Meriți mai mult. O durere de cap în minus. Un zâmbet în plus.



O vorbă mai îndrăzneață.
Oameni mai prietenoși.
Mai mult adevăr sau cel puțin minciuni mai frumoase.
Meriți, vorba lui Sorescu: O carte, o sticlă cu vin și o femeie. 
Sau o siclă cu vin bun și un prieten adevărat.
Așa cum nu-ți alegi prieteni falși, vrei un vin adevărat. 
Pare un paradox să vrei un vin din struguri. Cum, nu sunt toate?
Nu. Nu sunt.
Și mai meriți ceva. Un vin făcut în România de români, dar care mai răcoreşte şi italieni, nemţi sau elveţieni. 
Un vin care nu iese pe piață în miliarde de miliarde de litri. Pentru că vinul are nevoie de dragoste și de grijă. E imposibil să iubești un miliard de sticle și chiar mai greu să ai grijă de fiecare gest din procesul de producție.
Eu am căutat multă vreme un vin alb care să-mi placă. L-am tot căutat până m-a găsit el. Când mi-a scris Marian Olteanu mi-a plăcut stilul lui direct: Dacă faci vin așa cum vorbești, abia aștept să gust.
A fost una dintre situațiile în care așteptările n-au avut nicio treabă cu realitatea. Pentru că realitatea a fost chiar mai bună.
Ca să fie totul complet, etichetele sunt ARTĂ. Una dintre serii e semnată de Horaţiu Mălăele



Ca orice vin bun, Gramma nu se găsește peste tot.
Dar am pentru voi un pont să mergeți la sigur: 


Iar după ce beți prima sticlă și vă pregătiți pentru a doua intrați și pe pagina lui de facebook să-i urați sănătate. 
Avem nevoie de români care să facă treabă. Că din cei care știu să vrăjească sunt destui.  
Back to Top