vineri, 27 martie 2015

În altă "tu"... și în alt "eu"




Sufletu-i un bordel
Cu pereți din hârtie
Întrebări duci spre el
Lame lungi, să-l sfâșie

Și de-ar fi să răzbești
Să te uiți până-ntrânsu’
Ce te-aștepți să găsești?
Îmi vrei râsul sau plânsu’?

Ne cunoaștem mai mult 
Ne iubim mai puțin
Tu vrei să te ascult
Eu vreau să te susțin

Și ce vreau… și ce vrei
Nu ne e de folos 
Parcă suntem evrei
Ne tot tragem în jos

Mereu ne cântărim
Vrei să negociezi
Dar valuta n-o știm
Ne topim în monezi

Chipul tău, chipul meu
Le-am bătut pe bani vechi
Cap tu, pajură eu
Și acolo perechi

Despărțiți și-mpreună
Spate-n spate mereu
Ne vom tot căuta
În altă tu și în alt eu




Ideea femeii moderne că bărbații nu-și doresc relații de lungă durată e unul dintre principalele motive pentru care relațiile nu merg.




Avertisment: mai mult de 50% dintre femei nu vor fi de acord cu acest articol. Lor li se potrivește însă… perfect :)))

Emancipare sau evoluție? Nu. Nu sunt același lucru. 
Femeia și-a dorit drepturi egale cu bărbatul și s-a trezit cu o traistă de responsabilități. Erau la pachet. Așa că multe au acum vieți IDENTICE cu ale unui bărbat. Și din punct de vedere profesional și din punct de vedere sentimental. 
E bine? 
Pentru unul ca mine clar NU. Femeia trebuie să-și păstreze feminitate mult dincolo de simplul act al îmbrăcării unei rochii. O feminitate care include gingășie, dorință de stabilitate și o doză rezonabilă de nevoie de a fi protejată. 
Ce avem în schimb? Nici măcar rochia, că au ele senzația că în pantaloni se impun. 
Ce avem în schimb? Un fel de bărbați cu părul mai lung și 6 zile de toane. Niște bărbați fără penis. 
Avem bărbați care își doresc o relație serioasă, e adevărat, pe la 35 plus, când ne apucă pe noi, dar bărbații ăștia găsesc mai ușor sex decât relații. Pare șocant? Pare incredibil? Normal, de vreme ce NOI nu vorbim tot timpul despre problemele noastre. Cel puțin nu cu o femeie cu care nu suntem initimi. 
Una dintre explicații este forma diferită în care bărbații și femeile învață din trecut. În tinerețe aproape toți avem mai multe “încercări”. Bărbatul ajunge la un moment dat la concluzia că ÎN DOZE PREA MARI ȘI AVENTURA SE BANALIZEAZĂ. Și vrea să iubească, să se dedice și să-și întemeieze o familie. 
Dar nu mai are cu cine, pentru că femeia a trecut de la faza 16 ani când credea că tot ce zboară se mănâncă, la faza 30 în care nu mai crede nimic. 
Și pentru că nu mai crede nici nu i se mai întâmplă. Pentru că NU lasă să se întâmple. Ea este ca un fizician care nu repetă experimentul pentru că și-a ars cândva laboratorul. Nici telefonul mobil de pe care mă citești acum n-ar fi existat dacă și alții gândeau așa. 
EXPERIENȚELE ÎNȚELESE NU INHIBĂ. 
Nu-ți blochează viitorul. 
Femeia se autocondamnă la singurătate când spune că toți bărbații sunt la fel. Și singurătatea n-ar fi nimic. Se autocondamnă la nefericire. Profețiile ei se autoîmplinesc din cauza suspiciunilor în serie și a prezumției de vinovăție. De parcă eu sunt vinovat că sunt bărbat. 
Pentru toate aceste “pseudo-misandre” care se străduiesc să urască pentru că nu pot să aibă am o singură întrebare: Oare încrederea în bărbați și-au pierdut-o sau încrederea în ele?
Toți trebuie să ne punem întrebarea asta. 
Fiecare să-și găsească răspunsul său, în intimitate deplină. 
Așa cum nu întrebi un prieten dacă ești fericit. Știi. Așa cum nu întrebi (sau cel puțin nu ar trebui) să întrebi un prieten dacă să începi sau să mergi mai departe cu o relație. E relația ta, nu a lui. Nu facem sondaj de opinie înainte să ne culcăm cu cineva și n-ar trebui să facem referendum când decidem dacă să ne căsătorim sau nu. 
Noi o facem. Noi o tragem. 
Nu. Eu nu cred că femeile și-au pierdut încrederea în bărbați. 

Cred că oamenii și-au pierdut încrederea în oameni. 


Foto: Alexandru Borundel

joi, 26 martie 2015

Gentleman sau mototol? Bărbatul care te tot scoate în oraș, dar nu te bagă în pat.


Din cele mai vechi timpuri a existat și bărbatul care nu “cedează din prima seară” :)) 
Stă fata, săraca, întreabă decă vrea să urce, el, gentleman, nu vrea. Ea urcă singură și e foarte nervoasă: întâlnirea a fost ca un coitus interruptus în care în locul penisului este domnul care nu vrea să intre. 
Măcar la interruptus intră-iese-intră-iese doar nu termină treaba :)

La fel, din cele mai vechi timpuri a existat femeia care vorbește mult, dar spune puțin. Nu pentru că e proastă (există și cazul acesta), dar mai ales pentru că nimicurile nu au miză, ca atare ies ușor pe gură, în schimb adevăratele întrebări stau în gât. 

Ce se întâmplă când o femeie care nu spune se întâlnește cu un bărbat care nu cere? 
Nimic. 
Poate doar restaurantele să se bucure că o tot scoate fără să i-o bage. 
Noroc că de multe ori trage ea de el :) Am un caz epic al unei prietene din facultate care, după o săptămână de ieșit la restaurant ZILNIC i-a spus omului direct: 
Auzi? Eu vreau să fac dragoste, nu să mă îngraș!
Chiar am o dilemă, dacă ieși în fiecare zi se cheamă zilnic, dacă ieși în fiecare seară se cheamă seric? Și - da - aveți dreptate, am modificat un pic citatul că stau haterii cu ochii pe mine să mă raporteze la facebook :)

Râdem, glumim, dar pentru voi, bărbații mei, prietenii mei cu care am jucat fotbal, am muncit, învățat, ne-am bătut sau doar ne-am amenințat sau pentru voi cei cu care nu m-am întâlnit niciodată… am un final ca o finalizare sub duș rece: nu o să vă placă, dar o să vă facă. Bine. 

Când femeia refuză e una, când bărbatul nu propune, e alta. Nu uita că femeia despică firul în patru și când totul e bine. Va crede că ești fie dezinteresat, fie că nu ești 100% bărbat. 

Bărbații care își petrec prea mult timp ajutând o femeie, fiind o bună companie, dar niciodată nu “avansează” ca în șah, către “pat”… ajung în FRIEND ZONE. Un soi de vale a plângerii unde nu numai că NU ai ce-ți doreai de fapt, dar mai trebuie să înduri și poveștile ei, despre alții cu care s-a culcat din prima seară. Că ea SIMTE că ție poate să-ți spună. Doar ai dovedit de atâtea ori că o înțelegi. 

Riscurile când încerci sunt mai mici decât cele când nu încerci. Dacă te gândești că își va face o părere proastă despre tine că vrei…, gândește-te ce părere proastă își va face când va crede că NU vrei. Sau că… nu poți. 
Orice femeie iartă mai degrabă obrăznicia decât prostia. 

Danke!
Datorită vouă am fost nominalizat din nou la Premiile Radar de Media pentru Cel mai bun blog. Tot voi m-ați dus până în finală.
Acum începe greul. Votarea în finală reîncepe de la zero!
Ce ziceți? Votăm și câștigăm?
Clickpentru acces direct la pagina de vot!


miercuri, 25 martie 2015

Uită de psihologie! Asta e cea mai bună terapie.


Terapia de cuplu încearcă să vă rezolve problemele disecându-le. Este ca și când prințesa, în loc să sărute broscoiul, îl taie. Horror, nu? În fine, sunt povești și povești :))
Terapia mea e mai simplă. Înainte să rezolvăm problemele propun să ne distanțăm puțin de ele. De multe ori se văd mai bine, alteori sunt de fapt atât de mici încât de la o anumită distanță nu se mai văd deloc. Când dai să te întorci nu le mai găsești de parcă au fugit pe geam până la cabinetul de consiliere maritală de peste drum.
Chiar am și eu o curiozitate masculină, de ce se face consiliere maritală DUPĂ? 
N-ar trebui să fie ÎNAINTE? Poate te sfătuiește să nu-l mai iei. Să nu-l, că-i nul.
Sau te consiliază să mai cauți printre scorpii una pe care să poți să o îmblânzești. 
Când cumperi o mașină vrei consilierea înainte să dai banii. N-am auzit pe nimeni să meargă la psiholog după aceea ca să-l ajute să se obișnuiască cu ideea :)))
Mai ales după sezonul rece așa îți vine un dor de ducăăăă…
Și - cum zicea cineva - în general bărbatul pleacă după o ceartă pentru că femeia nu știe cu ce să se îmbrace.
Eu zic să nu pleci de la ea. 
Să pleci CU EA
Uită de psihologie! O vacanță e cea mai bună terapie.



Să vă distanțați de probleme, de pata de pe covor și de cealaltă pată, care ți s-a pus pe colegul ăla nesimțit care-i cere sfaturi pe la ora când Cenușăreasa dădea bice. Să vă distanțați și de soacră și de copii. Și să vă gândiți mai puțin la ce vă desparte, ca să lăsați loc pentru ce vă unește. 
Da. Eu cred că tuturor ne-ar prinde bine o vacanță. 
Și ca să nu ne trebuie credit la bancă și să treacă tot efectul când ne întoarcem acasă și trebuie să plătim ratele, ne-ar prinde bine și o reducere la vacanța asta. Dar nu una mică. Una să se simtă. Ca în bancul cu cei doi centimetri în plus. O reducere de până la (nu pot să scriu că n-o să mă credeți) la vacanță… știți ce contează? :) Devine mai lungă :)
Știu că unii se vor arăta scandalizați de ideea de a lăsa copilul acasă. Îmi asum asta pentru că am o rezolvare. De ce să mergeți într-o singură vacanță când - la banii ăștia - puteți să mergeți în două?
Te faci summer hunter! Sună într-un mare fel, un soi de Rambo al vacanțelor reduse. În care pleci cu cine vrei sau cu cine nu mai ești așa sigur că vrei. La finalul vacanței garantez că o să știi foarte bine și în 90% dintre cazuri o să zâmbiți. 
Pentru că aveați dreptate amândoi. 


Summer hunter este o campanie vacantereduse.ro. Dacă apar manifestări plăcute vă rugăm să vă adresați mulțumirile unul altuia. Le meritați, că n-ați fost “pierde vară” :)

marți, 24 martie 2015

Terapie intensivă cu fericire





Nu vreau o femeie cu sufletul prea mare, să încăpem toți.
Vreau una egoistă, să-mi poarte de grijă de parcă ar plăti leasing la mine.


Nu vreau o femeie care să se simtă în brațele mele “acasă”.
Vreau una care să îmi vadă viața ca un vehicol și să fie destul de nebună să urce din mers fără să știe unde mergem.


Nu vreau o femeie care să se roage de mine, că nu sunt Dumnezeu.
Vreau una care să creadă în ea însăși.


Nu vreau o femeie modestă.
Nimeni n-a câștigat Masterchef cu o mămăligă.


Nu vreau să vină mereu cu problemele ei. Asta n-am reușit încă, dar lucrăm. 
Sunt doar 24 de ore pe zi și din ele mi se pare că dorm prea multă tinerețe.


Și mai ales… nu vreau o femeie care să mă întrebe ce-mi place.
Am deja una care știe.


Foto: Adi Stoicoviciu

sâmbătă, 21 martie 2015

Am dovada clară că femeia nu se împiedică decât dacă vrea! :)


Trebuie să facem diferența între motive și scuze. Scuzele sunt un fel de motive imaginare menite să ascundă motivele reale. Așa că o femeie vă va spune multe despre “de ce” când “de ce-ul” ei adevărat va rămâne un mister.
Pentru orice “pas greșit” va fi de vină contextul. 
E mai comod să spunem că a fost o întâmplare, decât să recunoaștem că a fost o decizie :))