Libertatea în cuplu: să nu ceri ce nu poți să oferi.




Mă mănâncă rău de vreo câteva zile să scriu un articol despre intimitate. N-am însă loc. Vin tot felul de întrebări care par presante (pentru fiecare om, cea mai importantă persoană de pe pământ este, totuși, el însuși).
Astăzi m-a pus ucigă-l toaca să scriu un status despre ce seară reușită am avut eu departe de Muză și cum “fiecare se vede cu cine vrea”. 
Din mesaje am înțeles… că nu s-a înțeles. 
O luăm ușor.
Am crescut educați de părinții noștri că pe bărbat trebuie să-l lași liber seara pe afară. Puțini s-au gândit ce frustrări s-au acumulat în femeie în miile de ani în care nici nu intra în calcul să lași și femeia liberă seara pe afară! Fără niciun fel de îndoială, femeia modernă are nevoie de acest gen de libertate chiar mai mult decât un bărbat. Amuzant e că și atunci când o primește nu o prea folosește. Nu are încă uzul corect al libertății și seamănă puțin cu animalele acelea care au fost crescute în captivitate și apoi eliberate în “sălbăticie”. Unde mor de foame :)))

Libertatea în cuplu nu este “open relationship”. E libertate, nu libertinaj. Libertinajul este o formă de trădare. Oricine spune alfel minte sau se minte. 
Nici când amândoi îl practică nu e altceva. 
Doar că sunt două trădări, încrucișate. 
O să risc o confesiune: după destul de multe erori făcute în viață pot să afirm, chiar dacă trebuie să mă lovesc în amorul propriu, că și libertinajul când ești burlac și fără niciun fel de obligații este tot o trădare: trădezi așteptările pe care le are de la tine orice partener. Și chiar dacă simți că nu ai obligații, o ai măcar pe aceea să-i spui că “vrei să-ți trăiești viața”. Sigur, s-ar putea să rămâi fără sex în seara aceea, dar un bărbat care trebuie să mintă ca să-l obțină nu e chiar un model în viață. 
Pentru mine libertatea în cuplu înseamnă în primul rând reciprocitate. 
Nu-ți cer să faci un lucru pe care nu l-aș face chiar eu. Nu ținem scorul, dar ținem cont și mai ales o includ în viața mea socială aproape de fiecare dată, dar niciodată cu forța. 
Pentru noi a mers și suntem două personalități atât de distincte încât ni se potrivesc vorbele lui Adrian Păunescu: “Nu-mi semeni, dar îmi ești întreaga viață”.
Poezie? Nu, un adevăr care poate să fie un punct de plecare pentru o frumoasă călătorie în doi. Și e foarte important să descoperiți libertatea și să o înțelegeți înainte ca această călătorie să fie în trei sau patru. Cum le-am putea explica noi libertatea copiilor noștri când noi la materia asta am chiulit? Cum le-am putea da noi libertatea pe care nici noi nu o avem?

Și nu uita că libertatea în cuplu începe din primul minut când poți să alegi cu cine să formezi un cuplu :) și continuă în orice secundă în care poți alege să mergi mai departe într-un “cuplu schiop”, să încerci să-l “pui pe picioare” sau să te întorci la faza unu. 

Foto: Adi Stoicoviciu 

Back to Top