vineri, 19 decembrie 2014

Lucruri despre care se vorbește. Și lucruri despre care se tace.


Pentru că toți suntem alergici la bullshit voi fi foarte direct: dacă ne-ar da ăștia o lege să ne oblige să mergem la medic, așa cum există una care ne obligă să ne verificăm mașinile, ar muri mai puțini oameni tineri. Un fel de Inspecție Tehnică Periodică a ființei. 

Ce mai faci? Ești bine?

Femeile mai ales s-au obișnuit să ascundă aproape orice cu fard și fond de ten. Fondul e însă ascuns mai departe. Poți să ascunzi orele nedormite. Poți să ascunzi faptul că te-ai neglijat. Și de ce? Păi, răspunzi tu, ca să poți merge înainte. 
Revistele vorbesc despre tabu-uri în sex. Mie mi se pare că nu mai este nimic ascuns pe partea asta. Totul e cancan :))
Suferința este acum tabu. Nu e vandabil să suferi. Vorbim mult despre pantofi și mai puțin despre sănătate. 
Nici eu nu vreau să vorbim despre suferință. Vreau să vorbim despre speranță. 
Speranța pe care poți să ți-o oferi ție sau altora.

joi, 18 decembrie 2014

Nu poți să aduci pe nimeni înapoi. Sau nu merită.






Adesea sunt întrebat ce poți să faci să aduci pe cineva înapoi. Nu stiu o rețetă care să funcționeze la toată lumea, dar de cele mai multe ori nu poți să aduci pe nimeni înapoi. Sau nu merită.
De ce ne luăm hamul și praștia? De plictiseală. De prea mult rău. De prea mult bine. 
Vrem mai mult. Mai multe. Altceva. 
Ni se pare că suntem ținuți departe de distracție. Nu mai vrem un loc la masă, vrem în mijlocul ringului. 
De multe ori noi, cei care plecăm, n-avem curaj să spunem că ne-am luat bagajul pentru că aveam deja un bagaj. De frici. De speranțe. De întrebări la care celălalt nu era răspunsul.
De și mai multe ori noi, cei care rămâm nu avem nici noi curaj să recunoaștem că vrem să spălăm cu 50 de mesaje și 10 apeluri zilele în care nu ni se părea necesar să dăm un semn de viață. 
Nu știu adevărul absolut, dar în adevărul meu nu există dragoste într-un cuplu fără pasiune. 

luni, 15 decembrie 2014

Curățenia de Crăciun de care toți avem nevoie. Dar pe care puțini au curajul să o facă.



Sunt oameni pentru care s-a inventat poanta aia pe care eu o știu de la Bodu: Duc gunoiul, te las undeva?
Să o luăm încet. De la ușor, la greu. Cum văd eu curățenia pe care o tot amânăm.

Despre cel mai distructiv tip de răzbunare.




Mulți au impresia că răzbunarea e ceva firesc. Pentru că linia de demarcație dintre demn și orgolios e atât de fină. 
Și mai mulți cred că te răzbuni după ce s-a terminat. Sau, mai precis, după ce a terminat-o cu tine. 
Eu vreau să vorbim despre un fel incredibil de distructiv care se întâmplă ÎN TIMPUL relației: scorul. 
De prea multe ori ținem scorul. Fac un lucru care știu că nu-ți place pentru că ai greșit. Te pedepsesc. Mă distanțez. Îți dau o lecție. 
Discuțiile devin monolog: Ascultă-mă acum tu pe mine. 
Fără drept la replică. 
Cine se crede el? 
Cine … e ea?

Despre ce vorbesc de fapt bărbații?


Știți poveștile acelea melodramatice care au doar un singur scop? Să te facă să cumperi. Ca și când ți-ar da lacrimile și te-ai șterge la ochi cu cardul. 
La mine nu o să întâlniți așa ceva. 
Dar poveștile acelea menite să te facă să nu te simți bine în pielea ta? 
Corect. Nici din astea nu scriu :))
Din contră. Eu sunt copywriter-ul care a scris într-un promo pentru Ce se întâmplă, Doctore? un rând care suna cam așa: Înainte să te întrebi cu ce te îmbraci, trebuie să te simți bine în propria piele. 
Sună mai simplu decât este. 
Pentru că ne îmbrăcăm adesea în mai mult decât haine. Într-o cămașă de zale făcute din prejudecăți care sunt bine prinse unele de altele și par că se auto justifică. 
Mie chiar îmi plac oamenii pozitivi. Îmi fac bine. Așa că la întâlnirea pe care cei de la Sarto au organizat-o sâmbătă m-am simțit ca un timp verbal: Mai mult ca perfect :))

duminică, 14 decembrie 2014

O viziune riscantă: De ce sunt unele femei singure la 30? Pentru că își permit.



N-avem timp de anestezie, facem operația pe viu. 
Sunt două motive care împing unele femei într-o relație până la celebrul deadline de 30. 
Primul este biologia. Știi întrebarea aceea “Ce-i îmbătrânește prima dată unui bărbat?”
Răspunsul e: Soția. 
Unele femei (și nu, n-am spus unele pentru că ar fi o minoritate) consideră că mamele lor au dreptate. După 30 nu te mai ia nimeni. Așa că se fac luntre și punte să găsească varianta cea mai bună până la vârsta cea rea. Desigur, varianta cea mai bună este adesea mai puțin decât au sperat. Cu riscul de a pierde sute de cititoare într-o oră, voi spune foarte direct ce gândesc: Dacă te-ai așezat “la casa ta” cu “cel mai bun dintre cei insuficient de buni, chiar dacă e mai puțin decât ai sperat e mai mult decât ce meriți!