Realmente TOATĂ presa vorbește despre un caz de viol. Și e bine că e așa. Circumstanțe agravante? Da. Reacții “împăciuitoare” și mai agravante? DA! Îmi vine să vomit când aud că un violator “a avut motivele lui”.
Și eu am avut motivele mele să omor câțiva oameni și sunt toți în viață. Admit că nu sunt un înger așa că n-am scris despre oamenii aceia, dar în unele cazuri i-am bătut. Până pe la 21 de ani atât mă ducea capu’. Să fac dreptate cu pumnul.
Acum, când mă citesc atâția oameni îmi place să rezolv grupuri mai mari :)) În general oameni care cred că BINE e tot ce fac ei și RĂU e tot ce nu pot înțelege.
Se vorbește mult despre ce poate să facă opinia publică în cazul de la Vaslui. E foarte bine, dar trebuie să mergem mai departe, altfel vom mai scrie și despre alte orașe. Așa cum s-a mai scris.
În fiecare săptămână lucrată la Știri în ProTV primeam de la corespondenți cel puțin un subiect pe care scria VIOL. Tentative, violuri cu tentativă de omor și așa mai departe.
S-a vorbit mult despre fiecare caz în parte fără să se rezolve ceva. Doar iarna părea să-i mai calmeze, că era prea frig.
Trebuie să lovim IDEEA că o fustă scurtă sau niște blugi mulați înseamnă că fata “și-o cere”, dar mai ales trebuie să luptăm contra tuturor “violurilor” despre care nu se vorbește.
Să vorbim despre vina celor care nu intervin când văd golani care se iau de fete pe stradă. Le e teamă “să nu și-o ia”, ca niște “bărbați adevărați” ce sunt. Dacă nu te duce fizicul, măcar capul să te ducă să suni la 112 dacă lucrurile o iau razna. Am făcut asta? Da. De mai multe ori, am povestit și în prima carte fără să dau un detaliu important: situația nu s-a întâmplat într-un hol de bloc, ci în centrul Ploieștiului. NIMENI nu a intervenit. Din fericire s-a terminat cu bine. Tot în Ploiești am avut și o întâmplare care s-a terminat destul de prost pentru mine și un prieten care atunci era student la Academia de poliție. Aș mai face-o din nou? Da. Sunt sigur că și respectabilul domn Baciu ar mai face-o, chiar dacă a avut fractură de piramidă nazală și amnezie de la lovituri.
Care era diferența dintre mine și prietenul meu pe de-o parte și cei cu care am fost nevoiți să ne luptăm pe o stradă ca-n Bronx? Educația. Atât. Pare puțin? Nu este. Iar aici nu vorbim despre școală.
Vorbim despre toate mamele care i-au crescut pe băieții lor cu ideea că toate femeile cochete sunt curve.
Vorbim despre cuvintele care trec nepedepsite.
Chiar și în cadrul unei familii. Multe femei n-au văzut filmul “În pat cu dușamanul”, dar trăiesc exact asta.
Să vorbim despre violul care se întâmplă când cineva îți verifică telefonul, mailul, unde ai fost. Îți dă voie sau nu să vorbești cu cineva. Să citești ceva. Nu cumva să te deștepți și să-și piardă sclava.
Să vorbim TARE. Nu pe la colțuri.
Nimeni nu are voie să-ți violeze intimtatea.
Ideea că “dacă nu ai nimic de ascuns nu e nicio problemă” e o prostie!
Nimeni nu are voie să-ți spună ce să faci. Cum să te îmbraci la serviciu. Cu cine să vorbești.
O să-mi pun multă lume în cap, dar scene mai dure decât la Vaslui se întâmplă în multe case unde totul pare normal și se întâmplă ZILNIC. Sau ar trebui să spun SILNIC? Asta pentru că a fost prea multă vreme normal să-ți bați nevasta, să o desconsideri, să o jignești până ce se simțea ultimul om. Că primul erai tu.
Și din asemenea familii?… Ce fel de copii să crească?… Ce fel de adulți să devină? …
Degeaba pedepsim dacă nu educăm. Violatorii de acum de la Vaslui erau cândva niște copii inocenți, iar acum nu pot să mă uit la ei fără să mă gândesc la ce vor păți în pușcărie cu o plăcere pe care nu pot să n-o recunosc deși știu că nu e bine.
Degeaba pedepsim dacă nu educăm, dar pedeapsa în acest caz trebuie să fie exemplară, legală, dar foarte dură. Că e și acesta un mod de a face educație.
