Sau... cum a zis înțeleptul Kulturhaus... ochii care nu se văd, dansează cu alta.
NU vorbesc din cărți, chiar dacă am scris una.
Relațiile care încep la distanță sunt una, cele care rămân la distanță sunt alta. Pentru că distanța este în primul rând o poveste despre... priorități. Și oricât de mult ți-ar spune că te iubește, dacă rămâne la distanță e clar că tu nu ești pe primul loc.
Electronica ne permite să comunicăm: uite, așa m-am îmbrăcat azi, uite unde îmi dau check in, hai să vorbim de noapte bună... dar patul e tot prea mare.
Nevoile tale și ale ei sunt tot... nesatisfăcute.
Așa că în curând o să-ți trimită poze îmbrăcată în hainele pe care și le-a pus pentru întâlnirea cu altul, o să-și dea check in menționând doar locul, nu și compania... și o să fie sunată destul de des de un număr salvat în telefon ING...
De noi, bărbații, nici nu mai vorbesc. Probabil chiar o să aducem în discuție o femeie sau alta, ca un eventual tag pe facebook să nu ne pună într-o situație delicată: e doar o prietenă.
Vă faceți plinul o dată pe lună. O partidă de sex monstruoasă, cum doar o noapte de iubit cu două săptămâni de preludiu poate să fie.
Wow.
Crezi că o să ajungă?
Dacă te iubește o să te înșele.
Dacă nu, o să te părăsească direct.
Un tip mai deștept decât mine a spus asta...
E pe bune: nimeni nu se obosește să mintă un bărbat la care nu mai ține.
Sunt și femei care se îndrăgostesc mai tare pe messenger de ce scrie un tip cu vorbele la el și nu înțeleg ce s-a întâmplat când el se întoarce în țară alt om.
Pentru că fiecare experiență te schimbă și e bine ca schimbările astea să se întâmple la dublu.
Nu mai suntem iobagi legați de glie. Nici panseluțe plantate în bălegar. Până și rufele puse la uscat se mai smulg din cârlige se mai ating dacă vor când bate vântul.
Distanța nu e un fenomen incontrolabil al naturii. E o alegere.
Dacă nu vrei să fiți toți patru fericiți și te temi de iminența unui triunghi... poate e cazul să faci să faci și tu o alegere.
Una nouă.