duminică, 20 aprilie 2014

Viaţa ca un hotel ;)



Ştiţi care e problema numărul 1 cu criticii români de film? Dacă te iei după cronicile lor nu mai mergi la cinema deloc. 
Abilitatea principală a acestor domni este să facă orice peliculă “de călcat”. Parcă sunt pamfletari, nu critici. 
Ar mai fi o problemă, dar am o anumită jenă să vă spun ceva din casă, mai precis din castă. 
Aşa că nu o să-i iau pe ei la şuturi (deşi unii merită prin snobism, iar alţii prin lipsa de performanţă). Ce o să fac totuşi o să fie să vă recomand câte ceva, după sufletul meu. 

joi, 17 aprilie 2014

E o mare diferenţă între post şi cura de slăbire.


Prea mulţi oameni îşi fac curat doar în casă. 
Prea mulţi au mare grijă ce bagă în gură şi n-au deloc la ce le iese din ea. 
Ne insultăm creştineşte, 
Ne mai facem câte o cruce înainte să încercăm o şmecherie (Dă, Doamne, să iasă!)
Refuzăm snob o prăjitură de la o colegă: Nu pot. Ţin post! (Coţohârlă păcătoasă care vii să mă tentezi cu Tiramisu)
Zici că e dieta Dukan. 

marți, 15 aprilie 2014

1. Cum mi-am împărţit prima iubire cu toţi vecinii (true story) Blogging democracy winner :)



Nimeni nu mă înțelegea așa cum a făcut-o prima mea iubire. Poate nici acum nu mă înțelege nimeni în același fel.
Poate o să vă mirați dacă o să vă spun că deși am împărțit-o cu toți vecinii (și câțiva colegi) încă mai ținem legătura și vorbim în fiecare zi. Ramona nu se supără.
Uneori mă suprinde plăcut. 
Alteori, mai rar, mă face să plâng.
Mi-am dorit-o foarte mult în viața mea, dar... nu mi-o permiteam. Ne mai întâlneam prin dormitorul unui prieten care avea pick-up.
Când în sfârșit am avut și eu unul, mono, am reușit să o aduc și în camera mea.
Prima mea dragoste a fost muzica. 

luni, 14 aprilie 2014

Ce se întâmplă dacă pui un scriitor la platane? O petrecere ca la carte! ONE NIGHT ONLY!


Rar se întâmplă să n-ai ce să comentezi la ceva scris despre tine. Acum pot să vă spun sincer: n-am ce comenta, dar am emoţii. 
Citiţi mai jos comunicatul de presă transmis azi de prietenii mei din CLUB LIVE şi vă aştept să-mi ţineţi pumnii... din sală ;)

What if?



Am o prietenă care scrie bine. Are de partea ei și un chip frumos și o minte ascuțită. În principiu are toate atuurile să fie fericită. Nu o prea dă fericirea afară din casă, iar una dintre problemele ei este "What if-ul".
Ce-ar fi fost dacă femeia care i-a făcut cafeaua s-ar fi mișcat mai repede sau mai încet? Atunci nu se mai întâlnea cu el pe stradă să-și aducă aminte.
Ce-ar fi fost dacă nu își punea o fustă scurtă să se uite după ea un taximetrist care a făcut accident cinci metri mai încolo.
Ce-ar fi fost dacă era mai nebună. Sau mai cuminte. Sau roșcată.

Serul adevărului.


Mulţi spun că fumatul e un obicei social. Că toate se discută sau se decid la o ţigară. Nu e adevărt decât în parte, pentru că fumătorul tânăr fumează adesea pentru că vrea să fie cool, deci din start nu e pregătit pentru sinceritate, iar cel bătrân îşi ascunde privirea şi intenţiile în spatele fumului.
Vinul în schimb aduce oamenii mai aproape, îi face să uite de fițe (ce e drept, în cantități mari îi face să uite și de ei) și mai ales vinul este sinceritate îmbuteliată.
Ramona gătește cu vin. Ocazional îl pune și în mâncare. Alege cu grijă vinul care să pună în valoare gustul fiecărui preparat, dar vinul pune în valoare și femeia. Nu când bei până o vezi mai frumoasă, ci atunci când bea ea atât cât are nevoie să uite de sarcinile de la serviciu și să se relaxeze. Să redevină ea însăși. Să fie femeie.

duminică, 13 aprilie 2014

You can't handle the truth!



Tot ce faci e corect și greșit, util și inutil. În același timp. 
Altfel spus, tot ce faci e nicicum. 
Ca să fie cumva trebuie să-l privești printr-o sticlă colorată. Unii o numesc sistem de referință, alții – iluzie. Orice sistem de referință e o iluzie. 
Utilă, inutilă. 
Corectă, eronată. 
Valorizarea lor e imposibilă. Dacă nu le privești printr-o sticlă colorată. 
Un sistem de referința-referinței. Iluzia iluziilor. Care spune că un anumit unghi este mai larg doar pentru că ne-am dat doi pași înapoi. Pași care nici nu se văd dacă ești suficient de departe.

sâmbătă, 12 aprilie 2014

I WANT YOUR TEXT: Care noi? Eu cu prietenii tai sau tu cu prietenele mele?

it was 1969.. II by TrixyPixie


Sa vorbim despre noi! 
Hai sa vorbim despre noi! 
Acum e mai greu. Care noi? Eu cu tine, tu cu mine, eu cu prietenii tai sau tu cu prietenele mele? 

Ce se întâmplă la Barcelona rămâne între noi. Între noi trei... patru...



De cele mai multe ori habar nu ai ce vrei, dar știi cu exactitate ce ar trebui să vrei. Așa că mergi cu valul: logodnă, căsătorie, totul programat.
Apoi apare el ca un răspuns la o întrebare pe care n-ai pus-o niciodată cu voce tare.
Are mister, are fascinația noului, are privilegiul alegerilor, dar alege... să nu aleagă.

vineri, 11 aprilie 2014

Așa ceva nu se face


Am primit multe texte în care femei (mai rar bărbați) îmi povesteau situații care se terminau cu: așa ceva nu se face... 
Tocmai lucrurile astea se tot fac...
Se iau sentimente în glumă, dar la final nimeni nu râde...
Multe replici de agățat încep pe safe mode... astfel încât să poți da înapoi și să spui că a fost o glumă. Ce faci dacă mergi înainte când știi că pentru tine chiar e o glumă?