Q&A: Există bărbați fideli amantelor. Cum explici?




Da. Știu. Am primit multe mesaje de la femei și de la un singur bărbat (curajos, respectele mele, dar nu atât de curajos cât să semneze sau să publice, textul lui era bun de blog, dar a refuzat). 

Explicațiile vin de la mine doar aparent. În realitate, ca un golan reabilitat ce sunt, am fost pus în situații care mergeau în același loc, dar, refuzând, n-am putut să merg mai adânc :)) Vorbim la figurat, nu la propriu. 

În realitate sunt explicațiile unor giganți ai psihologiei, care au sesizat că nu există un singur EU, ci mai multe, consecutive. De exemplu un bărbat în toată firea, intimidat de o figură care îi aduce aminte de tatăl său, se va comporta ca un băiețel emoționat. La fel stă treaba cu prima explicație, pentru care toate femeile vor detesta “amanta recurentă”. Această “metresă veșnică” sau “slăbiciune non-stop” ca buticul din colț. 

Aceeași amantă la două neveste înseamnă în multe cazuri adevărata dragoste. Sau adevărata dependență emoțională, că nu toți suntem capabili de dragoste. Până când una dintre neveste nu va fi capabilă să șteargă acest superlativ erotic… ea va rămâne în capul lui chiar și când va face dragoste cu tine. 
Greu de suportat? Păi… cine a zis că trebuie? 

A doua explicație te va face să o compătimești. Nu ea e slăbiciunea lui. El este a ei. Și o să-l reprimească mereu. În viața ei secretă. În paturi de hotel. Între așternuturi. Între picioare. 

Există femei care au același amant la al doilea soț. Pentru că aleg mereu un bărbat care le oferă siguranță în detrimentul celui care le oferă extaz. 
Una chiar mi-a zis: Poți să faci un copil dintr-un mare orgasm. Nu și să-l crești. 

Una dintre prietenele mele a forțat lucrurile și s-a întâlnit cu amanta soțului ei. Știind sigur că a fost amanta lui și în căsătoria anterioară. Surprinzător, ea a venit la întâlnire. Era mai în vârstă decât și-o imaginase și o privea surâzător, ca și când era o întâlnire între prietene. 
Știi… ea zis ea… am un deja vu. Și celalaltă a vrut o întâlnire. 
Și cum a fost? 
Căuta o metodă să mă înlăture. De fapt, căuta un răspuns la întrebarea de ce exist în viețile lor. De fapt, eu l-am cunoscut înaintea ei și înaintea ta. Tu cauți un răspuns la întrebarea pe cine iubește: pe mine sau pe tine? 

Întrebarea e bună, doar variantele de răspuns sunt greșite. El se iubește pe el. 



Q&A: Am trăit timp de doi ani o iubire interzisă. I-am pus capăt de curând, dar mă întreb dacă nu m-am grăbit și nu cumva am renunțat când era pe punctul să rămână doar al meu.




Muza mi-a dat acest subiect cu rugămintea să-l tratez cu tact, că ea nu poate și se teme că ne strică “imaginea” . 
E OK. Cred că mă descurc și singur…

Sunt multe femei prinse în asemenea “telenovele-porno”. 
Ele cred că se luptă să fie singura pentru că e mai ușor pentru psihic să crezi că ești de partea care trebuie a moralității. 
Eu nu judec pe nimeni. 
Cu cât trăiesc și aflu mai multe, cu atât mai puțin îmi e clar ce este moral și ce nu. DAR ceea ce e logic înțeleg mult mai bine. 
Logic e să ne asumăm libertinajul. Dacă tot îl practicăm. 

Am zeci de femei care mi-au scris 
că se duceau la biserică 
să se roage să o lase pe celaltă!! 
Probabil își aprindeau lumânarea 
lângă fanii Loto 6 din 49. 
Par și mai multe șanse. 
Una din două. 

Logic e să înțeleagă și femeia că după doi ani de relație, chiar și interzisă, sunt mai multe șanse să se fi plictisit de tine decât să decidă că rămâne cu tine. 
Iată că de data asta nu s-au întâlnit prostul cu hoțul, 
ci proasta cu soțul. 
Alteia. 

Iar și iar. Peste 700 de zile. Peste 700 de ocazii să te aleagă. Și n-a făcut-o. Pentru că nu mai aveai ce să-i dai dacă ar fi vrut să te legalizeze ca pe marijuana. Nu avea ce să câștige, doar să piardă. 
Iar tu erai deja… fumată. 

Hold! 
zice Vocea Rațiunii, setată pe engleză că în românește rațiunea nu prea vorbește
Are you mad? A lot of men marry their mistresses!
Sigur că mulți bărbați se căsătoresc cu amantele. Dar nu după doi ani!
Anchilozează tot misterul într-un fel de căsătorie subterană!
6 feet under. 
De la subteran la îngropat nu mai e decât un pas. 
Vezi că s-ar putea să nu-ți îngropi doar speranțele. 
Ci și tinerețea. 

Câte un an. Câte doi. 


...

Femeile deștepte citesc bărbații. 
Uite, de exemplu... pe mine. 
În două volume: 
Necenzurat și Psihologie pentru oameni obișnuiți. 

Q&A: “Oare noi chiar iubim sau dezvoltăm obsesii? De ce ne trăim mai intens suferințele decât fericirea?”




Domnișoara în cauză m-a rugat cu cerul și cu pământul să nu cumva să-i dau numele. 
Nu era cazul, pentru că eu am un cult pentru discreție care cred că e unul dintre punctele forte care au dus blogul până aici. Însă într-un articol viitor voi vorbi și despre curajul virtual, care îi face pe cei mai mulți să fie mai sinceri sau doar mai răi când se știu la adăpost în spatele unui ecran. 

Varianta scurtă de răspuns e așa: În cele mai multe cazuri NU iubim. Dacă dragostea era pe toate drumurile se scriau mai puține romane despre ea. Se făceau mai puține filme. Se compuneau mai puține cântece. Ați văzut voi un hit despre “un nou job”? Nici măcar despre pierderea unui job bun. Dar despre pierderea unei femei? SUTE! MII! MILIOANE!
Asta și pentru că, potrivit unui studiu,  65% dintre americani au joburi pe care le urăsc sau sunt acolo prezenți doar “fizic”. Mie frică să mă gândesc care ar fi procentul în România. 

NU iubim pentru că e greu. Sociatatea l-a convins pe individ să se concentreze pe “a lua”. Suntem mai egocentrici decât oricând. O lume mai bună e una în care îmi e mie mai bine. La fel și un cuplu. Știu că o să pierd cel puțin o mie de cititori și cititoare spunând asta, dar TREBUIE să o spun. 


Multe femei nu și-au iubit niciodată soții! Iubeau doar ce erau ei dispuși să facă pentru ele!


Și mulți bărbați cu posibilități materiale n-au căutat niciodată o femeie care să le placă lor. Ci să le placă TUTUROR. Un trofeu, un animal de casă, care când se dă jos din mașina de lux să se potrivească perfect cu brandul. 


Dar ambele idei merită mai multă atenție și vor fi explicate în volumul al doilea din Psihologie pentru oameni obișnuiți. 

Am cam dat de pământ cu dragostea? 
Nici pomeneală. 
Am pus degetul pe o rană numită educație. Nicio programă școlară nu s-a obosit să-i educe emoțional pe copii. Știm mai multe despre chimia organică decât despre chimia între un bărbat și o femeie. 
Știm ce vrea societatea să știm. Economia trebuie să funcționeze. Nu familia. 

Ca să ne putem BUCURA unii de alții ar trebui să creștem cu încredere. 
Iar ca să nu fim dependenți emoțional, ar trebui să ne intereseze doar ce oferim. Nu ce primim. Acesta e singura independență reală! Nu-mi caut jumătatea PENTRU CĂ SUNT UN BĂRBAT ÎNTREG. 

Creștem cu frici. Ne sperie că am putea să rămânem singuri, așa că ne mulțumim cu ceva 2nd best. E mai bine decât nimic, nu? 
Nu e. Să luăm, de exemplu, sărbătorile. Ele sunt frumoase atunci când le petreci cu oameni care le dau sens. 
Altfel ești ca într-un text mai vechi. Doi oameni singuri care au același nume pe ușă. 

Doi condamnați la nefericire. Care în loc să împartă aceeași dragoste, împart  aceeași celulă. 



P.S. Citește cărți. Nu citate. Citatele sunt ca un one night stand... 

Q&A. Men only: Ar trebui să îi spun că am înșelat-o?





Avertisment. Această întrebare are două răspunsuri care se bat cap în cap. Cred în amândouă. Diferența o dă contextul.


Dacă NU vrei să pleci 
răspunsul la întrebarea: Ar trebui să îi spun că am înșelat-o? 
Este… 
EȘTI COMPLET NEBUN??!
Cum să faci o asemenea prostie?

Minți până la capăt de parcă te-ar ancheta Gestapoul și viața ta ar ține de cât de bine minți. 
Oricâte femei destupate la minte îți vor spune că acum iubitele noastre sunt mai liberale… e bullshit. 
Femeia modernă poate să accepte situații controversate când NU e vorba de ea. 
Poate să teoretizeze, să analizeze, să nu se enerveze atâta vreme cât nu iubitul ei e cel care a călcat pe bec. 
La drept vorbind… tu cum ai reacționa dacă ți-ar spune ea că te-a înșelat? 

Dacă vrei să pleci sau ai plecat deja…
în unele situații e mai bine să-i spui. Rămâne cu niște întrebări foarte periculoase care o macină.  Dacă tu ești așa un personaj pozitiv, dar ai plecat, asta înseamnă că ea e personajul negativ? 
Ai măcar onestitatea de final.  Să nu te prezinți imaculat, ba chiar să te murdărești un pic mai mult decât crezi că trebuie. 
Gândește-te că ea te pierde. Fă-i pierderea mai ușoară. 
Una e să crezi că pierzi un milion de euro și alta… un dolar găurit. 


Acesta e un night reading pe stil vechi. Dispare în două ore. Feel free to printscreen :)


















Back to Top