Am rugat un prieten să se ocupe de carte. Un poet. Fin, ca orice poet, a tăiat de la rădăcină vreo 5 pagini. Ducă-se. Cartea e mai bună acum și datorită lui.
Apoi a scris o mini-prefață. Care îmi place de mor.
Doamnelor și domnilor,
Ioan Es. Pop!
Cu vânt înainte!
Înăuntrul nostru se află două, trei, cinci sau poate nesfârşit de multe euri care se dau în spectacol şi când vrem, şi când nu vrem. La câte sunt, ar trebui să ne-ajungă. Dar nu, oricâte euri am avea, rămânem toată viaţa nişte jumătăţi. Ea, jumătatea lui. El, jumătatea ei. Radu F. Constantinescu s-a apucat să rezolve această ecuaţie cu doi necunoscuţi şi a aflat că rezultatele ei depăşesc puterea de numărare a minţii omeneşti. Aşadar, Ultimul început nu va fi niciodată cel din urmă şi îşi va obliga autorul să continue să scrie ca şi cum s-ar afla mereu la început.
Radu F. Constantinescu spune că aceasta e o carte utilitară: „N-am vrut să placă. Am vrut să ajute. Ca un ceas deșteptător din celuloză cu secundarul din cerneală. Am vrut să rămân ascuns ca trup și să-mi dezbrac numai ideile. Unele sunt de-a dreptul scandaloase. De aceea n-am cum să mă las. Sunt și eu o ceartă. Și ce artă!”
Eu spun că Ultimul început e o fermecătoare carte de poezie, ţesută din experienţele lui unu în doi. Pe noptiera pe care o voi ţine când îşi va desface aripile, îi voi alătura o carte de Emil Brumaru, poetul care ne ademeneşte descriind raiul lecturii ca pe un loc unde „Fecioarele se încurcau în gene/ Motanii se frecau de damigene/ Şi ne era la toţi atât de lene”.
...
În general nu se scrie nimic despre o prefață, dar eu o să vă spun că m-am bucurat enorm de cuvintele lui Ioan.
Pentru mine (și pentru minte) Ioan Es. Pop e în același timp un agent provocator și un poet care trăiește în poezie ca în lume: n-o vede doar soare, panseluțe și virgine.
Pentru alții Ioan Es. Pop este
"Cel mai bun poet de după 80" (Mircea Cărtărescu)
Un debutant direct premiant (premiul de debut al Uniunii Scriitorilor din România (1994)
Un ambasador peste prut (premiul de debut al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova (1994)
Un om fără pic de fițe, care se lasă premiat și la Festivalului Național de Poezie de la Sighetu-Marmației, ba chiar își aduce aminte cu drag și acum de acel moment.
A mai luat și Premiul Academiei Române pentru poezie, Premiul Uniunii Scriitorilor din România, 1999
Premiul ASPRO, Premiul Uniunii Scriitorilor din România, 2003
Ordinul Meritul Cultural în grad de ofițer, 2004
Opera lui poetică e disponibilă aici:
Ultimul început e și el gata pentru voi. Aici:
TOATE ÎNCASĂRILE VOR FI DONATE CĂTRE PROIECTUL AVON - STOP CANCER LA SÂN ȘI CEL GIRAT DE BURSA DE FERICIRE CARE CONSTRUIEȘTE O CLINICĂ PENTRU COPIII BOLNAVI DE CANCER LA SPITALUL MARIE CURIE!
Te rog să dai share. CONTEAZĂ FIECARE OM!
Danke!
Radu
