Sărbătorile se fac în familie. Fiecare în a lui.
Așa că nu o să vă mire că în perioada asta primesc mult mai multe mesaje de la femei și bărbați care aveau senzația că libertinajul este răspunsul la plictiseala erotică a secolului XXI doar ca să descopere că mai contează și vârful bradului, nu doar vârful ***** :)
Mulți și mai ales multe îmi scriu că ar vrea să se regăsească.
Până la urmă soția a fost cândva iubita bărbatului care se grăbește să se declare plictisit.
Iar soțul a fost motivul pentru care soția lui se epila, se grăbea la oglindă, își greșea rimelul și întârzia la întâlnire alegând lenjeria intimă pentru “un film și atât”.
Cam la fel de mulți îmi scriu că ar vrea să se despartă. Pentru că nu mai cred într-o regăsire. Ar vrea să prindă sărbătorile în "adevăr".
Crăciunul amanților nu are gust de cozonac. Are gust de distanță.
Are sunetul unui telefon grăbit, din baie, cu dușul pornit. Să nu se audă.
Și? Atunci ce să faci?
"Deschide ușa, creștine, și pleacă?"
O să sune atât de rău încât e bine că o scriu și nu o spun, dar... eu nu cred că sărbătorile sunt un moment bun pentru decizii.
Există depresie de sărbărtori. Bătrâni care cheamă salvarea doar ca să nu fie singuri. Femei care intră într-o relație doar ca să nu apară solo în poze.
Se fac multe prostii din graba de a rezolva ceva ce ai lăsat nerezolvat un an întreg. Poate chiar mai mult.
Parcă ești un contabil care vrea să încheie bilanțul pe plus. S-ar putea să îți faci greșit calculul și să ieși într-un faliment sentimental complet.
Pentru că, vezi tu… așa sunt sărbătorile.
Prin tradiție le petreci cu familia.
De dragoste nu zice nimeni nimic.
Pentru că dragostea și familia ar trebui să fie una și aceeași.
