Am o prietenă care scrie bine. Are de partea ei și un chip frumos și o minte ascuțită. În principiu are toate atuurile să fie fericită. Nu o prea dă fericirea afară din casă, iar una dintre problemele ei este "What if-ul".
Ce-ar fi fost
dacă femeia care i-a făcut cafeaua s-ar fi mișcat mai repede sau mai încet?
Atunci nu se mai întâlnea cu el pe stradă să-și aducă aminte.
Ce-ar fi fost
dacă nu își punea o fustă scurtă să se uite după ea un taximetrist care a făcut
accident cinci metri mai încolo.
Nu. Roșcată nu.
Mi-a spus mie o prietenă că majoritatea femeilor care vin să se vopsească “păr
de foc” sunt deprimate. Știți voi, genul de fete bune care vor să pară ale
dracului. Le dau ochii de gol.
Câți dintre noi
nu ne simțim vinovați pentru tot ce ni se întâmplă de parcă alții n-ar alege,
doar noi greșim?
What if?...
Mai scoatem niște
litere sau le îngroșăm? WhaT iF?
Dacă-ți faci o
mie de scenarii după ce totul s-a întâmplat ajută fix cât o frecție la un
picior de lemn. Doar în reclame înflorește scândura dată cu spray anti paraf!
Dacă plângi după
ce s-a spart nu se lipesc cioburile. Mai bine te gândești că aduc noroc.
În locul unei
relații casante poate vine una care să rămână.
Ce-a fost a fost.
Contează ce
urmează.
