Felul cum
iubește un om ține mult și de educație. Nu trebuie Pitagora generalizată, dar
fără respect îmi e foarte greu să-mi imaginez dragostea. Cine își dorește un
sincer: Ești totul pentru mine, fă! sau o atingere nedorită în metrou ca semn
de... afecțiune?
Din păcate
atunci când ești foarte tânăr ai de învățat aproape totul. Cum ar trebui să fie
dragostea? Ce e respectul?
Dragostea e
intuitivă, dar respectul se învață.
Mereu vorbim despre
modele vizibile. Pozitive mai rar, negative mult prea des. Dăm vina pe
televizor, pe internet, pe ziare, dar există trei factori de educație care sunt
mult mai importanți: școala, familia și – mult mai puțin luat în calcul –
grupul de prieteni.
Doar un puștan
știe cât de greu este să faci altfel decât prietenii tăi. Cât de dificil este
să alegi altceva să spui că nu ești de acord când ceva nu îți convine. Nu ești
de gașcă.
Suntem pe
facebook, avem wikipedia, youtube, vedem atâtea, dar nu poți să-ți găsești
identitatea cu un search pe google.
E OK să ne luăm
la mișto, că suntem o nație de amuzanți, dar abuzul verbal nu trebuie tolerat.
E OK să simți
dorință, nu e OK să ți-o satsfaci atingând pe cineva împotriva voinței.
Trăim cu ideea
falsă că violența în cuplu e o problemă a celor inculți, săraci, bătrâni și
acriți. E o imagine pentru care multe filme sunt de vină.
Violența din
cuplurile foarte tinere se vede mai puțin, deși aici geloziile sunt mai
intense, limitele mai puțin clare, presiunea grupului... foarte mare. Băieții
nu vor să se facă de râs că sunt părăsiți sau înșelați, iar la vârsta liceului
înșelat înseamnă foarte puțin.
Începe
controlul: cu cine vorbești, iar vorbeai cu ăla, dacă vă mai prind împreună pe
hol vă bat și pe tine și pe el. Îți interzice să ieși cu prietenii mai rău
decât tatăl tău, îți pune aplicații pe telefon să știe unde ești, îți spune ce
să îmbraci și ce nu.
Dacă accepți
poate să fie doar începutul unui calvar. Oare așa trebuie să fie dragostea? Nu.
Iubirea nu trebuie să doară. Un îndrăgostit nu te amenință, nu te bruschează,
nu te trage de păr.
S-ar putea să
crezi că e vina ta. I-ai dat motive. Crezi că va avea de suferit dacă se află.
Nu e ciudat să vrei să-l protejezi?
S-ar putea să
crezi că dacă vorbești despre asta nu ești de gașcă. Ești. Cu propria
nefericire. Ce cuplu de nedespărțit.
S-ar putea să
crezi e o umilință publică să afle prietenii prin ce treci. Să înțeleg că
preferi umilința în intimitate?
Află mai
multe despre ce poți face aici. http://on.fb.me/Mv4zzw
.jpg)
