Cum s-a dus o japoneză pe Transfăgărășan și n-a făcut nicio poză. I s-au făcut ei însă… câteva mii!



Poate chiar zeci de mii. Copiii de orice vârstă și-au scos repede telefoanele să prindă măcar o imagine cu cele 10 roadstere. 

Când agenția Freecommunication mi-a cerut un “feedback” pe mail… mi-au sticlit ochii. Ce-ar fi să fie totul mai riscant? La vedere? Plusuri și minusuri, zici? Pentru mașină și pentru organizarea evenimentului? 
Hai să ne jucăm adevăr și provocare. 

O mașină reușită te face să zâmbești atunci când o conduci. 
Una foarte reușită te face să zâmbești chiar și când doar trece pe lângă tine!

Primul minus? Dacă vrei să nu fii văzut… în MX-5 n-ai șanse :) 


Eu și Muza am avut privilegiul să fim singurii bloggeri care “n-au treabă oficial cu mașinile” invitați la MAZDA MX-5 TRANSFĂGĂRĂȘAN EXPERIENCE. Din cauza programului încărcat a fost cât pe ce să refuzăm. Ar fi fost o mare prostie!! Una dintre acelea pe care le treci la bucket list :)) Un regret la 80 de ani :) Ar fi fost un minus… pentru noi. 

Al doilea minus? Transfăgărășanul e prea scurt pentru mașina asta! Dovadă că unii colegi l-au mai făcut o dată :)



Mare plus: Felicitări pentru curajul de a organiza, în loc de o petrecere plictisitoare, o masă câmpenească, 100% românească în prima seară.

Al treilea minus? Doar în prima seară :) Rămân la părerea că se mănâncă mai bine la Cluj decât la Sibiu. Nu știu președintele ce părere are, că înțeleg că am mâncat în același restaurant în a doua seară. Mie din meniu mi-a plăcut doar pianistul. Jazz. Cole Porter songs. 
Intervenția Muzei: Mie mi-a plăcut mâncarea la Sibiu. Nu știe Radu ce-s trufele :))

Cu excepția sistemului de sunet (care e o chestiune de gust) și al portbagajului  care este restrictiv, ca să nu spun mai mult, NU AI CE SĂ-I REPROȘEZI MX-5-ului! Este o bucurie de mașină!



Pentru că au fost invitați jurnaliști de auto din toată Europa într-un eveniment care a făcut reclamă și MX-5-ului, dar și - implicit - României, nu o să vă spun nimic despre motor, cuplu, viteză maximă. Vă scriu ei mai bine.  

Ce nu știu dacă vă vor spune specialiștii este că o tură cu un roadster e ca o ședință la un psiholog tare de tot. Iar MX-5 nu e orice roadster!

Ce iar nu știu dacă vă vor spune este că MX-5-ul este un aspirator de femei, dar nu pentru mimoze care vor să stea în dreapta! Aspiră femei care vor la volan. Vezi video: 



Pentru că femeilor le place să aibă ultimul cuvânt, o să-l las Ramonei: 
“Avem o țară superbă, dar nu ne prea facem concedii în România. Pe Transfăgărășan sunt însă oameni veniți cu mașini exotice din locuri exotice doar pentru bucuria condusului. Tocmai la noi care nu avem drumuri :) 
Eu recunosc că îmi e rușine că am fost și de 5 ori în Grecia, dar pe Transfăgărășan am ajuns acum prima dată. 

MX-5ul e scufița roșie pe care lupul nu o mănâncă. Pentru că n-o poate prinde. Simți aceeași bucurie când o conduci ca atunci când erai copil și te uitai la desene animate! Și tot ca atunci abia aștepți următorul episod.”


P.S. (tot Muza) Foarte tari cei doi fotografi oficiali ai evenimentului. Jos pălăria!



Q&A: Și bărbații vin cu “bagaj emoțional”. Ce să faci când noul tău iubit a fost înșelat de fosta iubită? Cum îi câștigi încredrea?






Pentru echilibru am răspuns amândoi. Iar pentru păstrarea intimității nu am dat niciun detaliu, deși câteva erau foarte mișto :) 

Muza: Cum ce să faci? Nimic! Fiecare om trebuie să aibă șansa lui, nu să intre într-o relație cu handicapul relației trecute. 
Vrei să știi cum sunt? Cunoaște-mă! Dacă tu vii cu idei de genul “toate-s la fel” am dreptul să mă consider jignită. 
Cum adică toate-s la fel? Care e vina noastră comună? Că suntem femei? Și mă-sa e femeie. 
Cititoarea care a pus întrebarea e o fată frumoasă. Parcă și văd cum prietenii lui i-au spus că toate fetele frumoase sunt instabile emoțional (termenul politically corect pentru “curve”). Știți ce, băieți? Toate suntem. Și cele frumoase, și cele urâte. Acum să te văd ce alegi între o curvă frumoasă și una urâtă. Probabil una proastă. Să te poată iubi și ea pe tine. 

Ai pățit-o înainte? Da’ tu ce crezi? Că noi n-am avut momente proaste? 

Parcă nici nu m-am așezat bine la o masă la restaurant și mi se aduce nota, înainte să apuc să mănânc ceva, pentru că au fugit ăia dinainte fără să plătească! :))

Radu: Așa e. Și bărbații sunt răniți, doar că ei nu se prea… vaită :))

Și bărbații au bagaj emoțional. 
Dar și-l duc singuri. 

Și noi ne temem. 
Pericolul e real, dar un bărbat preferă adrenalina.

Psihologii spun că adevăratul motiv pentru care ești atât de plin de energie după o tură în rollercoaster sau după o cursă nebună cu mașina este că ai scăpat cu viață. Simți că trăiești când ești mai aproape de moarte. 

Când ești tot timpul sigur pe parteneră singurul pericol de moarte e să-ți moară… interesul :)

Deșteaptă-te, Române! 
Există doar două tipuri de femei: 
Drăcoase
și Plictisitoare. 



Read more! Click pe foto sau link: https://goo.gl/gFgTZo



Când ești mai vinovat? Când faci sau când nu faci?





Știam că va veni momentul în care să întreb cu ce suntem vinovați? Eu, generația mea. 
Oare pentru că am clădit ce au copiii de acum sub picioare? 
Îmi pare rău că “we did our best and it’s not good enough for you”. 
Știu. Lumea în care trăiți nu e destul de “înaltă” pentru așteptările voastre. Dar oare știți că noi ne-am făcut singuri cărămizile. 

Sunt multe lucruri pe care acum știu că le puteam face mai bine. Chiar și atunci când cineva se plânge de generația voastră, “under 21” - ca la fotbal - eu zic: și cine i-a educat?
Lipsa noastră de acasă a făcut-o. 
Muncind pentru ca ei să aibă o școală mai bună… le-am lăsat o casă mai rece.

Cine i-a educat? 
TV-ul. Acestă curvă Standard definition & HD. 
CNA-ul ar trebui să pună avertismente de genul: Nu lăsați televizorul singur cu copiii. 

Părinții le asigură traiul, dar “vedetele” îi învață CUM să trăiască. 
Ce trist. 

Poate am greșit. 
Dar am făcut-o din prea multă dragoste pentru voi.
Am vrut să vă dăm sfaturi, lecții, corecții. 
Când ar fi trebuit să vă dăm doar exemplul personal. 
Ne-am comportat ca niște cârje. Încercând să vă sprijinim tot timpul. 
Îți mai aduci aminte ce s-a întâmplat cu roțile ajutătoare de la bicicletă? 
Le-ai aruncat când nu mai foloseau la nimic. 

Și acum vă grăbiți spre libertate. Plecați de acasă, unde “trebuia să urmați regulile părinților, care vă iubesc”, în lumea largă, unde trebuie să urmați regulile societății. Pe care o doare în cur de voi. 
Și chiar și atât cât îi pasă… NOI am făcut să-i pese. Pe vremea nostră nu se dădeau premii, se făcea pușcărie pentru un graffiti!

Când ești mai vinovat? Când dai greș sau când nu încerci? 
Când faci “greșit” sau când nu faci nimic? 

Recunosc deschis, generația mea, ieșită din comunism, a crezut că fericirea e măsurabilă. 
Depozitabilă. 
Numărabilă. 
Crește contul. 
Primești și dobândă. 
Am crezut că este cea mai mare realizare ca voi să aveți ce n-am avut noi în copilărie: biciclete, role, telefoane, laptop. 
Și le-ați avut pe toate în copilărie, 
mai puțin timp cu noi. 

Am spus: copiii noștri trebuie să fie mai bogați decât noi. 
Am greșit. Voi ar fi trebuit să fiți doar mai oameni. 





Invidia e cea mai sinceră formă de apreciere...



Sunt foarte sceptic când cineva mă laudă. Poate că lumea m-a schimbat, poate am o genă de șahist ratat, dar mă gândesc mereu încă două mutări și mă întreb: ce vrea omul ăsta să-mi ceară?

Surprinzător sau nu, nu mă deranjează să fiu copiat, să găsesc idei din campaniile mele la televiziuni concurente, să citesc texte care seamănă izbitor cu unele puse de mine pe blog în reviste. Le mulțumesc celor care-mi trimit articole scanate, mă mai amuz și eu, dar adesea chiar nu cred că e plagiat, ci doar o influență. Nici eu nu-mi dau mereu seama cât de mult contează în textele mele că i-am citit pe Kundera, Lodge, McCarthy...

Aici am fost puțin arogant...

La scurt timp după cartea mea a mai apărut un volum marketat cu un slogan de genul: nu știu cine (am uitat autorul) ridică la puterea a doua filosofia sexului. Nu sunt sigur nici de slogan, dar cam asta era ideea.

Orice formă de invidie este o apreciere sinceră. Când o altă femeie te invidiază pentru ce îmbraci, să nu te simți atacată; când te invidiază pentru succesul tău profesional, gustă această plăcere vinovată fără prea multe rețineri; dacă te simți invidiată pentru bărbatul tău... atunci chiar ai lovit jackpot-ul.

Crede-mă. Invidia NU este energie negativă.
E un truism că e mult mai grav... să te ignore...

Așa cum nu laudele șefilor, ci salariul experimă corect poziția ta într-o companie, la fel invidia rămâne... cea mai sinceră formă de apreciere...

Back to Top