Tot ce trebuie să știi despre noua carte. Inclusiv link-ul și parola :)


E prima carte scrisă în doi. De asta a durat 3 ani! 
În ședințele de scris nenumărate pahare cu vin au ajutat sinceritatea și - uneori - au provocat lungi pauze de 5 minute care au durat până dimineața. 
Ideile Muzei îi vor aduce mulți prieteni, dar și mai mulți hateri. Pur și simplu nu vrea să fie diplomată. 

Și Necenzurat, în versiunea nouă, revăzută și adăugită, conținea une epilog scris de Muză. L-am tăiat, dar îl vom da oricui ni-l cere și dovedește că deține acestă carte. Bonus :) Poți comanda versiunea mai lungă și mai “necenzurată” cu un simplu click pe poză. NU este protejată de parolă. 

Fotografia (care l-a făcut și pe un fost candidat la preoție să spună OMFG!) este realizată de ADI STOICOVICIU pentru un pictorial Yokko. Deși nu a fost folosită niciodată pentru scopul inițial, nouă ne-a plăcut atât de mult încât i-am dat prim planul pe care îl merită. 

Partenerul acestei ediţii este SARTO bespoke. Eu m-am căsătorit într+un costum SARTO. Sunt sigur că aţi văzut pozele pe site sau în reviste :)
Pagina lor aici:



Psihologie pentru oameni obișnuiți va avea două volume. Până ieșiți din șocul ideilor din primul e gata și al doilea. 

CARTEA CONȚINE MAI  MULT DE 90% TEXTE CARE NU AU FOST PUBLICATE NICIODATĂ. NICĂIERI. 
O întreagă secțiune este MEN ONLY. Femeile sunt rugate să nu sară direct acolo :)
Fotografia de pe copertă este rezultatul uneia dintre cele mai scurte ședințe foto din istorie. DRAGOȘ BORCĂNEA  de la D-Studio este prieten cu Muza de mai mulți ani decât o cunosc eu. Așa că mai mult am băut cafea și am fumat decât am stat la poze pentru că noi știam exact ce vrem și el știa cum să obțină. Mă înclin. 

Partenerul Muzei, TEZYO by OTTER, ne-a susţinut pentru această primă ediţie. Campania continuă pe blogul Ramonei.




Dacă tot am fost acuzați că am crescut rata divorțurilor, așteptăm și credit pentru un val de demisii. În secțiunea de Psihologie de birou demascăm minciuni… adevărate. 
Link-ul este pentru toată lumea. Parola însă… doar pentru cei care o cer în PM. 
Unde PM nu e o înjurătură :) Înseamnă Private Message. 

Scrie-mi mie pe pagina personală: 

sau Muzei (ea are reputația că răspunde mai repede): 

P.S. Primele 3.000 de exemplare pleacă din editură cu autograful meu şi al Ramonei.

Prea mulți sunt împreună doar ca să nu fie singuri într-un provizorat care ține toată viața.




Fără legătură... 
Vânzătorul: Cum preferați nefericirea? O serviți aici sau la pachet
Cumpărătorul: La pachet. Și puneți, vă rog, două tacâmuri. 
...
Astăzi fumam în bucătăria unui prieten nefumător și nu discutam despre vreme. Nici măcar despre vremuri. Discutam despre filmul la care lucrează și despre personajele din el care nu sunt deloc fictive. 
Mă simțeam de parcă mi-a citit mesajele!!
Mi-a fost teamă inițial să-i spun câți oameni mi-au scris despre situații care se pupă cu filmul lui. 
Oameni care se tem mai mult de singurătate decât de banalitate sau chiar de nefericire. 
Așa că am decis să-mi asum riscul celui mai rău Night reading ever. 

Cine ești tu? Un copil speriat care se ține de mână cu orice alt copil speriat, de parcă două frici ar putea să se anuleze una pe alta? 
Un copil care se învârte cu alți copii în jurul unor scaune care nu sunt suficiente pentru toți. Știi jocul? Ne așezam la comandă și totul era să nu rămâi în picioare. În graba aceea NIMENI nu alegea scaunul pe care se așeza. 
Mai târziu n-ai ales nici femeia. 
Prima care nu te-a refuzat 
era și ea sătulă de refuzuri. 
O dureau picioarele de atâta stat. 
Erați ca două scaune care se odihnesc unul peste altul. 
Cine ești tu? Care ai ieșit prima dată pe stradă ca să fii admirată înainte să ai buletin și ai sfârmat primele visuri de băieței înainte să ai voie să sfărâmi legal o mașină? 
În jocul cu scaune tu ai avut paturi. La început prea multe. Iar acum cam reci. 
Mă privești peste masă și mă întrebi ce-or face toți băieții buni din viața ta acum? 
Băiță copiilor pe care ți i-ar fi făcut ție. 
Tu ești tot cu ăla de care mi te plângi. 
Da. Și tu. Și tu. 
Să nu te grăbești să dai unlike paginii că se prinde. 
Și de tine. 
Și de tine. 
Și de tine. 

Nu-ți convine scaunul? Învață să stai drept. 
Drept! 
Nu drepți…
Nu-ți convine viața? Schimb-o!
Femeia, bărbatul, concepția despre lume, poți să schimbi orice!
Dar e așa o lene emoțională…
Următorul o să fie la fel de prost…
Următoarea o să se dovedească la fel de a dracului…
Normal. Pentru că tu nu știi să alegi. Iar tu nu știi să îmblânzești scorpia.
Iar acest provizorat, 
această tristețe instituționalizată, 
aceste speranțe ajustate la inflație 
le dai mai departe și copiilor tăi. 
Lecția de nefericire conjugală n-ar trebui să existe în temele pentru acasă. 
Dacă acasă se poate numi locul acela în care doi oameni singuri plătesc împreună întreținerea. 



Q&A: L-am cizelat până s-a considerat prea bun pentru mine și a plecat la alta. Să nu mai fac asta cu următorul? Scris cu Muza. Două păreri ușor/mai mult/ diametral diferite.



Radu:

În general primesc asemenea mesaje de la bărbați și le ignor. Pentru că ei au impresia că au “cizelat-o” pentru că au dus-o cu mașina în loc de metroul cu care mergea, i-au luat alte haine și au scos-o în oraș. 
Acolo, desigur, fata a făcut altfel comparațiile: mașina ta, impunătoare pe lângă ale vecinilor, nu mai pare așa wow pe Șoseaua Nordului. 
Lor le zic doar: bucurați-vă că s-a mutat lipitoarea și suge de la altul. 

Când primesc mesaje de la femei, însă, am un sentiment de culpă. Vedeți, mamele ne duc doar până într-un punct. De acolo toți suntem într-un fel sau altul educați de iubite. 
De la voi învățăm și cum să facem dragoste și cum să ne îmbrăcăm. Nu știu dacă ați observat, dar ea nu știe cu ce să se îmbrace, dar ce ar trebui să îmbraci tu… știe. 
Avem mai multă grijă cum mâncăm la restaurant decât acasă, unde spală mama. Ne aducem aminte codul bunelor maniere ediția revăzută și adăugită dacă fata e suficient de bună.  

Sau invers. De la voi învățăm să aruncăm cu banii pe prostii, să ne bârfim, să ne ascundem. 
Nu știi ce profesoare îți rezervă viața, dar după un timp îți cam alegi la ce cursuri te bagi, fie relație seral, de zi sau fără frecvență (a se citi “la distanță”). 

Nu e ceea ce vreți să auziți, dar mulți bărbați vă consideră trepte. Avansează din femeie în femeie ca din job în job. Nu cred că e o idee bună să nu-l sprijini. Dacă e să plece pleacă oricum. 

Muza:  

Nu e vorba de schimbare, că bărbații nu se schimbă, ci e vorba de un fel de machiaj. Alte haine, alte cuvinte, un pic de politețe de împrumut, poate chiar o schimbare de job datorită ție NU îl fac alt bărbat. Doar în ochii următoarei fraiere. Tu i-ai pus, ca la mașină, niște opționale. Faruri full led, tapițerie din piele, pilot automat. 
Motorul e același. 
Eu i-aș trimite celeilalte o listă cu opționalele pe care i le-am pus. Să vadă cum era mașina cheală. 



P.S. Pentru cei care au deja o carte scrisă de mine sau de Muză, aici e link-ul către pagina experimentului scris în doi. În ultimii 3 ani. 



Sunt eu nebun? A murit iepurașul pe cruce, nu Hristos? Se zice cumva de Paștele acesta “Adevărat a urecheat”?






Nu sunt un mare fan al popimii române. Chiar de curând i-am dat unfriend unui “părinte” care mă căuta EXCLUSIV când avea nevoie de ceva. Nu-l deranjau vederile mele libertine, era important că AVEAM TRAFIC. Evident că nu avea nicio carte a mea. Cred că aștepta cineva să i-o pună în cutia milei. 

În curând se vor pune și like-uri. 

Zi de 30 de ori Tatăl nostru, de 10 ori crezul și nu uita să dai like la pagina Catedrală-Digitală-punct-ro.


Nu, chiar nu mă omor după ei, dar cred în Dumnezeu. Jumătate din mine, mai precis, crede. Cealaltă, analitică, spune că a crede în Dumnezeu e un proces de autosugestie și God is an immaginary friend. 
Culmea, și partea care nu crede s-a enervat când a văzut explozia de panouri publicitare cu urecheați care s-au înmulțit… ca iepurii. 

Am luat-o razna complet? 

Vrem să transformăm chiar TOTUL în bișniță? 

Îl acoperim pe Hristos cu afișe vesele cu ouă și iepuri? 

Noi nu. Ei… da. Și ca să înțelegi de ce “we have to go deep into the rabbit hole”. La naiba (iartă-mă, Doamne!) iar iepurele ăsta? 


Spiritualitatea încurcă grav consumismul. Iisus mai ales a luat la șuturi zarafii din templu și schimbașii de bani. În 2017 ei s-ar fi numit BĂNCI. 

Iată “faza” în Evanghelia după Ioan

13. Paștile iudeilor era aproape; și Iisus S-a suit la Ierusalim.

14. În Templu a găsit pe cei ce vindeau boi, oi si porumbei, și pe schimbătorii de bani sezând jos.

15. A făcut un bici de streanguri și i-a scos pe toți afară din Templu, împreună cu oile și boii; a vărsat banii schimbătorilor și le-a răsturnat mesele.


Același Iisus a zis că n-ai nevoie de două haine, dă una cu-i n-are. Societatea de consum face urticarie când aude așa ceva!! Ăla care n-are să-și facă un credit! Să nu mai aibă chiar nimic. 

Luca 3:11

Drept răspuns, el le zicea: „Cine are două haine să împartă cu cine n-are niciuna; şi cine are de mâncare să facă la fel.”


Nu în ultimul rând Iisus a zis: Nu-ți strânge bogății pe pământ. 

Vă dați seama că omul e chiar indezirabil. El a murit să ne răscumpere păcatele, ăștia trăiesc să ni le impoziteze. 

Mai ales păcatul trufiei… E mare impozitul pe aroganță. 

Nu vă strângeţi* comori pe pământ, unde le mănâncă moliile şi rugina şi unde le sapă şi le fură hoţii;

* Prov 23:4; 1 Tim 6:17; Evr 13:5; Iac 5:1;

ci* strângeţi-vă comori în cer, unde nu le mănâncă moliile şi rugina şi unde hoţii nu le sapă, nici nu le fură.

* Mat 19:21; Luca 12:33; Luca 12:34; Luca 18:22; 1 Tim 6:19; 1 Pet 1:4;

Pentru că unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră.


Unii dintre voi vor spune: Dar mama zicea că trebuie să te înnoiești de Paște! Nu e tot consum? Nu e. E un simbol. În haine noi, curate, nepurtate TE DUCI LA ÎNVIERE. 

Ele sunt un simbol că împreună cu Hristos, pe care ăștia vor să-l omoare a doua oară prin uitare, și noi Înviem. Începem PE CURAT o nouă etapă din viețile noastre. 

Nu zic să fiți de acord cu mine. Doar să vă gândiți cu mintea voastră și să vedeți dacă nu cumva am dreptate. Cred că suntem mai mulți care gândim la fel! 

Vă doresc de Sfintele sărbători de Paște, când Iisus Hristos a murit pe cruce și apoi a înviat spre a ne da tuturor speranță, să nu uităm cine suntem. 





Back to Top