Dark side of love

Iubirea e mai tare decât photoshop-ul: îndrăgostitul nu vede CHIAR niciun defect la femeia-vieții și nici nu se întreabă dacă e pe bune.

E doar contrariat când arată poze prietenilor și ei dau reținut și politicos din cap...

Energizează mai tare decât frunzele de coca mestecate pe plantație...

Slăbești mai bine cu ea decât cu dieta South Beach...

Iubirea e mai inventivă decât un copywriter,

mai determinată să reziste decât Nelson Mandela în închisoare,

mai fără scrupule decât Râmaru și mai ascunsă decât masoneria.

Își motivează crimele mai ceva decât Machiavelli și are o moralitate mai îndoielică decât o actiță porno.

Adesea te îndepărtează de prieteni mai ceva decât descoperirea că ești... gay...

Regizează mai precis decât Wong Kar Wai, își ascunde mai bine intențiile decât Kid Poker și țintește mai sus decât poate să cânte Angela Gheorghiu...

Nu te repezi să mă contrazici.

Vei găsi iubire adevărată în trădări și doar obișnuință searbădă în vieți care ți se dau drept modele...

Vei găsi pasiune incandescentă în suferința de nesuportat, dar și cenușă sub multe rochii de mireasă...

Și vei mai găsi autentic unde credeai că e teatru și teatru unde credeai că e templu.

Iubirea e nebună ca un plonjon la mare adâncime în care te bazezi doar pe aerul din plămâni.

E crudă ca o luptă de câini.

Nu-i vorbi.

Nu încerca să negociezi cu ea.

E incapabilă să înțeleagă normalitatea neîndrăgostiților.

Sunt mai multe șanse ca sultanul din Brunei să înțeleagă prin ce trece un român cu credit pe casă...

Și totuși vrei să știi ce e iubirea...

Închide calculatorul, lasă biblioteca în pace, spune cu voce tare: EU NU O SĂ MĂ ÎNDRĂGOSTESC NICIODATĂ și ferește-te. Are simțul umorului foarte dezvoltat... cățeaua!

Femeile nu există.

Sau n-ar trebui. Sunt 100% neverosimile!...

...cu rochiţele lor ca staniolul în care păstrezi ciocolata,

...cu tocurile lor cui, ca vârfurile de săgeată... dureroase şi ostile...

...cu zâmbetele lor ca mici stropi de aur în noroiul universal...

Ochii lor ghicesc gândurile înainte ca ele să se fi înfiripat.

Mâinile lor alină sau decapitează cu aceeaşi uşurinţă. De ce credeţi că Moartea nu e „Domnul cu coasa”?

Vorba lui Sorescu: Eminescu n-a existat...

Nici femeile.

Au existat doar nişte hamace miraculoase, făcute din carne vie, care ne leagănă între început şi sfârşit.

Nişte forme de energie care pun în mişcare sau distrug totul.

Continente inexplorabile unde geografia se schimbă tot timpul.

Pentru ele nu există hărţi, dar s-a inventat un nume.

Cum s-au inventat nume pentru toate lucrurile pe care nu le putem înţelege...

Dumnezeu nu a creat femeia pentru că Adam avea nevoie de un partener de viaţă.

Dumnezeu a creat femeia pentru că viaţa avea nevoie de un scop.

Click pe foto pentru un articol mult mai important decât acesta. 

Dacă te convingem e bine să știi că ORICE SHARE CONTEAZĂ!

Don't read

Îţi mai aduci aminte iarna aceea?
Era totul îngheţat în miezul lui iulie.
Era noapte... o bicicletă lăsa urme negre în zăpadă
Neverosimil de negre, la ce cauciucuri roşii avea.

Zăpada nu se aşternuse.
Apăruse brusc, gata aşternută şi acum se deşira în fulgi care suiau înapoi în cer.
Toţi oamenii mergeau cu spatele.
Tu singură stăteai pe loc.

Mi-aş fi dorit să rămân.

Cuvintele erau deja întoarse înapoi în încărcător.
Totul ar fi trebuit să fie bine.
Doar găurile lăsate de gloanţe erau la locurile lor.

Ca punctele de control pe o frontieră.
Pe care nu vei mai putea să o treci.
Niciodată!

N-ai iubit niciodata daca...

N-ai iubit niciodată dacă...

...n-ai rupt fotografia ei, îmbrăcată în pionier, că alta nu avea. Dar mai ales n-ai iubit dacă n-ai lipit-o la loc. De două ori. Prima dată nu mi s-a părut că a ieșit suficient de bine...

...n-ai iubit dacă ai dormit toate nopțile...

...dacă nu ți s-a potrivit melodia de la Sarmalele Reci, cu Telefonu’ care nu mai sună...

...dacă nu te-ai trezit la 3 dimineața doar ca să te uiți în oglindă și să nu te recunoști... zombie posedat de cel mai minunat și mai nenorocit sentiment...

...dacă nu ți-ai imaginat niciodată cum ar fi să ai un copil cu buzele, nasul și ochii ei...

...dacă n-ai fost gata să-i omori un prof la care avea o restanță pentru care a plâns...

...dacă n-ai fost gata să omori pe oricine ar fi făcut-o să plângă...

...mai rămâne doar să te sinucizi pentru că ai făcut-o chiar tu să plângă...

N-ai iubit dacă n-ai simțit măcar o dată nevoia să taci dracului din gură, convins că n-ai nimic de spus, că nu ești interesant prin comparație, deși erai de obicei sufletul petrecerii...

...și mai știu sigur că n-ai iubit dacă n-ai simțit că scările de la serviciu devin rulante și te duc până-n iad, pe sub asfaltul bulevardului, pe sub mașina unui alt bărbat, care-i deschide ei portiera să urce...

...n-ai iubit dacă nu ți-ai fi deschis venele doar pentru că ei îi era sete...

...n-ai iubit dacă n-ai simțit nevoia s-o muști deasupra unui șold... să nu se poată culca, măcar în seara aceea, cu altul...

Dar mai ales n-ai iubit dacă n-ai lăsat-o liberă, dorindu-ți atât de mult să fie fericită, încât... dacă fericirea asta ar fi cu tine sau cu altul... să nu fie altceva decât un detaliu minor...

Maria sunt toate…

Cei care nu-mi citesc doar blogul ştiu că toate personajele feminine din carte se numesc Maria.
Mi-a fost lene să mă gândesc? Hell, no!
Prima versiune era doldora de nume.
Atunci...
De ce?