Topul minciunilor pe care ni le spunem singuri: Știu ce fac. Pot să mă opresc oricând.




Pot să mă opresc la intersecția ochilor, dar merg până la intersecția buzelor. 
Pentru că știu că pot să mă opresc… 
mai merg. 
Pentru că știu că mă pot elibera, mă las prins în brațe. 
Strâns. 
Ea e fierbinte. Eu rămân la toate rece. La ce temperatură se topește oțelul? Fiecare are un punct de rupere, de dramă, de fericire, de furtună în ochi, de tropot în inimă de tunet în minte. Acel tunet pe care nu-l auzi decât tu, dar care e mai puternic decât orice avertisment. 
Cătușele legii te rețin mai puțin decât brațele femeii. Sunt alte legi aici. 

Știu ce fac? Cum aș putea să știu ce fac când nu știu cine sunt? 
Sunt așa de stăpân pe mine și totuși nu pot să-i adaug inimii mele o bătaie în plus. 
Dar ea poate. 
Cine e stăpânul?
Unde e controlul. 
M-aș putea opri între genunchiul rotund și sânul obraznic. Nu vreau, atâta tot. 
Cine vrea să se oprească din bine când viața e atât de zgârcită cu binele? 
Radioactiv. Pasiunea e radioactivă, ca o strălucire fermecătoare, dar letală. Și? Cine n-ar vrea măcar să moară fericit comparativ cu o viață anostă. 
Mai bei un pahar?
Da, mi s-a uscat gura. E cald înăuntru. 
De focul inimii. 
E cald. 
Parcă hainele nu se dezbracă. Dispar. Au ars dinăuntru spre în afară. 
Doar un sărut. 
Doar o noapte. 
Doar o săptămână. 
Doar o strângere de mână. De trup. De crupă de animal tânăr. 
Echitație de înaltă școală cu schimb de locuri. 
Doar sex.
E doar o prietenă. 
Nu iese fum fără foc, iar în toată viața ta se vede funingine peste tot. Îți iese pe gură când vorbești. Toate frazele sunt arse. 
Mai vrei un pahar?
Între timp înveți să spui da de sete. Doar că tu flămânzești după altceva și vinul e ca gazul pe foc. 
E normal să încerci să reziști. 
Anormal e… să poți. 
Orice tentație căreia îi reziști nu a fost o tentație pentru tine.
Orice iubire pentru care nu plângi când ai pierdut-o… n-a fost sau a ars de tot. De nu mai puteai s-o citești prin cenușă. 
Știi ce faci? 
Știi ce vrei?
Știi. 
Așa e. 
Doar că ai două registre de casă, ca hoții. 
Vezi pe cine crezi că furi. Să nu te furi pe tine.





Back to Top