Oamenilor nu trebuie să le legi mâinile, ci să le acoperi ochii.





E mai greu să mă silești decât să mă convingi. 
Societatea modernă nu mai impune nimic cu forța. Ea ne seduce. 
Ca fost copywriter pot să vă spun că orice firmă, mică sau mare, trebuie să aibă o “promisiune”. Indiferent că e “dacă găsești mai ieftin plătim de două ori diferența” sau “online va fi mereu mai simplu”, compania trebuie să promită ceva ce alții nu au și ție îți trebuie. 
Sociatatea e o astfel de companie!
Ea vrea să te angajeze și în același timp să te aibă de client fidel astfel încât ea să-ți dea toți banii și tu să îi cheltuiești tot în ea… pe toți. 
Un “carusel” de bani. 
O bandă de alergare din bancnote. 
Ce vrea atunci societatea, dacă tot ce câștigi vei pierde și apoi iar vei câștiga? 
Să te facă să te miști. Vrea energia ta. 
Poate că te-ai obișnuit cu ideea că ești o rotiță într-un sistem și că te vor arunca atunci când te strici, dar, oricât de trist ar părea, nu ești nici asta. Ești o baterie. Și te vor arunca atunci când te golești. 

Nu se mai folosește biciul. 
Se cultivă viciul. 
Nu mai primează obligația. 
Se stimulează motivația. 

Promisiunea societății seamănă destul de mult cu inscripția de pe lagărele de concentrare ale nazismului “Arbeit macht Frei”. Munca te va elibera. 
În cazul nostru “a avea” te va face fericit. “Visul american” (unde succesul înseamnă o casă mare, o mașină scumpă și o soție frumoasă) s-a transformat într-un vis mondial. Culmea, chiar și pentru femei!

Fericirea stă în lucuri mărunte: cardul tău, cheile de la mașină, bijuterii, gadget-uri. Am făcut o glumă care a ajuns virală: 


De ce vrea femeia Mastercard? 
Ca să-și ia tot ce Visa. 

Societatea spune: Atâta timp cât mă asculți… ești liber să faci ce vrei. Și totuși orice om care a parcurs drumul spre succes îți poate spune că toate dorințele noastre de astăzi sunt gunoiul pe care îl vom duce mâine. 
Astăzi nu se mai fabrică lanțuri. 
Se fabrică dorințe. 
Iar tu ești liber să lupți să (ți) le îndeplinești. 
Apoi să alergi după altele. 

Soluția mea? În carte!


Back to Top