Ca să nu fie anonimă, i-am dat un nume. Poate e al ei, poate nu e. oricum îl împarte cu vreo 50.000. Nici povestea nu e unică. Mi-a plăcut însă nervul. Reţinut. Ca atunci când ai vrea să dai un pumn, dar nu mai dai nici măcar atenţie. Textul Denisei:
Azi plec…plec sa caut mai mult sau sa gasesc mai putin si sa stiu unde trebuie sa ma intorc.
Am tot incercat cuvinte si am reusit sa dau sensuri noi unora doar sa iti arat ce insemni…
M-au dezamagit cuvintele.
De prea multe ori n-ai ramas si acum plec eu de tot...
Ce scriu eu acum, nu e un strigat de disperare si nu e nici o scrisoare de-aia sa iti para tie rau. E emotia mea tastata…
Eu te pierd pe tine pentru a ma castiga pe mine inapoi. Ti-am dat prea multi ani din tineretea mea si te-am ridicat pe un piedestal prea inalt. Te-am iubit cu prea multe cuvinte si te-am pastrat prea mult aproape de sufletul meu. Azi nu mai exista noi doi:am terminat-o!
Ne trebuie un nou cuvant pentru sfarsit, ca am avut prea multe. Poate azi, nici nu ii mai trebuie o denumire povestii asteia. Azi , te pun intr-o cutie mica si te indes undeva in fundul sufletului si imi ordon sa nu te mai scot de acolo.
.jpg)
