„N-AI ŞTIUT CUM SĂ MĂ IEI...” DE CE DĂ VINA CEL CARE PLEACĂ PE CEL CARE RĂMÂNE?


Ea e tânără, dar nu atât de tânără încât să nu ştie ce urmează în viaţa ei nici cu metoda calendarului.

El e deştept, dar nu atât de deştept încât să mintă fără să se încurce măcar o dată.

Se încurcă.
Ea plânge.
El se scuză şi se încurcă din nou:
N-ai ştiut cum să mă iei...
Ea se gândeşte la toate femeile din istorie care au ştiut „cum să-şi ia” bărbaţii. Oare Penelopa avea masa caldă când a ajuns Ulise acasă? A stat şi el 10 ani cu băieţii, ce, e mult? Şi încă 10 ani pe drumul de întorcere... Dar stai! Mai degrabă Ulise a ştiut cum s-o ia pe Penelopa, cum să-i vorbească. După ce-ai lipsit 20 de ani, nu cred că vii acasă cu un text gen: Dragă, pot să-ţi explic...


Irodiada cum l-o fi luat pe bărbatul ei de l-a convins să facă o crimă?

Era clar. Nu era nici măcar o Elena Lupescu. Niciun rege n-ar abdica pentru ea. Ce e drept, nici ea nu i-a cerut lui să abdice de la ceva.

Nu. Ea nu se putea alătura acestui grup select. Era mai degrabă o Desdemona pe care Othello n-a strâns-o de gât. Ea era sugru- mată doar de emoţie.

Deja nu mai plânge pentru el. Plânge pentru ea. Apoi, îi vine să râdă.

El nu mai vrea s-o îmbuneze pe ea lustruindu-se discret pe el şi decide să fie onest. Aşa cum vede el onestitatea, desigur. Cel care pleacă dă vina pe cel care rămâne în primul rând pentru că se iubeşte mai mult pe sine. De-aia pleacă.

Cel care pleacă face reproşuri, dar le numeşte sfaturi:
Dacă erai altfel, mai relaxată sau mai nebună...
Dacă erai mai devotată sau mai puţin atentă...
Mai sincronizată la dorinţele mele... Erai şi acum cu mine.
Ea se uită la el ca Ernesto Che Guevara la plutonul de execuţie.

Adică realizează că nu mai are nimic de pierdut. Nu mai avea nimic de pierdut de o jumătate de an, dar cine să-i zică...

N-am ştiut cum să te iau? Poate că nici tu n-ai ştiut cum să mă iei... dar uite că eu sunt şi acum aici!

Dacă ştiam, erai şi acum cu mine? Ca şi cu un accesoriu? Asta pentru că tu îţi doreai să fii cu mine, iar eu voiam să fim împreună. Dar era prea mult... şi e o diferenţă atât de mare între a fi cu cineva şi a fi împreună cu cineva...

Cu un lucru ai dreptate, deşi n-am realizat de la bun început.

Eu sunt de vină pentru greşelile tale. Da. Sunt... pentru că le-am permis.



Read more: 
http://bit.ly/BooksOverLooks


Back to Top