Prea mulți au grijă doar să aibă “masa plină”. Și inima e goală.
Prea mulți aleg să fie “mai buni de Crăciun”… că nu durează mult. Două zile trec repede.
Prea mulți îți bat la ușă cu colindul, dar nu știu nici măcar 4 versuri. E doar cerșetorie mascată.
Prea mulți nu țin postul Crăciunului ca să se “curețe”, ci ca să facă loc cozonacului. Un fel de cură de slăbire în avans :))
Primim mesaje cu urări de la oameni care nu ne-au răspuns tot anul la mesajele în care începeam cu “am nevoie de ajutorul tău”. Ăștia s-ar putea să fie sinceri: îți urează să-ți meargă bine și să nu mai ai nevoie de niciun ajutor.
De Crăciun oamenii care se iubesc se sărută sub vâsc. Cu alți oameni, cei cu care sunt căsătoriți.
Și la TV apar mai puține petarde la figurat. E vremea știrilor cu petarde la propriu.
De Crăciun puțini oameni dăruiesc. Cei mai mulți fac doar schimb de cadouri.
Cum să nu te ia capul când ți se pare că altora le iese mai bine Crăciunul, cum credeau mamele noastre că vecinei de la 3 i-a ieșit mai bine salata boeuf?
Cum să nu dai în depresii când toți se laudă că simt “spiritul Crăciunului”? Un fel de orgasm care nu se simulează în privat, ci în public?
Haideți să ne revenim.
Pe mine m-a ajutat… fiică-mea.
De Moș Nicolae mi-a zis amuzată: Toți copiii știu că primesc cadouri de la părinți, nu de la Moș! Ne-am mai prefăcut un an sau doi ca să nu vă supărăm.
-Serios? Probabil că părem foarte proști. S-a dus spiritul Crăciunului.
La care Mădălina mi-a dat lovitura fatală:
-Deloc. Pentru mine sunt mai valoroase niște cadouri de la oameni care mă iubesc decât de la un străin care îmi intră în casă… prin efracție.
