DESPRE MOTIVAȚIE. FAMILIA. CEL MAI CUNOSCUT DEMOTIVATOR.





De fiecare dacă când vrei să faci ceva nou, îndrăzneț și oarecum ieșit din comun vorbești cu cei apropiați. E normal să le ceri părerea pentru că știi că ei țin la tine, iar în multe cazuri un tânăr vrea în același timp să-și impresioneze prietenii, dar mai ales părinții. Să fie mândri de el!
E firesc, dar e oare și bine?
Mai ales în cazul unui tată autoritar, copiii tind să încerce să-i câștige atenția făcând acele lucruri care l-ar impresiona pe el, nu neapărat care le-ar face lor plăcere sau le-ar da vieții un sens. Simpla satisfacțe a părinților reprezintă deja un sens suficient! Dar este?
Trăim fără să ne punem întrebări despre lucrurile pe care le-am învățat când eram foarte tineri, copii și totuși acele informații sunt ca o fundație. Poți să ridici un zgârie nori pe fundația unui bordei? 
Poți să crești un om independent, creativ și sigur pe el când educația înseamnă IMITAȚIE? 
Aș interzice prin lege două exprimări care dăunează foarte mult: 
Așa se face” și “Ascultă-mă pe mine că-s mai bătrân”
De ce se face așa? 
Ești capul unei familii sau primul berbec dintr-o turmă? 
Nu te flata, e exclus să fii de fapt ciobanul, pentru că el știe de ce se face așa și nu altfel chiar dacă și ciobanii sunt și ei parte dintr-o turmă. Una mai bine plasată. 
O să trecem împreună printr-o serie de exerciții mai puțin psihologice, mai mult logice.
Vârsta nu înseamnă experiență 
și nici implicarea… competență!

Când ceri părerea cuiva despre o acțiune nouă, îndrăzneață, ieșită din comun, ar trebui să conteze mai puțin afecțiunea ta față de persoană și mai mult expertiza acelei persoane. 
De câte ori au făcut părinții tăi ceva ieșit din comun? 
Sunt genul întreprinzător? 
Poți spune că au reușit în viață?
Dacă răspunsurile sunt negative atunci nu bați la ușa potrivită. 
Chiar dacă te iubesc, ei nu știu nimic despre drumul pe care vrei să o apuci și nici nu au avut niciodată atitudinea necesară. Nu-i desconsidera, ascultă sfaturile tuturor, dar ai grijă că există oameni care găsesc soluții la orice problemă și oameni care găsesc câte o problemă la fiecare soluție!
Una e să scoți din zona de confort un tânăr, alta e să miști un om care mulți ani a făcut aceleași lucruri. 




Dacă însă părinții tăi au un trecut în care au fost în medii competitive, au făcut sport de performanță, au condus departamente în cadrul unei companii sau chiar au avut propria afacere atunci ești norocos. Ai de unde să iei din experiența lor. 
Părinții trebuie să fie ANTRENORI, nu jucători în viața copilulului lor!
Te pregătesc și te duc până la marginea terenului, că doar n-o să vină cu tine și-n pat, să-ți arate cum se face! 
E unul dintre motivele pentru care părinții nu ar trebui să-i facă NICIODATĂ temele copilului și - pe cât posibil - să nici nu-l asiste chiar de fiecare dată. Se învață că nu poate singur. 
Copiii și părinții lor sunt la fel de diferiți ca începutul și sfârșitul unei povești. Copilul absoarbe totul (informații noi, situații, provocări) pentru că paginile nu sunt încă scrise, părintele tinde să respingă totul, mai ales informațiile noi care nu se potrivesc cu ideile în care a crezut o viață!
După o anumită vârstă mulți oameni aud doar ce sunt pregătiți să înțeleagă, restul trece pe lângă ei. 
Nu mă interesează câți ani ai. Mă interesează doar prin ce experiențe ai trecut. 
Dacă ai peste 35 te rog să încerci să-ți aduci aminte ce-ai făcut în ultimele 10 primăveri. Anul și întâmplările. 
Nu poți. Nici măcar vag.
Dar nimic nu e mai ușor decât să-ți aduci aminte momentele care te-au marcat! Îți revin cu lux de amănunte. 
Mulți bătrâni povestesc și acum ce li s-a întâmplat în armată. De ce? Pentru că nimic de același impact nu li s-a mai întâmplat de atunci încoace! Un șoricel într-un carusel: primăvară, vară, toamnă, iarnă, serviciu, casă, un credit la casă, întâlnirea de 10 ani, întâlnirea de 20, aceleași povești. Doar pozele s-au mutat de pe hârtie fotografică zimțată la colțuri pe telefonul mobil pe care nu-l prea înțelege…
Pe el vrei tu să-l întrebi ce părere are despre ceva nou, îndrăzneț și ieșit din comun? 
O să fiu dur, dar… 

Unui șoricel dintr-un carusel 
nu poți să-i ceri instrucțiuni de zbor. 


Este o ipocrizie să spunem că nu e normal să-ți judeci familia. Se întâmplă și de la...


(acesta este un fragment din noua carte, Psihologie pentru oameni obișnuiți. Cartea se poate comanda direct din link sau de la Bookfest!)

A plecat de jos și a ajuns să fie multimilionar dintr-o afacere care ne face pe toți mai sănătoși. Poate și mai frumoși. O poveste neretușată și legătura ei… cu tine!





Fiecare om de succes are o poveste. Și fiecare om care și-a ratat viața are… o scuză. 
Pe mine scuzele nu mă interesează…
O poveste ca asta, însă, te motivează extrem!

Imaginează-ți că te-ai fi născut în 1941. 
Înainte de internet, de telefoane mobile, într-o perioadă zdruncinată de război, când era o perfomanță să supraviețuiești nu atât din cauza armelor cât din pricina foamei. 
Ți se pare o situație fără ieșire? Adaugă la asta că ești unul dintre cei 8 copii ai unei familii fără posibilități. Cinci băieți și trei fetițe împărțeau un “meniu” care mie mi s-ar părea de dietă la limită. 
Am mai spus-o pentru o prietenă, acum o voi spune pentru un om pe care n-am avut ocazia să-l cunosc direct: 
Fiecare om poate să fie egalul visurilor sale! 
Nimeni nu putea să prevadă însă cât de determinat, de vizionar și câtă putere de muncă avea Peter Lo, fondatorul Johnson Fitness.  
Familia lui dormea înghesuită și omul a cărui companie este acum numărul 2 mondial în echipamente de fitness nu avea nici măcar pantofi. 
Când i-am aflat povestea am vrut imediat să știu cum trăiește acum. Mai bogat decât mulți dintre oamenii care se dau în spectacol la televizor, Lo spune cu modestie că una dintre satisfacțiile sale este să se gândească la părinții lui, pe care și-i imaginează zâmbindu-i de sus, dar și să-și privească la rândul lui familia și echipa. Oameni care au reușit să se dezvolte mai ușor și datorită lui. 
Nu are timp de apariții “mondene”. Are de muncit. Cu sucursale pe mai multe continente ai situația interesantă și foarte solicitantă în care atunci când o parte din oamenii tăi ies de la job alții, de celaltă parte a globului, abia își beau cafeaua!! Greu să ții pasul, nu? Și eu mă plâng că n-am timp să merg la sală…
Afacerea pornită în Asia a cucerit deja cele mai puternice țări ale Europei. Este numărul 1 în Franța și Germania.
Sunt mândru și bucuros să vă anunț că împreună îi vom cunoaște mai bine, ocazie cu care îmi voi aduce și eu aminte de anii de sport de performanță, dar privind în viitor, pentru că echipamentele lor par că de acolo vin!
Faceți cunoștință cu Johnson Fitness. Și țineți minte numele de cod Matrix. Începând de astăzi va deveni sinonim cu performanța și pentru România. 

Pagina oficială de fb Johnson Fitnesshttps://goo.gl/GuuqEZ
Pagina oficială MATRIXhttps://goo.gl/NiwT26



Men only: Femeile vorbesc prea mult? Poate, dar ce spune în pat trebuie să asculți foarte atent.




La început inima femeii e plină cu povești. Ca un dulap cu haine în care ea ține personalități. Oare cine vreau să fiu astăzi? Se întreabă ea…
O fată cuminte? Îi vine bine, dar parcă o cam strânge. Nu-i dă voie să se miște. Nu-i dă voie să muște. 
O vampă? A încercat de două trei ori la serviciu și a avut un sentiment ciudat. parcă era unsă cu miere. Se lipeau toate privirile de ea. Mai puțin a tipului retras de la contabilitate și a rockerului de la IT. La naiba, singurii bărbați care o inetresau din firmă! Lasă, că a citit ea pe un blog că nu e bine să combini jobul cu blow jobul. 
O femeie de carieră? Parcă i se făcea și ei un pic teamă când se vedea în oglindă! Și bărbații păreau mai… mici. Privirile se fereau. 

Apoi în dulap vin peste poveștile despre “cine aș putea să fiu” niște frici, se murdăresc cu un sentiment de nesiguranță și le îngrămădesc niște dezamăgiri groase, ca hainele de iarnă. 
Când se privește în oglindă femeia simte că ar mai fi loc de cineva. “Cine aș vrea să fiu?” se schimbă în “cu cine aș vrea să fiu?”
Cu băiatul drăguț pe care mi-l tot bagă pe gât mama? 
Cu divorțatul ăla simpatic despre care toate spun că-i adorabil când se joacă în parc cu fiica lui. 
Cu tipul acela tatuat care când intră cu ea în lift îi stârnește o frică aproape erotică? Nu ți-a spus nimeni că femeile sunt adesea atrase de bărbați care le sperie puțin? Pe ăștia nu poți să-i pui în friend zone :)

Se uită în oglindă și mai vede pe cineva. Se dezbracă încet cu mâinile lui, se privește cu ochii lui, dar se atinge singură. 

Apoi s-a decis la tine. Merge în fața oglinzii cu tine și îți șoptește încet, de parcă i-ar fi frică de propriile dorințe ce vrea să-i faci. Nu e momentul să o contrazici. Doar să amplifici. Femeia vrea să-ți spună un substantiv și să ghicești verbul. Să-ți spună o frază și să mai scrii singur o pagină. Să-ți ofere șansa unui capitol pasional, iar tu să știi să faci din el un roman. An după an. 
Cei care se mulțumesc cu relații își pot vedea viața până la sfârșit. Zi după zi. Totul e previ-zi-bil. 
Cei care vor pasiune știu că în fiecare noapte o pierzi sau o câștigi pe următoarea. 
Puțini își trăiesc viața, celor mai mulți doar li se întâmplă. 




Apropo. La fel sunt și mai puțini cei care citesc cărți. Cei mai mulți... doar citate :)
Dacă ești dintre cei puțini e nevoie doar de un click pe link: https://goo.gl/ydSTWd

O logică a concediului - e normal să mori de foame 3 luni pentru 7 zile?




Vrei să pleci din țară sau să fugi din viața ta? Și sărăcia e o boală, dar trece tratând-o, nu negând-o!

Suntem țara în care orice tânăr crede că e scuzabil să stai cu părinții, dar să nu parchezi în fața blocului din '75 un BMW cu numere de Bulgaria e de neiertat :) 
La fel cum suntem țara unde o fată se dă jos din tramvai îmbrăcată într-un poncho pe care scrie Prada mai mare decât firma magazinului!
Avem garsoniere de o stea jumate, dar facebook-ul e plin de poze cu noi în piscina unui hotel de 5 stele. 

Nu ar trebui să investim mai mult acolo unde STĂM MAI MULT?

Ne ducem să ne relaxăm sau să ne etalăm?

Ce s-ar întâmpla dacă în loc să răspunzi la întrebarea “Unde ai fost în concediu” ar trebui să spui unde ai fost în tot restul timpului? 
Unde să fii?… În viața ta. 
Dacă viața ta îți place la fel de mult cum ți-a plăcut vacanța, atunci poți să închizi articolul cu sufletul împăcat. Nu e pentru tine. Dar…
Dacă ai condiții de 5 stele doar două săptămâni pe an cred că ceva ar trebui să se schimbe la destinație! Mă refer la destinația banilor tăi :)




Află mai multe despre dorințele tale care nu sunt de fapt... ale tale în PSIHOLOGIE PENTRU OAMENI OBIȘNUIȚI: https://goo.gl/gFgTZo



Lasă citatele. 
Încearcă și cărți ÎNTREGI: 



Back to Top