Acesta este o poveste dintre cele trimise de voi pentru I WANT YOUR TEXT, concursul fără premii, dar cu mii de cititori. Dacă ai un blog (și îmi place textul tău) îl public cu tot cu o trimitere către blogul tău. Serverul să țină ;) Apropo: NU este necesar nici să-mi dai like la pagină, nici să fiu de acord cu textul tău. Se poate să-mi placă și să nu fiu de acord. Îl voi publica! Cu textul de față NU am fost și NU sunt de acord. Dar era prea savuros și prea pe contrasens să nu-l public. You are next ;)
Meaaj privat aici:
Știi întrebarea aia, clișeistică deja, "dacă ai putea da timpul înapoi, ce ai alege? Să îl fi cunoscut sau nu?"
Sunt convinsă că marea majoritate răspund cu “A, da! Cum să nu ne fi cunoscut noi?” Tre' să păstram partea bună, să gândim pozitiv, blablabla și alte platitudini care sunt la modă pe facebook și n-au nicio legătură cu realitatea.
Ți-am mai spus că ești unic? Ei bine, să știi că esti singurul om despre care pot spune fără ezitare că da, aș da timpul înapoi să nu te fi cunoscut!
Aș da timpul înapoi să nu fi mers în acea vacanță în care, la întoarcere, te-am întâlnit.
M-ai agățat, ca să fim mai exacti.
Nici măcar nu mi-a plăcut vacanța aia, asta ca să fie treaba treabă.
Aș da timpul înapoi ca să nu mă așez lângă tine în avion.
Aș da timpul înapoi chiar dacă știu că am avut atâtea luni bune.
Și conversații savuroase, care, oamenii deștepți știu, funcționează ca un afrodisiac al naibii de bun :-))
Și sex, hai să-i zicem bun, norocul tău că eu sunt foarte condiționată emoțional.
Și planurile noastre,
și amintirile noastre,
și tot timpul frumos petrecut împreună.
De fapt, nu știu cât de mult mi-ai plăcut tu, dar știu că mă plăceam mult pe mine atunci când te iubeam.
Păi, bun, atunci de ce să vreau să nu te fi cunoscut?
Pentru că la pachet au venit și minciunile tale presupus elaborate (vai :-))) ), și calul troian pe care mi l-ai adus în casă, veselia, optimismul și drăgălășenia ta care nu mascau decât o superficialitate patologică deja...
Pentru că singurul lucru pe care mi-l reproșai era (culmea!!!) faptul că nu am un viciu care să mă facă să aparțin lumii tale…
când, na, asta e de fapt o calitate - nici macar nu pot să o consider calitate, e o normalitate, vorba lui taica-meu, să nu ridicăm normalul la rang de virtute.
Dragul meu, fosta mea mare iubire… esti omul care mi-a facut cel mai rau in viata.
Nu putem fi prieteni, ai ratat momentul asta. De mult! Prieteniile mele sunt adevărate. Muncite! Verificate, încercate. Și mai ales reciproce. Mi-au fost alături la greu. Tu nu.
Baftă.
Nu îți doresc să fii fericit sau ce se urează când se despart doi oameni, mai mult sau mai puțin de fațadă, că de fapt îți vine să scrâșnesti printre dinti "tu-ți neamu' mă-tii!!"
Îți urez doar să primești fix ce mi-ai dat și tu mie.
