Îmi amintesc perfect rochia pe care ai purtat-o la prima întâlnire. Și porecla pe care o mai porți și acum :))


Noi, bărbații, vrem să cunoaștem multe femei după care să ne decidem asupra uneia care să fie… neprihănită. 
E una dintre cele mai mari tâmpenii pe care lumea noastră le tolerează. 
Noi, bărbații, vrem exclusivitate cu sens unic. Noi și numai noi. 
Erai atât de frumoasă în rochia aceea. 
Și eu atât de dezinteresat. 
De ce-mi vorbești așa?… mi-ai spus. 
Nu-mi aduc aminte cuvintele. Doar relaxarea. Habar nu aveam din ce era relaxarea aceea făcută. 
Ce-l de-al doilea purceluș și-a făcut o casă din nuiele. 
Mă așteptam la o apă de ploaie. Relaxarea mea ar fi rezistat. 
N-am avut dreptate. Sunt femei care nu sunt 80% apă. 
Căsuța purcelușului a luat foc. 
Ți-am poruncit să conduci. De parcă ar fi contat unde suntem. 
Eram în epicentrul propriului cutremur. 
În ochiul prorpiei furtuni. 
Unde să fugi de tine însuți? 
Erai atât de arogantă…
Fiecare gest cerea respect. Supunere. Seriozitate. 
Seriozitatea n-a fost niciodată punctul meu forte. 
Eu n-am ținut cont de asta. Sau poate am făcut-o special: Ți-am spus “gălușcă”
Ai râs. 
N-am mai fost noi unul pentru celălalt. Parcă ne cunoșteam de multă vreme. De la grădiniță. 
N-am mai fost nou. 
Am fost noi. 

Ne-am despărțit definitiv înainte de prima noapte de dragoste. 
Care ți se pare cea mai erotică parte din tot ce sunt?
M-am gândit s-o mint ca să nu pară că o mint. Mi-am luat aer în plămâni ca pentru un plonjon în marea neagră a incertitudinilor:

Ochii.
Faci mișto!
De data asta nu. 
Trebuie să plec.
Știu.
O să ne mai vedem?
Pot să-ți răspund peste câțiva ani? 
Acum cred ar trebui să-i răspund. Pentru că a trecut suficient timp. 
De fapt nu, n-a trecut. L-am trăit. 
Gălușcă. 
Back to Top