fizic si psihic, rabdare, daruire, sinceritate, prietenie, sentimente reale..daca le gasesti, nu renunta asa usor…
Aprecieaza timpul cu el, e cel mai mare dar.
Si mai presus de toate, iubeste-l asa cum e!
Iubiti oamenii care va iubesc!

Citește mai mult pe blogul autoarei ;) 
Foto: Paula Simona Zsido, fotografiată de Vio Mureșan

vineri, 26 septembrie 2014

Autenticul din om trebuie căutat în viața lui secretă.



O viață secretă a gândurilor, care uneori ne surprind și pe noi ca un fluierat în biserică. 
Cum arată gândurile celorlalți în timp ce ne vorbesc? 
Știe o femeie de câte ori a fost dezbrăcată din priviri? 
Știe un bărbat de câte ori s-au exersat discursuri în fața unor oglinzi? Cuvinte care niciodată nu s-au spus. 
Știu prietenii ce vrei și ce trăiești? Știu colegii? Familia?
Câți soți știu ce iubește soția? Sau pe cine? 
Care e viața reală?
Și mai ales… care din cei doi ești tu?
E frumos pentru că e ascuns sau e ascuns pentru că e frumos? Vrei să aperi o grădină secretă în armura discreției. 
De colegi este atât de simplu. Ego-ul îi face să se supere când uiți de ziua lor deși nu și-o amintesc niciodată pe a ta. 
De prieteni te ferești în general… pe rând. Unul câte unul îți dovedesc că secretele sunt ca sex-ul: rar un menage a trois care să funcționeze.
Sunt mereu surprins când oamenii îmi povestesc dorințele lor secrete. Uneori îmi trimit și poze. 
Poze în care trebuie să văd o anumită femeie și - pentru că așa-i în tenis - văd poze cu familii fericite. Mă rog, așa par. 
Îmi e frică să vă descriu sentimentele care mă încearcă. Ar înseamna să vă las în viața mea secretă sau în a lor?
Știam ce vreau să fac cu blogul acesta. Acum mă întreb în fiecare zi dacă într-adevăr pot duce o asemenea responsabilitate. 
Mă amuză când văd colegi de social media vorbind în like-uri cum vorbea Iliescu în dolari. Mă îngrozesc când văd totul rezumat la statistici. 
Engagement. 
Shares.
Likes.
Clicks.
Vizualizări de youtube. 
Oare chiar nu mai realizează nimeni că nu sunt like-uri? Sunt oameni. 
Fiecare cu cel puțin două vieți. 
Fiecare cu cel puțin un vis. 
Fiecare cu un regret care pare că se potrivește mănușă unui text. Sau o femeie care seamănă cu Muza mea. Chiar, v-am povestit de tânărul care m-a oprit zilele trecute? Era cu iubita. se țineau de mână. Mi-a prezentat-o: Muza mea.
La fel ca un tânăr care-mi cerea părerea despre relația lui cu o femeie cu câțiva ani mai mare. Mi-a scris: Am întâlnit o Muză.
Viețile lor secrete se întâlneau cu a mea. Și ne privim în ochi sau ne scriem și realizăm că suntem ca rezistența franceză sub ocupația nazistă. Tirania părerii majorității îi face pe mulți să trăiască doar viața secretă cu adevărat. 
E nevoie de un pic de nebunie să trăiești în vileag.
Practic asta fac eu: stau cu viața secretă la vedere ca să știți că nu sunteți singuri. Nu, suntem foarte mulți. 
Paradoxal însă, spunem fără probleme de o sută de ori pe zi insulte, dar ne e rușine să zicem “Te iubesc”.


joi, 25 septembrie 2014

Dacă vrei să nu te trezești dintr-un vis trebuie să-l trăiești cu ochii deschiși.




Ședinta foto...

A nu știu câta.. 
Aceeasi, dar atât de diferită de fiecare dată ma gandesc cate s-au intamplat de la sezonul anterior, de acum 6 luni...

multe, intense, pline de ganduri, trairi...

am mai urcat o treaptă...

am mai adăugat un rid, privirea e mai adâncă.



Laurent, care e langa mine de ani de zile, imi povesteste despre miile de proiecte pe care le a facut. Despre ultimele filmări.
Azi ne am întâlnit la 6 dimineața, tocmai terminase o filmare la 3 noaptea și nu s-a mai culcat, de frică să nu se mai trezească... mulțumesc Laurent.

Începe forfota.

la make up Anca Anghelache ma intreba ce trebuie facutcineva dragut daca vreau o cafea.

Ma uit cum ajung hainele pe stander și parcă văd colectia pentru prima dată...
Manechina e pe iPhone,...Laurent îi întinde parul...

parcă nici nu simte...

Laurent mi-a intins și mie părul, cu niste gesturi atat de delicate, imi vine sa adorm, nu pentru ca sunt trezită de la ora două de emotie… Marc, fiul meu a facut otita, deci febra..

Și otita asta nu stie de sedinta foto?!


Toata lumea e in papuci, filmam, ahh am uitat sa spun vom face un video cu aceasta colectie, care va spune in cateva minute povestea Elena Perseil, (se poate asta?) da cred ca si o singura rochie o spune.. care? mi ar placea sa las clientele sa spuna care?...
Filmam in papuci pentru ca suntem intr-o școală. Mulțumim domnului Richard. Nu vă imaginați bănci clasice. E o vilă superbă. Ce copii norocoși are anul 2014.
Și eu sunt norocoasă.

Emotii, suntem multi, cam 15..traveling si multe lumini

si rotativa

si ventilator de mare viteza..

ne invartim intre cadrele de poze si unghiurile pentru filmare

aveam un scenariu, dar fiecare parca mai vrea sa adauge ceva..

camera mi s a spus ca e ultimul strigat, s-a filmat james bond cu ea. Are nume de femeie: Alexa. ARRI Alexa. 
Dupa 8h de munca apar tensiuni pe care nici Bond nu le-ar fi rezolvat fără armă.

Se cedeazatrebuie gestionat cu multa cafea si tigari:)
Fără victime.




refacem parul 
pune rujul
adu apa
toaleta
ce pantofi?
care lumina?
suna telefonul
de unde?
un incarcator?
ah.. vreau un bold

wow, vreau sa vad montajul
Doamne, iese super spune regizorul (Mircea Zanian)
Ți-am spus elena:) spune Horia Stan, fotograful si implicat si el in proiect pana peste aparat:)




Trebuie să mă filmeze și pe mine la sfarsit

pe mine? incerc sa ma adun, am doar ochii cam rosiisi imi pleznesc creierii, parul nu are nici o forma

stai... sa schimb macar tricoul, pot ramane in papuci?


Vrem toti acasă!cineva imi aduce aminte ca maine e luni si trebuie sa ajung devreme la atelier.
Trebuie să fac și textele, pentru că voi spune o poveste, peste muzică, o poveste.
O poveste cu oameni despre oameni, venită de departe dintr-un spatiu fara timp
Aștept cu nerabdare montajul de acum:)

Nu contează lungimea povestii, ci valoarea ei! (Seneca)

Text> Elena Perseil http://on.fb.me/YbElb2


Fotografii> Tiberiu Rahau www.facebook.com/TB3Photo.

miercuri, 24 septembrie 2014

O țară de complici.

Amnesia by Pis7li

Astăzi s-a întâmplat ceva ce, din păcate, nu este o raritate. Tinde să fie o normalitate. 
Trei tineri entuziaști de etnie rromă (nu că ai noștri ar fi cu mult mai breji) s-au luat pe stradă de Ramona, într-un loc foarte circulat. 
Nu știu dacă ați observat, dar lucrurile astea se întâmplă în 99,9% din cazuri când femeia NU e însoțită. Îi dă curajul pe afară.
Cu voce tare cei trei au strigat după ea de craci, de buze, de cum ar sta buzele alea… etc.
În jurul lor LUMEEE multă. Oameni puțini. 
Nu numai că NU o să vezi niciodată pe cineva să intervină, dar îi mai apucă și râsul că: Uite ce-a pățit aia. Păi, cu blugi rupți se iese pe stradă?
Nu este nici prima dată când se întâmplă așa ceva, nici cu prima femeie din viața mea, ca să zic că n-am o bază să afirm ceea ce tocmai o să pun în vorbe:
Poate că omul se trage din maimuță, dar la o bună parte din români acest lucru este exagerat de vizibil!
Ramona are mai rar parte de așa ceva pentru că mergem mult cu mașina, dar sunt multe femei care sunt supuse la așa ceva cel puțin o dată pe săptămână.