Guest blogger: Ramona Constantinescu (e într-o formă fata asta!)
Ce-ar fi să-ți duci problemele la amanet… și să le “uiți” acolo?
Oare cât ne-ar da pe o zi nasoală?
Eu n-aș avea pretenții.
Ești pus pe “biznis”?
Negociem până ți-o las gratis!
Aș lăsa la un amanet de electronice toate telefoanele în care m-am certat.
La unul de bijuterii toate “podoabele” de oameni toxici din viața mea.
Și la un amanet auto toate situațiile în care am… derapat.
Aș vrea să existe un asemenea amanet. Unul care să NU profite de tristețea românilor, ci să le mai ia un pic din ea.
Ne-am tocmi la preț că așa suntem noi și vrem să știm cum se mai vinde nefericirea.
Cât mai e un kil de vorbe grele?
Cum se mai dă litrul de lacrimi?
Am “scris” acest pui de articol într-un Mall unde am tot văzut oameni triști, supărați, nu conta că e sâmbătă seara.
Îmi lipsea un final, dar mi l-a dat Radu când mi-a zis că mama lui și-a amanetat verigheta și n-a mai luat-o niciodată înapoi, ba, mai mult, a făcut o copie din metal ordinar și după verigheta tatălui pe care a schimbat-o cu originalul pe care - ați ghicit - l-a dus tot la amanet.
Când am vrut să-l consolez că așa-s eu, sensibilă la povești cu simboluri, mi-a zis râzând:
Mai bine că a făcut așa. Nouă ne trebuiau banii, iar din aurul acela poate s-au făcut alte verighete pentru doi care chiar se iubeau.
Bingo! Ăsta e finalul!
Aurul ești tu. Viața ta, energia ta, pasiunile tale, dragostea ta. Poate că toate astea trebuie topite iar și turnate incandescent într-o nouă formă.
Meriți să strălucești din nou.
