miercuri, 20 august 2014

Omul modern: Un fals veritabil




Ele vor să stârnească emoţii adevărate la fiecare bătaie din genele false. 
Ei vor să plătească folosind promisiuni fără acoperire. 
Două minciuni se acoperă bine un pe cealaltă, dar nu fac un adevăr.
Două planuri nepuse niciodată în practică nu valorează nici cât un pas greşit, făcut din instinct. Măcar din ăla înveţi ceva. 
Nu vorbim despre ce ne interesează tocmai pentru că nu vrem să se ştie că ne interesează. 
Nu recunoaştem superioritatea nimănui, dar răspundem bine la comenzi. 
Suntem liberi?
Da. Suntem liberi să ne alegem stăpânii. 
Ne e ruşine cu noi. Ne e ruşine cu prietenii noştri. Nu mai admirăm cu voce tare, că e ca la ţară, dar ne săpăm colegii cu lopată cu surdină, ca la pistol, ca la oraş. 
Vrem să pară că avem, că putem şi că suntem mai mult aşa că falsificăm totul. 

În dormitor se mimează orgasmul. 
Pe facebook se mimează fericirea. 

Uneori la muncă se mimează lucrul. În ziua de salariu însă, nemulţumirile sunt pe bune.
Politicienii vor o viaţă mai bună. Nu precizează pentru cine. 
Unii sunt pregătiţi să vorbească. 
Multora le e încă teamă să-i asculte. 
Şi totuşi eu cred că putem mai mult de îndată ce vom înţelege diferenţa dintre facerea de bine şi campania de imagine.
Diferenţa dintre precaut şi laş. 
Mai avem nevoie şi de riscuri. De reguli pe care nu le luăm de-a gata, fără să ne întrebăm care e rostul lor. 
Pentru unii şi creativitatea e o obrăznicie. Că nu respectă regulile. 
E o diferenţă între speranţa de viaţă şi bucuria din ea. 


Read more. Much more. 
http://bit.ly/1kClgHM

Influenţa grupului. Se întâmplă să nu facem lucruri în relaţie pentru că nicio prietenă nu face aşa ceva sau pentru că toată gaşca de băieţi o să spună că suntem sub papuc? Şi dacă erai în alt grup? Sau în altă relaţie? Până unde să lăsăm influenţa?

Marine Hotel by AlexanderB


Este un subiect propus de un bărbat. Mi-a plăcut imediat dilema, pentru că am fost pus de multe ori în faţa ei. 
În perioada mea zbuciumată, de tânăr cu plete supărat pe lume, prietenii îmi reproşau adesea alegerile. De ce alegi să stai cu aia serile, dacă oricum îi dai papucii în câteva săptămâni??!
Eu încercam din ce în ce mai puţin credibil să le explic că nimeni nu intră într-o relaţie pentru atât de puţin timp, nu ne iubim fast-food, fast love. Reputaţia mea era mai puternică decât intenţiile. Ajunsesem să cred şi eu că am o problemă şi am lăsat pe toată lumea mască atunci când m-am căsătorit şi a durat. Mai mult decât căsătoriile unora mai stabili decât mine. Bullshit, toţi păreau mai stabili. 

luni, 18 august 2014

Bunătatea e o formă superioară de frumuseţe. Nu îmbătrâneşte şi toţi avem nevoie de ea.


Sunt oameni care se descurcă senzaţional în viaţă. Ei nu au prieteni, au relaţii. Nu fac gesturi gratuite, totul e profitabil. Şi totuşi cui dau oamenii ăştia un Bună seara, iubito, cu inima deschisă?
Nimănui. Pentru că văzută prin ochelarii interesului lumea devine o copie a peroanei. Oamenii se împart în şmecheri şi fraieri. Un asemenea specimen nu poate să se ataşeze de fraieri, pentru că nu-i respectă. Nu poţi să iubeşti un om pe care îl desconsideri.
Nu se pot ataşa nici de omologii lor, ceilalţi şmecheri, pentru că faţă de ei trebuie să ţină garda sus. Se simte relaţie, nu prieten pentru şmecherii din jur. Un coş cu vipere nu e un loc unde poţi să ai linişte nici când eşti şi tu o viperă.

vineri, 15 august 2014

Bă, inteligentule! E ea proastă că nu-ţi pricepe glumele?! Despre vorbitul de sus şi prostia de la ambele capete.

Strict Professor by furstripe

Nu credem să învăţ să-l citez pe Puya :)
Asta cu Bă, inteligentule e dintr-o piesă de-a lui. 
Prin Iulie mi-a scris o doamnă. Am reuşit să citesc mesajul abia astăzi. Nu reuşesc fizic să le văd pe toate. 
Problema ei era vorbitul de sus. Acum, probabil că omul ei era şi mai înalt, dar cert este că nu asta o deranja. 
Omul se vedea un semizeu pe lângă ea. Mai cult, mai inteligent, mai spontan.
Din mesaj nu mi-a fost greu să deduc că femeii nu-i lipsea inteligenţa deloc. E o diferenţă între inteligenţă şi cultură generală. 
O să fac o afirmaţie riscantă: lumea e atât de nebună acum încât nu mai e deloc clar ce înseamnă să ai cultură generală.
Şi o să mai fac una: educaţia unui om ţine în primul rând de şansă. Una e să ai norocul să te naşti într-o familie de intelectuali, alta e să-ţi fie ruşine când vii cu cărţi, când acasă la tine singurele versuri recitate au fost de la manele. 

Autopsia iubirii




Când moare un om se trezesc toţi să vorbească despre el. 
Indiferent dacă l-au cunoscut sau nu. 
Indiferent dacă l-au înţeles sau nu. 

joi, 14 august 2014

Cine plăteşte la o ieşire în oraş? (O întrebare la care iniţial am râs. După care n-am mai râs. Râdem împreună?

Nastya. bw by arhy-hero

Beam o cafea şi încercam să citesc cele 474 de mesaje restante când intră un mesaj nou peste rând. 
"Salut am si eu o intrebare...Cine plateste la prima intalnire si cine plateste de obicei in relatie ... Prietena mea zice ca un barbat plateste tot timpul masa ...Ce parere ai ?"
Într-o primă fază am făcut puţin mişto de întrebarea asta cu domnul în a cărui companie îmi beam a doua cafea din zi: Că oricum plăteşti şi dacă ai impresia că n-o faci, găseşte ea metode; că e aşa; că e altfel (aceste glume nu au putut să fie transcrise) şi în final: atunci când totuşi femeia plăteşte e ca şi când ai schimba euro în aeroport: mai mult de doi lei nu iei.
După această dovadă de superficialitate cruntă pe care mi-o asum (numele partenerului meu de discuţie nu-l dau pentru că e un personaj foarte cunoscut) am trecut la feliile mele de memorie despre subiect.
Am întâlnit femei care s-au simţit jignite că am vrut să plătesc eu la un restaurant scump. Ce? Le cumpăr cu o masă? 
Mda, o masă e cam puţin, cu o mobilă de bucătărie şi un recamier poate mai aveam o şansă.