sâmbătă, 6 februarie 2016

Love me loudly

There are many cases where love should remain concealed.
One of those may be a family reluctance, his wife’s, for instance, or her husband’s…
There are even more cases where she keeps looking at you like any blonde to a menu, with no idea as to what she should order.
She doesn’ know whether she’d better want you as fast food or to go – and take home.
And, since she can’t make up her mind, she also can’t say what she wants… from you.
What if we told each other fair and square all we want? Only what we want.
I want you for sex.
I want you because no one else listens to me and I can’t afford seeing a shrink. Some couch we all have at home.
We don’t do that. And I think it’s just fine.
You know what it is you want from her. She hasn’t made up her mind yet.
You think about asking her in marriage, but you’ve no way of asking her, since there’s no one you can ask her from. She doesn’t even think of getting you properly introduced.
Or the other way round. She’d go so far as tattooing his name onto her delicate skin, he’s got a thick bark of a face and wouldn’t let her even tag him on Facebook…
We’ve all been outlaws at least once.
Or at least reluctant.
I’ve never dated women with an IQ the size of their waist. We both knew why we weren’t talking. Or why we kept a low profile.
And now look… You stay there and read me, and you’re not lobotomized… just in love… not very much apart… lobotomizing is irreversible… falling in love can be dealt with through the cold showers of indifference.
You stay there and read me, and you still choose to think: he doesn’t say “I love you”, because he isn’t ready yet… doesn’t everyone know it takes at least an hour’s warming up with leg shaking, to be able to say a few words…
You stay there and read me, and you still choose to believe him that only fools register on Facebook as being “in a relationship with…”
You stay there and read me, and you still choose to think that his fingers are simply swollen, so he can’t wear that wedding-ring any longer… or that he’s an atheist and there’s no reason for you two to get married. Not in a church, anyway… My dearest, I wouldn’t know how unfaithful he is to God, but to you… he most certainly will be.
We all want to be loved loudly. With capital lettering.
That she should feel comfortable both when she hides you in her bedroom… and when she takes you out and introduces you to her best friends.
It’s important she should have you introduced. It’s even more important how she does it.
A friend… or my friend?
A neighbour… or… we already live together?
As far as the ones are concerned… even when there’s no reason left… who keep a limit of discretion regarding their partners, as if they were at a bank counter, keep in mind they’re not the best of investments.

joi, 4 februarie 2016

3some cu Muza :) 3 răspunsuri pe care n-am vrut să le dea în privat

Numele celor care au întrebat rămân protejate, desigur, dar n-am vrut să meargă pe o cale pe care eu am greșit mai demult. Nimeni să nu poată spune: Mi-a zis Constantineasca să fac așa. Mie. Personal. Nu. Am transformat întrebările în ceva general și așa poate să ajute sau să enerveze mai mulți oameni :)

1. Ramo, crezi că un bărbat care nu e capabil să spună ceea ce simte e totuși capabil să simtă ceva? 

Nu am întâlnit până acum, dar cică există :) Eu una nu aș putea să trăiesc cu un asemenea bărbat pentru că am mereu nevoie de confirmările lui Radu, de vorbe frumoase și de replici tandre. 
Unii bărbați au impresia că, dacă ți-au zis o dată “te iubesc”, după asta “rămâne cum ați stabilit” :) 
Orice femeie, oricât de sigură pe ea, are momente în care se simte urâtă, prostuță, insuficient realizată sau toate trei! 

2. Prietenul meu iese prea des în oraș “ca băieții”. Dacă îi spun că mă supăr rămâne acasă, dar stă îmbufnat de îmi vine să-i zic că mai bine pleca. Radu cum e?

În loc să faci pe supărata când vrea să iasă cu băieții, mai bine îmbracă-te în ceva sexy și dă-i motive să rămână :))) Radu se mândrește în grupurile lui că eu nu numai că-l las să iasă singur oriunde, dar nici nu-l sun să-l verific. Când face pariu cu băieții pe genul “cine e sunat primul plătește nota” se întoarce mereu cu banii acasă. 
Recordurile: a plecat singur la Timișoara, Barcelona și la concerte rock, că eu nu mă omor. 

3. Cum reușești să-l faci să aprecieze ce faci în bucătărie, cât de mult muncești în casă și cu copiii.

La copii nu mă pricep, dar ideea că eu l-aș fi cucerit pe al meu cu ce fac în bucătărie e o mare eroare. Când l-am cunoscut nu găteam. 
Ca să-l faci să aprecieze munca ta nu trebuie decât să-l rogi de câteva ori să te ajute. Așa își dau domnii seama că pentru ei weekend-ul înseamnă două zile libere, iar pentru noi 48 de ore în care trebuie să punem totul la punct. 
Sunt obsedată de curățenie, dar n-am nimic împotriva cearceafurilor șifonate, “murdare” de dragoste :) 
Cum zice și el, poate că relațiile frumoase nu încep în pat, dar în pat se păstrează.

Ca să nu separăm familia, comenzile pentru cartea mea, Gust verde, îți pot aduce un exemplar din Filosofia Sexului CADOU. Prin tragere la sorţi. 
Dacă iei două exemplare din Gust verde primeşti Filosofia gratuit. Garantat.  
GUST VERDE http://bit.ly/1N1WpXf


If we didn’t waste so much time envying, we’d have enough of it to take care of our own going up, rather than of somebody else’s downfalling.
Anyhow, they say whenever you set about taking revenge, you’d better dig two holes.
If we understood how little time we have, we’d sell off less of it.
If we understood that success is a team sport… winners wouldn’t always be lonesome.
If we chose to not live everything in a shop window… we could taste victories, too, without an audience.
If we gave up madly chasing certainties… we’d have to lie less often.
If we understood why rules ever came to be, we’d most likely stop observing at least half of them. Surely, a set of strict rules is more often than not replaced by another set of rules, not by freedom.
If we gave up dissonant words and stuck to clear-cut facts, we’d see more happy people in the streets than in commercials.
If we took care of our bodies like we keep in mind to make all possible revisions to our cars…, we’d live longer.
If we listened to the advice we give our children… we’d live in more harmony.
If we followed the saints’ principles, instead of just kissing their relics… we wouldn’t be waiting for a better after-life. We’d have it here, on earth, and modern man would stop falling into the “genuinely-fake” category. Or the “original copy” one.
Women would rather stir up genuine emotions with every beat of their fake eyelashes, while men enjoy paying with promises unaccounted for.
Two lies cover up well for each other, but they don’t add up to make a truth.

Two plans never put into practice are worth not even a wrong step, made instinctively. From that one learns something at least.

marți, 2 februarie 2016

If you don’t love her in the morning…

If you don’t love her in the morning, you don’t love her at all. You only love the way she does her makeup.
Isn’t it you simply adore the way her mascara glides off a little with her tears?
When you make her cry with laughter.
And her hair… no hair stylist can give it such a volume as you give it yourself when you tousle it for her during a happy-ending pillow fight.
Isn’t her less-than-perfect complexion sensational when you get to know the geography of her moles, and the two small wrinkles on her bottom are like the beds of two ecstatic rivers flowing out of the spring of happiness.
Every morning, she says she doesn’t want you to see her like that: I’m ugly at seven o’clock in the morning.
Not if seven in the morning finds you in my bed…
The sleep-heavy eyes? They’re still inward staring, to the soul in which I wallow like a king. A palace I don’t share with anybody.
It’s a glorious morning. With her.
It’s worth killing the alarm-clock only to be able to enjoy the image of her sleeping. A less-than-perfect angel with a black wing.
A perfect piece of sculpture with a broken corner.
Or to phone her mother. To thank her that she exists.
Or to sneak out on tiptoe to make breakfast for her.
A breakfast as less-than-perfect as she sees herself each and every morning.

We are nothing but two less-than-perfects fitting together perfectly.

What the perfect relationship looks like. For those who don’t have it.

Men imagine the perfect relationship as a beautiful and a resilient car. That everyone admires when you stop at the lights. That you have nothing to improve on.
But there’s no such thing as an ideal car, and women and cars are very much alike: unless you look after them…, they give up on you…
Women imagine the ideal relationship mostly through negation.
They do NOT want to experience things they already have… which were bad.
It’s like the ten commandments:
He shall not drink…
He shall not look for any other…
I shall not feel hurt again…
The ones as well as the others wish for some sort of magic remote control for their relationship: one that would rewind it and make it better… or bring it up anew, because it’s been so good…
That would key up the volume of orgasm.
That would pump up the volume of the pectorals… and other volumes, too, until they’re just right.
Men would generally turn it a bit lower.
When she’s in a quarrelling mood. Or even on mute.
The thing is they don’t leave it on hold…
But no. Can’t be.
In a perfect relationship, there’s an ongoing interest, because the discreet charm of uncertainty is still there… neither are you quite at ease to let the erotic panther go out without you… nor does she sing: “Oh, not my baby”… a bit of jealousy is of the essence… 
In a perfect relationship, communication doesn’t go gently, as if it were a peaceful weather forecast… it’s rather like a radio drama meant for the neighbours…
In a perfect relationship, she stays neither behind… nor before. A subdued man already belongs to the past, even when he’s not realized it yet.
It’s a funny thing that until you’re thirty… whenever you are in a perfect relationship, it doesn’t quite seem to you that way…
You see one-minute quarrels bigger than a week’s worth of happiness.
You see his wearisome passions… he sees your friends as equally tiresome…
You see a couple of flaws and ignore a hundred qualities…
You see most clearly what it is should be different about her… but only after she’s left do you realize there were some things to change about yourself, too.
Then you wonder how empty your hand can feel without hers.
And you start searching.
That men’s casting in which you’d almost cry out loud: “Neeeext!”
That moment of glad grace… when we boast about how many of them we’ve had…
A sour search from its very start.

A perfect relationship is not something you find. It’s something you have to build up.

miercuri, 27 ianuarie 2016

Salut străine, mai ştii când ne strigam "iubire" ? (I want your text)

Kinga Kicsi mi-a trimis acest text cu câteva luni în urmă. Facebook-ul a filtrat mesajul ei și l-am citit abia astăzi. E un text cu o supărare bine dozată, care atinge subiecte sensibile într-un mod al dracului de direct. Surprinzător, nu se potrivește doar femeilor. Știu mulți bărbați care au fost în postura asta ingrată. Unul dintre ei am fost eu.

Salut străine, mai ştii când ne strigam "iubire" ? O frază citită de mine la întâmplare, dar care mi-a trezit atât de multe amintiri. Amintiri, dezamăgiri, iubiri, plecări, frustrări, întâmplări, așteptări, dar care întodeauna s-au sfârșit printr-un adio sau prin trântirea ușii de la apartament, în care ne trăiam viețile deja de ani buni.
Ce te faci când rămai singur într-o baltă de tăcere, care urlă mai tare, decât voi doi pe timpul furtunii? Ce face cel care decide să plece odată și să lasă naibii problemele, ura, cearta și iubirea pe care il poartă în suflet? Își face ușor bagajele înecându-se in propriile lacrimi, în timp ce celălalt … orgolios, cu lacrimi în suflet sau nu … se uită, se miră, așteaptă. Parcă ar mai zice ceva, dar nu știe ce sau știe ce, însă mai bine nu zice. Mai rău îi când se rezumă la două cuvinte: te iubesc. Apoi vine legendarul DAR si atunci știi cu siguranță că sufletul ti s-a rupt în mii de bucăți. Nu de parcă până acum nu ai fi știut, că doar acum îți faci bagajele, te gândești că lumea s-a sfârșit pentru tine, ce ai să te faci singur și apoi zbaaam ce îți vine în minte? De ce tu? De ce tocmai ție ți se întâmplă asta? Ce ai făcut tu atât de greșit, încât acum vei rămâne singur cu sufletul prăbușit? Și când te gândești la toți anii petrecuți împreună sau la momentele acelea când încă vă iubeați nebunește, parcă totul era perfect, dar acum pare atât de îndepărtat. Nu înțelegi cum de nu te mai iubește după tot ce ați trăit împreună? După cât ai îndurat și ai suferit pentru ce? Pentru un simplu nu te mai iubesc? Sau pentru un stupid și mincinos te iubesc, dar nu știu ce. Măcar fii bărbat sau nu. Mai bine fii om si spune clar că am pe altcineva sau nu pot să mă decid. Nu vreau să fiu cu tine o viață întreagă pentru că încă mi se aprind călcâiele după altele. E mai ușor așa, crede-mă. Femeia care te iubește oricum știe și înțelege. Chiar dacă suferă te lasă. Asta dacă ești cu o femeie, nu cu o copilă, care numai auzind glasul tău și cuvintele acelea “trebuie să vorbim“ deja își pierde cumpătul, tremură de emoții pentru că știe ce urmează. Ajungând acasă, văzând fața ta cu ochii tăi mari spunând acele cuvinte o femeie tace, ocupă un loc pentru 5 minute, trage aer în piept, îți spune, da, te înțeleg. Își face bagajele și își ia amintirile, inima și suferința cu ea. Ceea ce tu nu vei înțelege niciodată pentru că mai mult ca sigur nu este ceva la ce te așteptai. Așteptai un mare tamtam, un circ, țipete, dar ea ce a făcut? A rămas mută. Vrei s-o săruți de rămas bun, dar nu mai apuci. Odată plecată .. e plecată. Te-a amenințat de multe ori că nu mai îndură mult, nu mai poate, dar niciodată nu ai crezut-o. Uite, acum a plecat. Poți să faci ce vrei, când vrei, unde vrei, cu cine vrei, dar fără ea.
Patul tău e încălzit de altele, dar mașina de spălat ce face? Nu pornește de la sine, dar nu găsești tu una care să-ți spele rufele, să te întrebe dacă ai mâncat și dacă nu ai chef să lenevești cu ea prin casă.

Salut străine, mai ştii când ne strigam "iubire" ?

Ai un text și/sau un blog și vrei să apară aici? Nu dau premii, dar s-ar putea să fie citit de mii de oameni. Oameni frumoși ca tine. Aleg cam un text din zece. Nu-i chiar așa greu, nu? Poți să-mi trimiți textul tău într-un mesaj pe facebook. Oamenii care știu ce vor... știu și cum să caute :)

duminică, 17 ianuarie 2016

Bărbații au nevoie de femei? Da, de neveste nu-s așa sigur că au nevoie :))))

Începe să-mi placă seria asta cu 2 sites 4 every story :)) Acum doi ani când am început să scriem ca un cuplu parcă nu era așa de fun. 

Eu nu cred că femeile sunt nebune. Sunt sigur de asta :) 
Păi cum nu-și dau ele seama că tocmai modul acesta în care se dau ele independente ne favorizează pe noi să le părăsim mai ușor? Să le tratăm ca pe niște egali, adică fără mănuși și să le “dăm cât pot duce” fără să simțim că datorăm ceva? Nici măcar explicații!
Când eram eu mic se spunea că atunci când vrei un pahar cu lapte nu trebuie să cumperi vaca. În continuare e valabil :)) Sună misogin? Nu este, că se aplică și reciproca. 

Nicio femeie nu are nevoie de un bărbat, dar asta nu ne împiedică să vrem unul.

Guest blogger (sau gust blogger? :))) Ramona Constantinescu aka Gust Verde. Din seria 2 sites 4 every story. Replica mea vine mai târziu:)
Foto: Ştefan Rotaru 

Da, n-am nevoie de un bărbat, dar vreau unul, vreau să iubesc unul. 
Nu am nevoie de protecția unui bărbat, dar ADOR să mă simt protejată. 

Nu am nevoie de răsfăț, toată facultatea am mers cel puțin 10km pe jos, zilnic, dar îmi place când el vine să mă ia și-mi deschide portiera în timp ce-mi ține și umbrela. Nu, nu mă topesc de la ploaie, dar mă topesc după aceste gesturi. 

Nu, nu am nevoie de un bărbat. 
Dacă aș avea mi-ar fi imposibil să spun dacă îl iubesc sau nu.  

7 filme mult mai "sexy" decât 50 Shades of Grey... (alegerile Muzei)

Guest blogger: Ramona Constantinescu aka GUST VERDE

E vreme de numărat bani și/sau făcut copii. OK, eu mi-am găsit timp să fac și mâncare, că Radu nemâncat nu e la fel de bun ca atunci când are proteine :)
Noi suntem sinistrați în București, adică nu ieșim din casă nici bătuți, așa că, pentru alții ca noi, am făcut o selecție de filme de văzut cât vă odihniți. 

MULHOLLAND DRIVE - Pentru cei care nu gustă sexul fără un pic de intrigă.

joi, 14 ianuarie 2016

Cum aleg femeile un bărbat? Depinde de ocazie.

Sunt femeie, dar nu sunt feministă și feminismul mă obosește cu toate supărările lui și nemulțumirile și pretențiile de parcă ar mai exista încă 10 porunci pe lângă cele din Biblie, cele 10 porunci ale femeii. Cum trebuie să fie, cum trebuie să se îmbrace, cum trebuie să se poarte civilizat în societate, cum trebuie să se poarte obraznic în pat, ce prieteni să aibă, până la ce vârstă să se mărite. 
Așa ne-feministă cum sunt, la alesul bărbaților recunosc că dau în foc când aud că masculul are dreptul la “păcatele tinereții”, dar femeia își strică reputația. Parcă îi și văd, mielușeii, cum cad ei în ispitele noastre! Noi îi “stricăm”, că suntem niște “stricate”. Ați auzit vreodată expresia “bărbat stricat”?? Ei ce sunt? UHT? Sunt pasteurizați de nu se strică? Sau de bărbat de moravuri ușoare ați auzit? Nu e drept!

Cum să aleagă femeile bărbații dacă nu-i gustă?