Vă așteptați să
vorbim despre relații?
Într-un fel nu
greșiți.
Într-o blogosferă
unde e cool să folosești pulă în loc de semn punctuație, noi (voi și cu mine, că nu vorbesc despre mine
la plural) am reușit un nou record de trafic fără să înjurăm pe nimeni, fără să
comentăm alți bloggeri sau posturi tv sau vedete. Într-o singură zi acest blog e vizitat de mai mulți oameni decât alte 10 la un loc!
Toate manualele
din domeniu spun că trebuie să te mulezi pe subiectele zilei. Noi am fost
frecvent subiectul zilei.
Cu problemele noastre de oameni cu inimă și
rezolvările noastre de oameni cu cap.
În online bunul simț e singura cenzură, adică
poți să scuipi pe oricine și să numești asta opinie, poți să vorbești despre cum e
un om doar pentru că ai aflat cum îl cheamă sau poți să instigi oamenii să se
ia la bătaie prin metrou și să numești asta... pamflet.
În online poți să
plătești niște troli să dea jos o pagină la performanțele căreia nu poți
ajunge.
În online poți să
te dai leu, tu fiind doar un șobolan în spatele unei tastaturi.
Și mergea.
Nu mai merge.
Acestor ne-domni
le mulțumesc acum.
Le mulțumesc
celor care mi-au dat jos pagina de facebook acum câteva luni. Datorită lor acum
știu mai multe despre algoritmii fb decât poți să înveți la un curs cu un
specialist de-al lui Mark.
Le mulțumesc
celor care și-au exprimat pe la diverse agenții convingerea că traficul meu e
prea mare și trebuie să fie o fraudă. Le-au confirmat în acest fel acelor
oameni că ei NU POT nici să conceapă ceva ce noi AVEM.
Și mai ales le
mulțumesc celor care s-au strâns (30-40 de bloguri) într-o campanie de care n-a
auzit nimeni contra mea și a lui Otravă cel mega citit.
Le mulțumesc că și-au unit eforturile. Au reușit
să demonstreze că zero înmulțit cu oricât rămâne tot zero.
Le mulțumesc lor
pentru tot răul.
Și vouă,
cititorii mei, pentru tot binele.
