M-a întrebat cineva dacă am o fantezie erotică. :) Da, am, m-am însurat cu ea




Ne place să credem că psihologii au dreptate 
şi că e firesc ca, 
la început, 
totul să aibă o intensitate fantastică, 
după care să ardă molcom.
Psihologii chiar au dreptate 
şi îţi pot spune şi ce urmează după „molcom”. 
Nimic. 
Asta dacă dai peste unul cu mintea la el, unul pe care sinceritatea îl dă afară din casă.


Te uiți la soacră-ta ca să știi cum va arăta nevastă-ta peste niște ani? Mai bine uită-te cum se poartă cu socrul tău. Să știi cum vei arăta tu :)



Cu cât las să se înțeleagă că am mai mult de lucru pe lângă blog, cu atât primesc mai multe întrebări. 
Cum nu m-am născut ieri, cred că am cel puțin un cititor care și-a făcut 5 conturi ca să mă întrebe de 5 ori aceeași întrebare și să pară “trending”. 
Smart.
Deși toate 5 sunt conturi pe nume și cu poze de bărbați, eu cred că e o femeie care încearcă să mă provoace. A reușit :)

Q: Viitoarea mea soție va arăta în 20 de ani ca viitoarea mea soacră? Ce fac dacă nu-mi place “viitorul”?  
De ce cred că mesajul nu e de la un bărbat/5 bărbați? 

Simplu: cu mici excepții întrebările semănau cu asta și se tot repeta “viitorul”. O grijă mai puțin masculină. Noi suntem convinși că o să fim veșnic tineri sau cel puțin o să îmbătrânim frumos și o să putem agăța puștoaice de liceu. 
Poate cu umbrela. 
“Vai, domnișoară, îmi cer scuze”
“Nu-i nimic, eu sunt de vină că nu v-am cedat locul”. 

Dar o să mă prefac că-i răspund unui bărbat. x5

Grija pentru cum o să arate femeia de lângă tine peste niște ani ar trebui să fie ultima pe listă. 
Prima e dacă vă puteți înțelege și altfel decât în pat și dacă ați avea ce să vă mai spuneți peste ani (Unde “Du-te dracului că mi-ai mâncat tinerețea” nu e cea mai bună idee).
A doua grijă ar fi dacă poți să faci cu ea o echipă. Uită-te la socrul tău! Dacă vorbește mult despre realizările din tinerețe înseamnă că viața lui s-a cam oprit după căsătorie :) Ai grijă să nu se oprească și a ta. 
Ultima, dar nu cea de pe urmă, vezi dacă între ei dragostea s-a păstrat, s-a rafinat în respect, s-a blegit în camaraderie sau sunt doi străini în aceeași casă. 

(nu. tipul din poză nu e socrul tău, dar s-ar putea să-ți placă ce are de oferi link-ul :)


Primul care strigă că “nu contează greșelile părinților” să-și dea singur block :)
GREȘELILE PĂRINȚILOR SUNT CEA MAI PUTERNICĂ EDUCAȚIE PE CARE COPIII O PRIMESC!
Nu ce fac bine. 
Nu sfaturile. 
Exemplul. 
Ține minte că există doar două tipuri de copii: unii care vor să fie exact ca părinții lor și ceilalți care AR DA ORICE SĂ NU FIE CA PĂRINȚII LOR. 
Raportarea se face tot acolo. 

Deci? Contează cum o să arate peste 20 de ani? 
Contează cum o să se poarte peste 20 de ani!
Iar aici și tu vei avea o parte din merit. 
Sau din vină. 


În loc de te iubesc.





În loc de un cadou scump de ziua ta 
preferi un ajutor mic în orice zi ai nevoie. 
În loc de consolări preferi o încurajare. 
Și în loc de ieșiri fără sens în lumea dezlănțuită alegi nopți în pat. Cu posibilitatea de extindere pe alte piese de mobilier. 

În loc de minciuni calde îmi ceri adevărul la rece. 
Știi că oamenii care-ți dau un șut în cur să faci un pas înainte îți doresc binele în proporții mai mari decât cei care spun “ai făcut tot ce-ai putut”… Ce dulceață de neputințe și condescendență!

În loc de “o să fiu lângă tine mereu” tu alegi “nu o să dau înapoi când lucrurile devin cu adevărat grele”. 
Și zâmbești mai larg când în loc de “ești foarte frumoasă” îți spun “îmi place că nu te lași”. A naibii încăpățânată!

În loc de Sweet November alegi John Wick. 
Și o preferi pe Jennifer Aniston Angelinei Jolie. 
Nu te-am văzut niciodată cerând Campari Orange, dar l-ai câștigat și pe prietenul nostru Caius, când ai cerut al doilea shot de Jägermeister :)) 

În loc să minți preferi să taci. 
În loc să taci preferi să pierzi. 
Ce aș putea eu să-ți spun în loc de te iubesc? 

N-am ce să-ți spun. Prefer să-ți fac. 




Te-aș fi urmat oriunde. Dar pentru asta ar fi trebuit să știi să mă conduci.



Este un citat aproape exact dintr-un mesaj primit de la o fostă doamnă. A divorțat anul trecut și mi-a trimis și mie un fragment dintr-o conversație. Nu discutăm dacă e o idee bună să trimiți printscreenuri aproape intime. I-am scris deja că nu e. 
Mi-a răspuns amuzată: Ce-ar putea să se mai întâmple? 
Nici oamenii și nici sentimentele nu pot să moară de două ori. 
Aș fi vrut să fac o analiză, dar nu mi-a ieșit. 

“Te-aș fi urmat oriunde. Dar pentru asta ar fi trebuit să știi să mă conduci.”
Cât adevăr! 

Te-ar fi lăsat să o iubești iar și iar, 
dar pentru asta ar fi trebuit să o seduci.
Iar și iar.  

S-ar fi îmbrăcat 
în toate fanteziile tale, 
dar tu nu i-ai cerut niciodată nimic... 
“anormal”.

Când a zis că vrea să stea 
cu tine…
nu s-a gândit că va sta 
pe loc!

Ți-ar fi tatuat numele pe sâni, 
dar tu n-ai știut să-i rămâi în inimă.
Te băgase acolo cu forța!
“Bărbatul meu” îți spunea!
Dar tu… nu erai. 

Așa e. Unele femei au un bărbat. Altele doar un soț.

...






Back to Top