marți, 14 octombrie 2014

Job-ul și blow-job-ul! Cel mai mare dușman al orgasmului e programul de lucru?



Părinții au impresia că generațiile mai tinere amână conceperea unui copil pentru că vor să se distreze mai mult. 
Ar fi bine. 
Din păcate amână acest moment pentru că vor mai întâi carieră, stabilitate financiară și alte iluzii. 

luni, 13 octombrie 2014

Arogantul. Instrucţiuni de folosire.



Aroganța e un simptom, nu o cauză. Așa că trebuie făcută o distincție necesară între oamenii care folosesc aroganța ca un gard de ironie ghimpată care șine proștii la distanță și aroganții care sunt proști ei înșiși. 
Prostul fudul e ușor de folosit, dar inutil de păstrat. Ce să faci cu el? Nu e lumea suficient de corozivă? Nu sunt joburile îndeajuns de solicitante și șefii suficient de… suficienți?
În business, îi plasezi arogantului două trei complimente și ți-ai făcut treaba. 
În dragoste parcă e incomod să stai cu zeul închipuit în pat.

duminică, 12 octombrie 2014

Cum am pierdut deja alegerile. Noi toți.


Am niște ani de redacție de știri în spate. Așa îi simt. În spate. Ca pe o cocoașă. Un bagaj de informații fără de care mi-ar fi fost mai bine. Aș fi fost mai liniștit. 
Întreabă orice reporter de investigații cum se simte când riscă, expune opiniei publice un caz grav de corupție și nu schimbă nimic. 
Nu e zi de la Dumnezeu să nu mă mir cum unii mai continuă. Ca niște cavaleri ai adevărului într-o lume unde nimeni nu le apreciază lupta. 
Oamenii nu au timp. 
Oamenii uită. 
Când m-am apucat eu de știri era greu să găsești informații. Metoda preferată era cenzura de orice tip. Se făcea totul să se afle, iar dacă se afla să nu e publice. Dacă se publica era aproape sigur adevărat.
Presa era mai puternică. 
Acum e diluată. Reputația ei? Nulă.
Cantitatea de informații? Uriașă. 
Cantitatea de adevăr? Minusculă.
Intelectualii au fost mereu prea puțini, așa că, dacă ești portal de știri și vrei trafic trebuie să scrii pentru ceilalți. Pentru ceilaNți, ăia care și când mor merg pe lumea cealantă.
Din ziua în care m-am lăsat de știri nici nu m-am mai uitat la TV aproape un an. 
A fost un an bun. 

sâmbătă, 11 octombrie 2014

Există oameni care pot cu adevărat să se bucure de bucuria altora?



Da. Cei care au bucuriile lor. 
Psihologia e așa o mlaștină complicată, un fel de canalizare în formă de labirint. Sigur că nu i-am citit pe toți corifeii acestei discipline că nu mai aveam timp să trăiesc nimic, dar de multe ori mi s-a părut că nu realizezi dacă e o știință a sufletului, a psihicului sau a nefericirii. 

Ne-am obișnuit să ni se ceară bani. Ce-ai face dacă ți s-ar cere o bucățică din sufletul tău?


Nu mai avem timp pentru nimic. Să înțelegem. Să explicăm mai departe. Să ne implicăm. Chiar și când vrem să ajutăm ne mișcăm repede, ca atunci când ai uitat să-i iei un cadou și încerci să o dregi cu niște bani din portofel: Uite, ia aici și cumpără-ți tu ceva frumos.
Cancer? Cât costă? 100.000? Dau și eu 50, vai, săraca, merge prin paypal?

De data asta e altfel. 
Mai greu. 
Citez exact: “Echipa MyBC sustine Centrul de Plasament nr.6 Voluntari ! Centrul a fost reabilitat de curand. I-am intrebat pe copii de ce mai au nevoie. Ne-au spus ca isi doresc tablouri! De ce tablouri? Pentru a le inveseli caminul!”

Hopa! Ce facem acum?

Intră pe pagina evenimentului DONEAZĂ ȘI TU UN TABLOU astăzi. Timpul în care se mai pot înscrie lucrări e destul de scurt. 
LINK: http://on.fb.me/1tNIyKQ

vineri, 10 octombrie 2014

Tudor Gheorghe PREȘEDINTE!



Maestrul a făcut și greșeli. Sigur că da. M-am gândit chiar să îmi vând biletele pe care le aveam cumpărate din timp pentru spectacolul de aseară după o luare de poziție a domniei sale. 
Mă bucur mult că n-am făcut-o. 
Specatcolul a fost unul excepțional! 
Mă uitam la Muza mea cum trece de la zâmbet la o lacrimă în colțul ochiului și realizam o dată în plus că forța poeziei e nulă doar pentru oamenii fără suflet. Și aceștia sunt foarte puțini. Cei mai mulți doar au uitat că îl au. 
Tudor Gheorghe ne-a adus aminte unde l-am pus, ni l-a suflat de praf și ne-a uns resorturile lui cu Păunescu, Topârceanu, Voiculescu, Eminescu.
La concertele lui ar trebui să se ducă atât directorii de radio care cred că Pitbull e apoteoza muzicii, cât și aceia care cred că stand up comedy înseamnă să ai un limbaj suburban. Am râs mai mult la Tudor Gheorghe decât la oricare actor de stand up român. Ever. Și am văzut câțiva…