Îţi mai aduci aminte iarna aceea?
Era totul îngheţat în miezul lui iulie.
Era noapte... o bicicletă lăsa urme negre în zăpadă
Neverosimil de negre, la ce cauciucuri roşii avea.
Zăpada nu se aşternuse.
Apăruse brusc, gata aşternută şi acum se deşira în fulgi care suiau înapoi în cer.
Toţi oamenii mergeau cu spatele.
Tu singură stăteai pe loc.
Mi-aş fi dorit să rămân.
Cuvintele erau deja întoarse înapoi în încărcător.
Totul ar fi trebuit să fie bine.
Doar găurile lăsate de gloanţe erau la locurile lor.
Ca punctele de control pe o frontieră.
Pe care nu vei mai putea să o treci.
Niciodată!
