Asfaltul e noul cer.



E la modă să fim cu picioarele pe pământ.
Cu logica asta n-am mai fi ajuns noi în două ore de la București la Roma.
Măsurăm succesul în poziția noastră pe scara socială.
Unde în loc de trepte călcăm cetățeni pe cap.
Curioasă mai e și scara asta: dacă societatea e un rahat, ajută faptul că ești moțul?
Nu e curios că atunci când ne conștientizăm defectele vrem mai degrabă să le ascundem, decât să le corectăm?
Nu e chiar aiurea că ne vedem prietenii mai mult în pozele pe care le pun pe facebook?
Nu e de-a dreptul straniu că în loc să găsească un tratament pentru moarte, specialiștii americani și cei britanici dau săptămânal câte un studiu despre infidelitate!!
Suntem complet nebuni?
Pe nimeni nu îngrijoareză mai mult bătrânețea decât generalul: N-am ce să îmbrac?
Și dacă ai avea? La 70 chiar crezi că mai contează?
Până și bătrânețea asta pare ca un privilegiu pentru corporatist care speră să ajungă acolo măsurându-și viața dintr-un deadline în altul.
Avem reclame care spun că dacă ești stresat de locul de muncă ar trebui să iei nu știu ce medicament.
Aștept una care să-ți recomande să îl schimbi.
Când eram copii ne zgâiam toată ziua după avioane. Norii se oglindeau în ochii noștri fără nicio conotație negativă.
Acum mergem pe stradă cu ochii în smartphoane și răspundem la mailuri de serviciu încercând doar să mai și vedem pe unde călcăm.
Avioane mai vedem doar dacă le-a desenat vreun copil cu creta.
Asfaltul e noul cer.


Back to Top