Femeile frumoase sunt... urâte?





Frumusețea e o anomalie. 

Uneori... și o amenințare. 

Senzația aceea că a intrat în încăpere una, a dracului, care a câștigat altă genetică decât tine la loteria nașterilor...
Una care lasă brusc camera fără priviri libere și plămânii tăi fără aer.
Una care atrage în egală măsură atenția și invidia. Care este și ea tot un fel pervers de atenție...
Senzația aia că brusc te lupți în liga campioanelor când tu n-ai pus în viața ta piciorul pe minge... nu e prea grozavă.
O mai avem și noi, bărbații, doar că la noi sistemele de apărare funcționează fenomenal:

Dacă avem un concurent prea drăguț: e gay.
Dacă e prea musculos: ia steroizi, deci nu i se mai scoală...
Dacă e prea macho ne liniștim că n-o să le inspire... încredere. Ciudat, dar noi bărbații nu putem crede în ruptul capului că și o femeie poate să spună: Nu contează, că doar nu-l iau de bărbat... Doar noi putem să plecăm cu o proastă bună și ușuratică just for fun...
Un dealer de mașini urâte proaste și 2nd hand ar rămâne cu cafeaua în gât dacă de mâine un constructor premium s-ar decide să vândă chiar lângă dugheana lui supermașini noi la fix același preț. Cine ar mai alege un junk-car din 1993 când poți lua la același preț o sportivă cu 0 km la bord?
(În fine, la femei nu e bine să aibă 0 km rulaj, dar înțelegeți unde bat)
Da. E adevărat. Frumoase sunt... urâte, dar de cele mai multe ori asta fac doar femeile care nu sunt la fel de frumoase nici pe dinafară, nici pe dinăuntru.
Back to Top