vineri, 24 octombrie 2014

Metrosexualul este ca o mașină superbă. Cu pedale :)



Nu. Nu m-am gândit la pedala de frână, ambreiaj sau accelerație :)
Mi-am adus aminte de copilărie când mașinuța cu pedale era una dintre cele mai  nefericite combinații: nici bicicletă, nici mașină.
Cred că v-ați dat seama de multă vreme că sunt nebun după mașini. Prea am multe comparații cu ele. 
În lumea auto există o expresie pentru mașinile frumoase și atât: All show & no go.
Așa e metrosexualul. 
De ceva vreme i-a mai apărut o “rudă”: Spornosexualul. 
Să fim serioși: pătrățelele de pe abdomen valorează mai puțin decât circumvoluțiunile de pe creier. 
De multe ori ni se pare că metrosexualul e o amenințare pentru noi, bărbații care facem mai mult decât arătăm.
Nu este. 
Ce femeie ar vrea un bărbat care are mai multe creme de față decât ea? 
Unul care cheltuiește mai mult pe pantofi decât ea. 
Unul care are mai multe haine decât ea?
Unul care stă să se aranjeze mai mult decât ea? 
Niciuna. Mai ales dacă ar urma să împartă o singură baie. 
Ca să nu mai vorbesc de faza cu epilatul. OMG! Îmi și imaginez o discuție de genul: Auzi, dragă, cumva epilatorul meu e la tine? :)

Metrosexualul nu este un bărbat de succes, e unul care mimează succesul. 
Uneori simt că mimează totul, chiar și apartenența la sexul masculin. 
Iar femeile au un al șaselea simț. 
Simt un rebel fără cauză și îl taxează.
Simt că metrosexualul este un fel de gigolo fără adresă și îl evită sau doar se joacă o seară sau două cu el.
Viața nu e un concurs de frumusețe. 
Ce poate să-ți facă metrosexualul din poziția de tată? Niște copii frumoși care nu iau bacul? 
Iar din poziția de iubit? Niște poze bune pe instagram?
Iar în pat? Cum naiba să te hârjonești când ești în pat cu Ken? Când știi cât de mult contează pentru el cum îi stă părul? Ți-e și frică să nu i-l deranjezi :))
În plus, dacă pentru el e atât de important cum arată, tu ce o să faci? O să te trezești înaintea lui să apuci să te machiezi? 
O să dormi în picioare să nu ți se strice coafura?
Sigur, spre deosebire de mulți cetățeni care scriu ce le trece prin cap, eu admit că se poate să mai și greșesc.
Să fie mii, zeci de mii, milioane de femei disperate după genul acesta de bărbați de carton. 
Însă cred că aici mai avem de-a face cu o selecție naturală. 
Femeile de plastic interesate de acest tip de bărbat umeraș de haine nu sunt interesante pentru bărbații adevărați. Deci… nu e nicio pierdere :)))
Era să uit. Mai e și faza cu sensibilitatea. Eu NU cred în ruptul capului că femeile vor un bărbat care să plângă cu ele la The Notebook.
Mai degrabă pe unul care să construiască o casă ca aceea din film pentru ea. Unul care să știe să bată un cui, nu să se plângă că i s-a rupt o unghie :)))
Mâinile bărbatului sunt în primul rând niște unelte, nu suport pentru un ceas de fițe. Culmea, și pe ceasurile de fițe ziua are tot 24 de ore. 
Cât din timpul ăsta crezi că o să-ți ofere ție când are deja o mare dragoste pentru sine însuși?
Nu. Femeile nu vor un actor care să joace personajul din The Notebook. Îl vor pe ăla care a inspirat filmul. Din păcate romanul lui Sparks este o operă de ficțiune. Dar în lumea reală există bărbatul care nu are decât două costume de haine și niciodată două fețe. Care n-are niciun titlu aristocratic: la el nobile sunt doar intențiile. Există bărbatul care construiește o casă sau o cumpără, nu o moștenește. Apoi o caută pe ea. Să vină să o transforme dintr-o casă într-un loc numit simplu acasă. 

foto: AdamAKAspoon


joi, 23 octombrie 2014

În apărarea... haterilor mei. Ciudat, știu :)))



Sunt oameni care nu mă suportă pentru că sunt numărul 1 autoritar pe trafic.ro la bloguri personale de 13 (treisprezece) luni fără pauză. 
Ei vor scrie mereu că n-am nu știu ce plug in, că fac nu știu ce șmecherii sau că pur și simplu copiez de nu știu unde ideile cu care spăl cu ei pe jos. În multe cazuri sunt redacții întregi care nu pot să scoată cifrele mele. 
Ei nu sunt hateri. Sunt competitori. 
Cum n-am inventat noi, românii, jocurile murdare și nici bârfa, nu pot să mă supăr pe ei. Atât pot, atât fac. 
Dacă am stabilit că aceștia nu sunt hateri, deducem simplu că pe ei nu o să-i apăr. Nu, dar nici nu o să-i atac.

Haterii pe care vreau să-i apăr sunt cei care mă contestă din convingere. 

Bărbați care spun despre mine că scriu (citez) ca o femeie. 
Ca o femeie este în optica lor evident ceva foarte jos, o insultă, iar femeia e un sub om. Eu am ovare, uter și mai știu eu ce chestii care lor li se par triste rău. 
Ciudat, oare ăștia s-au născut toți la 7 luni că le era jenă să stea în uter??!
Vreau să vă rog să fiți îngăduitori cu ei. Nici nu vă imaginați câte refuzuri au îndurat săracii de au ajuns să urască femeile în modul ăsta!!

Tot ei mai spun despre mine că sunt gay. 

miercuri, 22 octombrie 2014

Einstein avea dreptate. Ideea nu este să fii un om de succes, ci un om de valoare.




Sunt momente în viață când te simți în egală măsură mândru și… umil. Oricât de mare ar părea contrastul e pe bune. Așa m-am simțit eu la Gala Bărbați de succes.
Mândru. Că doar luam un premiu și nu pot să fiu ipocrit și să încep cu modestie de show TV)
Umil. Pentru că numele de pe lista premianților erau grele. 
Vă iau ușor că pe mine m-au lovit ca o serie de croșee la corp venită fix când credeai că ai câștigat meciul și salutai publicul în timp ce-i făceai cu ochiul soției. Vă spun doar două nume ca să avem, ca la poker, deschiderea. Cu o pereche de ași: 
Ilie Năstase. 
Leonard Doroftei.

marți, 21 octombrie 2014

Ne-am născut suficient dintre mațe. E timpul să ne naștem din cap.



Primul motiv pentru care prefer filmele europene este că te lasă să respiri. Mor mai puțini oameni, dar parcă mai multe personaje sunt din carne, nu din plastic. 
Americanii omoară câte 20 de figuranți pe minut. Știi ce simt pentru ei? Nimic. N-am apucat să-i cunosc, nici măcar nu realizasem că e un om pe clădire că l-am și văzut căzând. 
Europenii sunt altfel. Ei te duc la mort acasă, îi cunoști copilul, tremuri când simți că e în pericol.
Automata vrea să te simți tu în pericol. 
Să te gândești la tine. La cum s-ar putea să evoluăm. Nu în niște oameni mai buni. Ci în altceva. 
Că nici omul nu e o maimuță mai bună. 
Al doilea motiv e că te silesc să gândești.
Dacă ai văzut Blade Runner o să îți pui întrebări asemănătoare la Automata.
Folosind alte cuvinte. 
Chiar? La întrebările de atunci cum ți-ai răspuns?

sâmbătă, 18 octombrie 2014

Night reading: Pentru fiecare soț neglijat există undeva un amant suprasolicitat.




Neglijat sau neglijent?

Femeia care nu știe să aprecieze ce are e la fel de incomodă ca bărbatul care nu știe ce vrea. 
Din fericire ambele lucruri se învață. Din nefericire, ca la facultate, pierzi un an. Sau doi. 
Mulți vor să explice un pas greșit al lor printr-o greșeală a celuilalt. Mai ales noi, românii, avem o vocație să ne învinovățim pentru greșelile altora. Că le-am permis. Dacă unui cunoscut i s-a furat portofelul din buzunarul de la spate auzi comentarii de genul: Păi, acolo se ține? El nu știe că se fură?
Dacă i s-a furat unei femei bărbatul… nu a știut să-l țină. OMG! Ce suntem noi? Labradori?! 
Tot păgubașul e de vină. 

Sunt femei care nu se opresc niciodată din flirtat. E vina soțului că o singură voce care-i spune că e frumosă nu e de ajuns? E vina lui că femeia e un fel de ipohondră căreia degeaba îi spune un doctor că n-are nimic, ea se mai duce să mai ceară o a doua opinie?

Cum a zis Sorescu, nu-mi dați răspunsuri. Nu am timp de răspunsuri. De-abia am timp să pun întrebări. Pentru că în cazul acesta nu există un singur răspuns. Nu există o boală. Există bolnavi. 

E mult mai ușor să ataci un castel decât să-l aperi. Telefonul nu sună decât în orele sigure. În orele singure

Cine era, dragă? 
De la bancă. 
La ora asta? 
Era robotul. Știi sondajele alea care măsoară gradul de satisfacție… :))))

Râd amândoi. Poate că râde și robotul. 
Orice bărbat care a fost măcar o dată amantul unei femei măritate (adică, în principiu, orice bărbat punct) poate să-ți spună că așa s-a și simțit uneori. Ca un robot. Așa cum puneau mamele noastre murături să le ajungă toată iarna sau făceau mâncare o dată pentru toată săptămâna, așa își face femeia modernă provizii de sex. 
Are doar o noapte și parcă nu-i ajung orele. 
Nici lui forțele, dar face pe dracu-n patru și duce. 
Nimic nu se apropie mai bine de ceea ce credem noi că e o ninfomană decât o nevastă nesatisfăcută. 
For English press two…

Era un banc mai demult… Dacă vrei sex de calitate ai nevoie de un soț, totul e să nu fie al tău :)))
Sau nu era banc?

Mulți credem că swingerii sunt nașpa, dar dacă poți pentru o secundă să vezi rețeaua de păianjen a relațiilor extraconjugale realizezi că la un moment dat toți suntem swingeri. 
Nu știu de ce, dar astăzi am chef de bancuri. Mai era unul cu un ardelean și un oltean care lucrau la o corporație în București. Olteanul făcea mișto de graiul ardeleanului cu multe împrumuturi nemțești și ungurești: Auzi? Dacă eu m-aș culca într-o zi cu nevastă-ta, noi am fi șogori? 
No, atunci am fi chit.

Fug de la o idee la alta mai ceva decât un aventurier de la o femeie la alta. 
Poate pentru că vreau să spun prea multe. Poate pentru că nu îndrăznesc să le spun până la capăt. 
Pentru că nu vreau să dau un verdict. 
Am citit și eu câteva pagini dintr-o carte la modă și m-am cam plictisit. Pentru că e scrisă să placă, iar mie îmi plac de ani buni cărțile care sunt scrise să ajute. 
Cu un lucru însă sunt 100% de acord. E foarte riscant să dai verdicte. 
Nu există alb și negru, în schimb avem 50 de tonuri de gri. După care mai avem și culorile. 


Citește mai mult :) Comandă cartea: http://bit.ly/1kClgHM


marți, 14 octombrie 2014

Job-ul și blow-job-ul! Cel mai mare dușman al orgasmului e programul de lucru?



Părinții au impresia că generațiile mai tinere amână conceperea unui copil pentru că vor să se distreze mai mult. 
Ar fi bine. 
Din păcate amână acest moment pentru că vor mai întâi carieră, stabilitate financiară și alte iluzii.