duminică, 21 august 2016

Te dezbraci de haine, nu de caracter :)



Există fete bune care apucă pe cărări greșite? 
Mediul te schimbă sau doar te face să realizezi cine erai de la bun început? 
În 1990și ceva. Nu contează exact anul. Contează că eu aveam încă multă inocență de spălat în ploile reci ale realității. 
Atunci am auzit prima dată două vorbe care mi-au zguduit lumea. Să le luăm pe rând: 
E greu să lupți cu un viciu, e preferabil să-l impozitezi :)))

marți, 16 august 2016

Mai are rost să aveți "o ultimă discuție" când totul s-a terminat? Mai ales când știi că el te-a înșelat?




Blogging democracy winner ex aequo

Poate să înșele și ea. 
Și nimic nu se schimbă. 
Când mai vrei o ultimă discuție… speri să nu fie ultima. 
Să existe ceva ce el sau ea ar putea spune. și să schimbe totul. 
De fapt, totul s-a schimbat deja. 
Încrederea e ca o oglindă. 
După ce se sparge, 
chiar dacă pui cioburile la loc, 
niciodată nu mai redă o imagine întreagă. 
Curată. 

Când mai vrei o discuție mai vrei o ultimă îmbrățișare. 
Un ultim sărut. 
O ultimă noapte. 
Și de cele mai multe ori o ai. 

Am fost acolo. De mai multe ori. Am întrebat sau am fost întrebat. 

Am răspuns.
Sau nu mi s-a răspuns. 

M-am dezbrăcat. 
M-a dezbrăcat ea. Era totul atât de nou în fiecare sfârșit. 
De ce o facem? 
Nici ea nu cred că știa. 
Nici eu. 

Au avut rost? 
Ce să-mi liniștesc? 
Ce să-mi satisfacă? Trupul sau curiozitatea? 

Orice are rost când îți dorești să se întâmple. Dacă e bine sau rău, asta e altă întrebare. 
Poate o altă femeie deja îl așteaptă. Să începă totul pe curat. Ca atunci când rupi foile dintr-un caiet și pagina 30 devine pagina 1. 
Dar nu e niciodată așa. 
O va iubi cum a învățat de la tine.
Și s-ar putea să o și mintă la fel. 



luni, 15 august 2016

“Cât ar trebui să așteptăm?” - ei bine... ești sigur/ă că mai ai ce?


Sunt două direcții în social media care mă sperie în egală măsură. 
Prima este cea care prezintă dragostea ca pe un sentiment care îndreaptă tot ce e strâmb. Un fel de ochelari 3d care ne aruncă în altă dimensiune a existenței de unde au dispărut toată durerea și întristarea. Nu sunt sigur dacă starea pe care ei o descriu este “îndrăgostit” sau “mort”.
A doua este cea care râșnește sentimentele până ajungi direct sau indirect la concluzia lui Cioran că inteligența și nefericirea sunt în relație de cauză și efect, iar să te afli în mijlocul lumii reci inteligent și îndrăgostit e o tristețe imensă. 
Sigur că și prima categorie de formatori de opinie și a doua caută să strângă cât mai mulți cititori. Nu să ajute măcar un singur om. 
Cine n-ar vrea să știe că pentru nefericirea lui e de vină sociatatea? Sau - și mai bine - celălalt? 
Orice psiholog îți va spune după a doua sticlă cu vin că un pacient real ajutat e un client pierdut. 
Aveți grijă de răspunsurile pe care nu îndrăzniți să vi le dați singuri. 
Ele sunt soluțiile reale. 
Când îți legi fericirile vieții de altă persoană ca de un Dumnezeu pe pâmânt nu știu dacă e vina acelei persoane când ți le refuză. 
Când ești amanta unui bărbat însurat vreme de doi sau mai mulți ani nu sunt sigur că mai aștepți ceva. Poate să moară nevastă-sa, că de plecat… e clar că domnul nu pleacă, iar ție ți se duc anii.
Unele adevăruri trebuie spuse amar, că îndulcite nu ajută. 
Când ai impresia că nu mai ești cool dacă te stabilești la o singură femeie și afli că o anume ea s-a căsătorit nu sunt tocmai sigur că destinul nu a vrut ca tu să te împlinești într-o viață cu ea. Destinul poate că ți-a băgat-o în pat. De acolo ai decis singur dacă dimineața îi faci micul dejun sau bagajele. 
Femeile nu mă vor crede, dar e adevărat. Așa cum ele încă mai așteaptă pe câte unul singure sau sub o relație umbrelă, la fel și noi așteptăm când de fapt pare că “ne trăim viața”. 
Așteptăm să vină una să ne scuture și să ne facă viața aia de o “trăiam” să merite!
Ne mințim că există zile când stăm pe loc. 
Zile care se transformă în ani. 
Dar anii au alte reguli și în cei în care nu înaintezi nu stai pe loc. Dai înapoi.
Așteptarea în stația pe unde trece tramvaiul numit dorință presupune un fel de acțiune. A venit. Am urcat. 
Dacă îl las să plece pentru că oricum se va întoarce… e numai vina mea că atunci când se întoarce e plin. Și n-o să mai am loc nici pe scară!
Crezi că faci asta pentru că ții la el? Eu cred că faci asta pentru că nu ții la tine. 
Viața e un peștișor de aur care ne lasă pe toți să ne punem trei dorințe. 
Meritul celor pe care îi invidiem acum pentru că sunt fericiți este că au știut ce să ceară. 




Citește mai mult (și plătește mai puțin): Oricine comandă două cărți Gust Verde până pe 1 sept. primește un exemplar din Filosofia Sexului GRATUIT :)

duminică, 14 august 2016

Femeia în anii 90 și acum. Totul s-a schimbat. Și totul e la fel.




În 90 conta foarte mult siguranța. 
Să ai o slujbă sigură. 
Să locuiești într-o zonă sigură. 
Să de măriți cu un bărbat sigur. 

Acum mulți văd că și-au pus deoparte gunoi. Gunoi în bancă, gunoi în cufere. 
Lucruri pe care nu le mai vrea nimeni. Valori care nu mai înseamnă nimic. 
Și totuși. Unele lucruri nu se schimbă. Se upgradează.
Unele dorințe nu dispar. Se remixează. 
Au existat și în 90 kitsch-uri, păcăleli, curse. 
Cădem și acum în aceleași erori. Au alte nume. 
Căutăm aceleași plăceri. Tunse diferit. 
Noi, cei din lina întâi, vom fi mereu un pic duali. Noi, cei care ne-am început educația sub Ceaușescu, ne-am pierdut bani la alba neagra și am schimbat mai târziu circularele prin telex cu mail-ul cu CC.
E ușor să vezi că nu suntem atât de diferiți când te uiți la copii. De acolo începe totul. Înainte îi certau părinții că nu intră în casă de la joacă, acum că nu mai ies. Stau pe net. Copiii se jucau și atunci și acum. Părințiilor nu le convenea ceva și în 90 și în 2016. Poate chiar faptul că se jucau. 

Fetițele care supărau babele de la bloc au devenit femei. 
Multe dintre ele nu înțeleg nici acum că și babele acelea au fost cândva... fetițe. 

Trenuri care pleacă. 
Trenuri care se pierd.
Nu există.
Cum nu există nici stații. 
Ne-am născut într-un tren. În mers. 
VIAȚA TRECE ȘI ÎN ZILELE ÎN CARE NU FAC NIMIC. 
Trecea și în anii 90. Trece și acum. 
Fericirea era provocată de altceva în anii 90? Poate. Dar se simțea la fel. 
Vedem ușor ce-au greșit părinții noștri? 
Dar ce greșim noi vor vedea copiii. 


Femeile care au căutat în anii 90 un bărbat pentru inimă… îl mai caută și acum :)) Glumesc. Unele i-au făcut între timp și un copil.
Femeile care au fost învățate să caute o partidă bună (multe rău) și-au furat-o foarte tare. Pentru că atâta averi s-au făcut și s-au pierdut încât încep starletele să se declare singure prin reviste, doar-doar mai au șansa să mai tragă o dată de roata norocului. În timp ce cresc un copil singure. 
Au atitudinea demodată și rimelul nu mai face magia de acum 20 de ani. 
Modernele le privesc cu milă. N-au ales bine. 
Când erau moderne părea altfel. 
Cine îți garantează că alegerile tale de astăzi vor rezista testului cu timpul?
Da. 
Totul s-a schimbat, dar totul a rămas la fel. 
Bărbații mai ales. și-n 90 se întâlneau indiferent de echipă tot la meciurile naționalei. 
Atunci erau mai veseli. 
Acum avem stadion mai frumos. 
Atunci aveam o echipă mai frumoasă.

Femei frumoase avem și acum. 

Chiar și cele care au făcut prima dată dragoste în anii 90 se încăpățânează să nu se retragă ca balerinele. 
Totul s-a schimbat și totul e la fel:
Nu se mai bârfește atât de mult la cafea pentru că femeia din 2016 are net.
Femeile certate nu se mai evită trecând pe celălalt trotuar, își dau ignore pe facebook. 

Nu se mai uită nimeni pe gaura cheii pentru că toți avem instagram.

Da, e adevărat unele lucruri se câștigă mai repede. 
Și se pierd la fel.
În anii 90 erau mai puține divorțuri, cum se spunea atunci, erau mai puține familii destrămate. Dar, vorba lui Ceaușescu, stați liniștiți la locurili voastri. 
Familii destrămate erau mai puține, familii fericite erau cam tot atâtea. 
E o mare diferență între divorțată și nefericită. 
Cam la fel de mare ca între căsătorită și iubită. 
Una nu o presupune pe cealaltă. 

E treaba noastră.

sâmbătă, 13 august 2016

SINgurătatea. Instrucțiuni sau E mult mai ușor să-i critici pe alții decât să te schimbi pe tine.



Singurătatea este un medicament. Întotdeauna apar manifestări neplăcute și nu ai cui să te adresezi. Dacă ai, înseamnă că nu ești singur. 
Ne plângem prea mult de singurătate pe care o tot traducem ca fiind lipsa unui om cu care să formăm un cuplu.
Parcă e o boală, o problemă socială pentru care nu se plătește șomaj sau un păcat. SINgurătate. 
Eu cred că suntem atât de conectați încât ar trebui să apară la televizor anunțuri gen: Pentru sănătatea Dumneavoastră faceți cel puțin 30 de minute de singurătate în fiecare zi. Păi cum să apară așa ceva? Să închizi și televizorul? :))
Viața nu mai curge de la stânga la dreapta. Viața e un newsfeed. O dăm pe repede înainte cu degetul mare. E și normal să ți se pară că totul merge… în jos.
Toate simțurile omului sunt îndreptate spre înafară în vreme ce problemele lui sunt adesea înăuntru. Dacă soluțiile sunt tot în noi? 

Prieten nu înseamnă un om de care ai tot timpul nevoie.

Nu o să fiu ipocrit și voi recunoaște că prietenii mei au avut ghinionul să fie prieteni cu mine, care sunt tot timpul în contrasens cu lumea. 

Așa sunt și acum. Când zic că e mai grav să ne însoțim cu oameni toxici decât să fim singuri. 
Pe locul gol din dreapta mea se poate așeza o persoană care să mă bucure. Așa, cu el ocupat, ce fac? Le pun să se țină în brațe? O mușcă vipera de gât :))

Să mă iertați, dar cred că toți avem nevoie de momente în care să fim singuri. Să ne prindă sufletele din urmă. 
Să fim singuri noi cu noi și să ne înțelegem. 
Chiar… știi de ce nu le place oamenilor singurătatea? 
Pentru că nu se plac. 
Da. 
Ei, pe ei înșiși nu se plac! De-asta preferă să stea cu alții. Să se uite la viețile lor ca la televizor. Și în mod neapărat necesar unii dintre acești “alții” trebuie să fie mai proști, mai urâți și mai săraci decât ei. Și, da, mai singuri. 

Altfel singurătatea te obligă să te gândești la problemele tale, nu să comentezi problemele altora. Și e mult mai ușor să-i critici pe alții decât să te schimbi pe tine. 

Nu poți să rezolvi nicio problemă pe care ești sigur că nu o ai. 
Și de cele mai multe ori singurătatea îți dă timp să relizezi că ai probleme mult mai mari decât singurătatea!

Singurătatea nu înseamnă 
lipsa unui om 
cu care să ne f*tem!!
Poate ar trebui 
să ne preocupe mai mult 
un altfel de NF. 
De la Nefericire. 


Fără legătură :) Toate cărţile comandate până la epuizarea tirajului şi plătite online (cu cardul) pleacă spre voi cu "dedicaţie" pentru oricine vreţi voi: Un soţ, o amantă, un rival sau o prietenă (adevărată sau falsă :))))


Vă rog să scrieţi în comandă şi câteva lucruri despre destinatar :)


Link direct aici: http://www.radufconstantinescu.ro/search/label/MyShop





Știu că ți-a plăcut articolul. Dacă ai curaj dă-i și un share. SHARE IS THE NEW LIKE :)

joi, 11 august 2016

Night Reading: Bunele maniere în pat.



Femeia nu e deranjată dacă o vezi diabolică, ci dacă o crezi proastă. Minciunile gogonate o îndepărtează, adevărurile riscante o excită. Un preludiu incendiar începe adesea cu un telefon, continuă cu o surpriză, o sticlă cu vin și o mică obrăznicie. O femeie iartă mai degrabă un bărbat obraznic decât unul indecis. Nu, nu o să se supere indiferent ce cuvinte folosești dacă tu ești omul pe care îl vrea. Dacă nu ești, poți să reciți din A douăsprezecea noapte de Shakespeare că tot nu o să ajungi nici măcar… la prima :)

Există doar două tipuri de femei, cele care au greșit măcar o dată și cele care nu recunosc, dar regrete au mai mult pentru ce nu au făcut. Treaba ta e să propui. A ei e să aleagă. Învață-te să ceri. 

Telefonul de pe drum cu “Iubito, mai vrei să cumpăr ceva din drum” nu-l dai pentru liniștea ei. Îl dai pentru a ta. Dacă îți dă o listă lungă sau te trimite după un colet în partea cealaltă a orașului nu mai trebuie să întrebi nimic. Poți să te duci liniștit la alta. Dacă zice: “n-am nevoie decât de tine, am luat eu deja de toate” ești un norocos. 

Indiferent ce îți cere în intimitate e acceptabil sau chiar dezirabil. Nimic nu e indecent atâta vreme cât nu există public. Ce povestești tu mai departe e însă altă poveste. Vorbele auzite de oricine sunt mai indecente decât gesturile văzute de doar două perechi de ochi. 

Sexul e un joc al dominației. Dacă nu ești în stare să joci rolul călărețului, îl vei juca pe al calului. Uneori femeia e deasupra și când stă dedesubt :)

Să ai senzația că o cucerești pentru că tu propui și ea alege este ca și când ai spune că tu ești șeful când mergi cu o cerere la semnat! Niciunul dintre noi nu are cu adevărat habar la care capăt al seducției se află. Bucură-te de ce ai! Scenariile pe care ți le faci în cap îți strică viața. 

Toate femeile care spun că sexul nu e important sunt ca bărbații care nu vor un cabrio… n-au avut niciodată ce trebuie! Ține minte că pasiunea e ca o mașină sport: puternică, greu de stăpânit și doar cu două locuri. 


Ce rost are să schimb? Cu unul nou o să ajung tot la rutină.





Trăim viața pe care ne-o facem. 
Admite. 
Tu ai și meritele, dar și vina pentru ce faci. Și pentru ce alegi. 

Trăim vremuri în care dușmanul binelui nu mai e răul. E mai binele. Multe sunt într-o relație cu ochii după un job mai bun. Un blow-job mai bun. 
Suntem o generație de nemulțumiți. 
Acum nu ne mai uităm la capra vecinului peste gard, o vedem pe facebook. Și așteptăm să-și pună “single”.
Bărbații măcar o mai admit. Femeile joacă pe cartea fericirii de formă și cu o săptămână înainte să plece. 

E așa o rușine să fii sărac sau supărat sau chiar nefericit? Se pare că da, de vreme ce atunci când te întreabă cineva “ce mai faci?” tu răspunzi “bine”. 
Nu crezi că i-ar interesa? De ce îi mai ai prieteni? 
Of, am uitat, e o rușine și să nu ai prieteni. 
5000
pe facebook
niciunul
la greu. 

Teama de un nou început mi se pare chiar mai tristă decât graba de a schimba la prima problemă. 
Să nu te arunci într-o nouă iubire pentru că peste 5 ani se va răci, mi se pare la fel de stupid ca și când între frumusețe și prostie ai alege prostia. Că frumusețea e trecătoare.
  
Se va ajunge tot la discuții despre centrala termică? Și ce preferi? Să le continui pe cele de acum? Poate noua centrala va fi mai bună și o să discutați despre altceva. Sau poate iubirea va fi mai bună și gura ta va fi la fel de ocupată cu gura lui peste 5 ani.
  
Tocmai discutam cu cineva despre asta și m-a prins într-un moment cam prost. Cred că aveam mai multă răbdare dacă mă întreba acum două zile... când am ajuns la, citez: mă gândesc și la câți bani a băgat tata în vila în care stăm... (ce deja vu...) m-am enervat și am zis puțin cam categoric: ți-e frică de un nou început pe care îl vei trăi mai greu? Dar sfârșitul în care ești și în care nu trăiești deloc nu te îngrijorează?


În curând cred că nu mai vorbește nimeni cu mine.Și pe bună dreptate. Sunt inoportun și infelxibil în alegerea mea eternă: Niciodată să nu renunți la șansa ta la fericire pentru confortul care îți pare garantat. 


Citește mai mult!

miercuri, 10 august 2016

Știi să alegi?




N-am astăzi timp de preludiu. F. direct :) 
UNII OAMENI ALEG, ALȚII SUNT ALEȘI. 
Unii iubesc, alții se lasă iubiți. 
Unii speră, alții întrețin speranțele doar pentru profit. 
Și totuși...
NU E PROST CINE IUBEȘTE, E PROST CINE RĂMÂNE UNDE NU E IUBIT ÎNAPOI!


Sunt oameni care nu aleg niciodată.
Desigur, ei nu știu asta.
Își imaginează că aleg doar pentru că viața lor e un fel de test grilă...
bifează o căsuță (în rate pe viață);
completează un formular (la fisc);
și își trec semnătura pe linia punctată...

Van Gogh își semna tablourile fără să reușească să le vândă... viața ta e mult mai ușor vandabilă... 

Până și Mall-ul e un asemenea test grilă.
Ai variatele A, B, C, D... D-pinde cât de mare e formularul, pardon, clădirea.
Și tu te plimbi ca un pixel cuminte.
Vezi ce e în vitrine... apoi însemnezi cu un văzut...
Nici nu știu cine ar trebui să-și dea check in. Tu ai bifat magazinele sau ele pe tine.
Constantinescu... checked.

De ce să nu desenezi frumos pe formular încă o căsuță? Să pui litera ta.
Sau să alegi să nu completezi formularul.
Să faci tu unul.
Uneori să alegem să nu alegem.
Să alegem să ne mai gândim. Dacă ne cumpărăm o haină sau “cumpărăm” o poveste. Dacă o înghițim fără să o cântărim înainte... sau mirosim mai întâi care e treaba.
De ce să nu înțelegem înainte să alegem?
De ce să nu testăm mai mulți oameni înainte să alegem unul? Că e imoral?
Sigur, oamenii nu sunt haine... și totuși e greu să rămâi îmbrăcat într-o iubită care te sufocă...
Bărbații nu sunt pantofi... dar nu rămâi cu unii care... te bat...
Tot vezi texte motivaționale despre alegeri. Le dai like și treci mai departe fără să faci nimic...

Și atunci când mergi înainte pentru că așa sunt vremurile... e tot alegerea ta.
Să nu te împotrivești.
Cum mergem la alegeri și votăm răul mai mic.
Că nu avem altceva pe buletin.


Deja nu mai ai nici luxul lamentărilor. De ce să te plângi de ceva ce alegi să accepți?


P.S. Alege să comanzi Ultimul început la pachet cu Gust verde. 
Toate încasările din Ultimul început se donează. Cele din Gust verde ne ajută să ne permitem asemenea gesturi. 
Transportul se plătește o singură dată oentru că ambele cărți sunt pe www.greensugar.ro 

duminică, 7 august 2016

Nu poți să ai grijă de trup fără să ai grijă de suflet :)




Când am scris că “nimeni nu întoarce capul pe stradă după sufletul unei femei” m-am trezit cu multe critici. 
Apoi ideea a fost atât de copiată încât nu mai e clar nimănui dacă e a mea sau provine din cartea cu Proverbele Românilor :)) Cert e că acum, la acum 4 ani, nimeni nu mai spune că n-ar fi așa. 
Cred cu tărie că să ai grijă de sănătatea și frumusețea trupului tău are de-a face mai puțin cu felul cum te văd alții și mai mult cu felul cum te vezi tu. Și cum te simți. 



Când ne-am dus prima dată la Infrafit, mulți au zis: “Dar are Muza nevoie de așa ceva?”. Unii răutăcioși chiar au sugerat că pozele noastre de până atunci ar fi trecut prin multe prelucrări de photoshop. 
M-am amuzat, nu m-am enervat, pentru că “fata mea nu este model”, dar să crezi că doar oamenii supraponderali au nevoie de grijă la ce bagă în gură e ca și când ai spune că doar oamenii bolnavi au nevoie de medic!!
Tot ei au intrat de pe coperta revistei Luxury direct în tranșeele campaniei pentru noua Clinică de Oncologie Pediatrică de la Marie Curie - celebrul mesaj SPITAL prin SMS la 8844. 



Acum sunt mândru de Raluca Iliescu și echipa ei pentru că nu gândesc ca o firmă mică, dintr-o țară mică. Țintesc foarte sus.
Cât de sus? 
Tabere de detox.  Carovigno - Italia. 
Să nu vă așteptați de la mine să vă descriu cum soarele mângâie acest loc binecuvântat sau cum sucurile magice și atmosfera vor fi da un plus de strălucire aurei dumneavoastră. 
Eu sunt alergic la bullshit. Deși clima îi favorizează pe italieni, nu pe peste tot ai ce să vezi și nu soarele, ci OAMENII au transformat locul în care Infrafit organizează taberele de detox într-o bucurie. Iar trupul și sufletul se curăță bine ÎMPREUNĂ. 
Nu magia vă va ajuta acolo, ci ȘTIINȚA. Oferta nu este pentru cei care în loc să meargă la medic merg la ghicitoare. 
E un loc fain. Să nu ne ferim de cuvinte, este chiar exclusivist. 
Am zis tabere de detox, dar prima serie e mai plină decât farfuria unora la all inclusive, așa că mai au loc doar pentru perioada 3.10.2016 - 10.10.2016 ! 
Telefonul:0754 890 153
Site-ul îl știi? www.infrafit.ro



Pentru cei care n-au timp (deși e păcat să ratezi așa ceva) Infrafit tocmai și-a extins sediul la care o să merg și eu cât de curând ca să nu fiu ca un hipopotam în pozele de la nuntă. 
Acum probabil un blogger obișnuit ar fi zis: Ne vedem acolo. 
Nu. 
Nu ne vedem! 
Pentru că politica Infrafit este “fiecare cu p…rocedurile lui”. Adică intimitatea mea e sfântă. La fel și a ta. Nu te întâlnești cu nimeni ca să faci discuții de salon de genul: Șiii? Tu pentru ce ai venit?
Dar ce proceduri faci?
Hai, fată, că nu ești grasă! Erai mai rău anul trecut.
Glumesc, nici nu sunt astfel de oameni printre clienții lor, dar tot e mai bine să ai spațiul tău asigurat. 
Sufletul și trupul. 
Ca un întreg. 

miercuri, 3 august 2016

Ce este (pentru mulți) o “curvă”? O femeie care își trăiește viața ca un bărbat.



Acum câteva ore Muza a scris un text. 


Unii l-au înțeles și n-au comentat, alții nu l-au înțeles, dar l-au comentat în draci. Da. 
Le-am șters pe toate cele care conțineau și injurii.
Nu cred că libertatea de expresie înseamnă că ai dreptul să mănânci căcat. 
Cel puțin nu la mine în casă, iar pagina mea de fb ESTE un club virtual. Nu-ți place? Poți să mergi în casa ta.

În casa mea nu intră decât oamenii 
care mă respectă pe mine 
și îmi respectă soția.  

Dintre toate comentariile unul mi s-a părut urât deși nu conținea prea multe vorbe grele. Un “domn” cu ghilimelele de rigoare avertiza că femeia care s-ar ghida după cele scrise de soția mea n-ar mai avea pe cine să ia de bărbat când s-ar decide să se așeze la casa ei pentru că a fost cam… curvă!
Mă uit la ceas. N-a stat. Suntem în 3 august 2016! 
În 1908, Sigmund Freud scria că una dintre principalele cauze ale nevrozei este lipsa de sex. 
Cred că e și cazul “comentatorului” care le numea atât de ușor pe niște femei pe care nu le cunoștea… curve!! Ce sunt curvele, dacă nu niște femei care se f… cu toți numai cu tine nu? :)))
Vreau și eu să mi se răspundă la următoarele întrebări, să știm cum să ne trăim, dracului, viața!

De la câți bărbați în sus e o femeie curvă? 

Are voie să fi fost fericită și înainte să te cunoască pe tine? Dar să fi avut orgasm?  

Când și cui are voie să zâmbească? 

Are voie să danseze? Și dacă da, pe ce muzică? 

Dar să facă plajă? 

Hai să o spunem o dată pe față, că m-am enervat! OAMENII DETESTĂ DRAGOSTEA CÂND NU LI SE ÎNTÂMPLĂ ȘI LOR. 
Și de cele mai multe ori nu li se întâmplă cum nu li se întâmplă nici promovarea la job. Pentru că n-o merită. 

Citește și articolul care a stârnit atâtea patimi direct din link: