În ce carte am scris că “fiecare femeie dependentă de control caută în secret bărbatul care să o facă să și-l piardă”? Pentru femeia rece care urca în fiecare dimineață la aceeași oră într-unul din cele 8 lifturi ale unei clădiri la fel de reci ca și ea nu părea să existe niciun fel de cod secret care să-i spargă protecția. Computerele au firewall. Ea avea un zid de gheață.
În firma unde conducea un departament existau bancuri cu ea, așa cum există cu Chuck Norris.
Se spunea, de exemplu, că dacă pică aerul condiționat pe etaj într-o zi de vară e suficient să deschidă ea ușa biroului și temperatura va scădea în câteva minute la 16 grade.
Filmul favorit al copiilor ei? Frozen.
Muzica favorită? Rap. Ice cube.
Numele real al soțului? Moș Crăciun.
Stătea pe Strada iernii.
Sportul favorit? Patinajul. Aici erau foarte aproape. Făcuse ani de patinaj de unde se bănuia că își formase o pereche de picioare fără cusur.
Cu un lucru erau toți de acord: “Crăiasa zăpezii” era frumoasă. Dar asta nu-i făcea să se simtă mai bine în preajma singurului director de departament despre care se spunea că știe în cât timp te va da afară încă de când te angaja.
Pentru “liniștea” voastră asta se întâmplă în multe cazuri și la șefi care par pâinea lui Dumnezeu pentru că de multe ori se angajează “oameni-petic”. Nu-s chiar ce voiai, dar show must go on. Când apare unul mai bun, peticul dispare. Uneori asta se întâmplă și în relații: merge și un iubit de patru stele, până ai bani de unul de cinci.
La fel de adevărat este că multe posturi care par permanente sunt de fapt sezoniere, doar că nimeni nu o să-ți spună că te restructurează peste 18 luni indiferent cât ești de bun. Că nu mai vine nimeni la interviu! Sunt acele posturi pe proiect sau pe vârfurile de volum de muncă previzibile. La fel de previzibil este și că peste un timp vei mai avea nevoie doar de 5 oameni din 10. Nu mă credeți? Nu o să aflați asta întrebând la HR.
Să revenim în biroul de gheață. Convorbirea l-ar fi surprins pe oricare dintre angajații Crăiesei. Își sunase un partener de afaceri să-l convingă să angajeze doi oameni pe care tocmai îi băgase în preaviz.
-Știi că până și oamenii pe care eu îi dau afară sunt mai buni decât ce îți trimit ție headhunterii.
-Într-o zi o să trebuie să te și plătesc, glumi bărbatul de la celălalt capăt al firului. Te-ai gândit să-ți deschizi o agenție de recrutare?
-Dar șmecheria nu e recrutarea, dragul meu, e pregătirea. Chiar dacă îi țin doar un an, în anul acela trebuie să producă bani, nu pagube.
Cei doi formau un cuplu și când au primit vestea retructurării în același timp au fost convinși că “frigida aia” nu sporta să vadă oameni fericiți.
A doua zi ea a fost sunată de la cealaltă firmă.
În a treia zi începea lucru.
În parta Crăiasa zăpezii își găsea mașina mâzgălită cu un ruj roșu burgund: Există viață după tine, Bitch! Și un număr de patru cifre. Probabil salariul de la noul loc de muncă.
Hmmm… gândi ea zâmbind, lucru pe care îl făcea foarte rar, eu aș fi ales altă culoare pentru mesaj. Apoi își sună contactul:
-Văd că ești pe cai mari, îți răsfeți angajații cu salarii mari.
-Am angajat-o doar pe ea. El se uita prea insistent la secretara mea. Într-un fel le-am salvat relația.
-Ce mincinos ești, ți-a fost frică să nu descopere secretara că erecția e altfel la 20 de ani decât la 50.
-48…
-Anii de umblat din floare în floare se pun dublu.
Dacă am fi putut să vedem dincolo de ușile închise, în viața ei intimă, am fi descoperit una dintre cele mai interesante devieri de la normă. Am fi văzut o femeie care întârzia frecvent “la serviciu”, deși pleca mereu la aceeași oră. O femeie care mergea la destule specializări care nu se țineau niciodată, dar de la care se întorcea cu ecuson și - uneori - chiar cu diplome semnate de somități în domeniu. Meticuloasă, nimic de zis, în plastografie. În tot acest timp se întâlnea cu bărbați de la care voia un singur lucru. Să abuzeze de ea psihic. Avea - sau era convinsă că avea - oroare de orice violență fizică, dar nimic nu o excita mai tare decât un bărbat care să-i vorbească de sus, să o insulte, să o trateze ca pe o târfă.
Pentru o palmă era convinsă că ar fi chemat poliția. Pentru o atitudine de stăpân se transforma imediat în cea mai ascultătoare sclavă.
Să fie asta pentru că…
#shareifyoudare
Bărbații sunt astăzi
mai ușor de recunoscut
după barbă
decât după acțiuni.
Să fie pentru că nimeni nu reușea să o domine?
E o boală și femeia asta are nevoie de ajutor specializat, dar uite că sadicul de Constantinescu o prinde ca pe un fluture cu un ac făcut din propoziții într-o pagină de carte. Oare nevastă-sa știe?
Viețile secrete ale multora dintre cititorii noștri sunt mult mai spectaculoase decât a Femeii de Gheață. Și mult mai complicate. Soluția pentru o fericire întreagă s-ar putea să fie însă asemănătoare cu a ei.
Într-o noapte ca oricare alta o brută a intrat mult prea bine în joc și a trecut de la dominația psihică la folosirea forței…
În avion, în drum spre casă a simțit că totul e pe dos. “Îmi iubesc soțul? De ce nu pot să fac toate astea cu el? Am făcut doi copii și nu pot să fac asta? Ce o să creadă depsre mine? O să-i spun totul și ce va fi va fi”.
S-a tot gândit ce și cum să-i spună 3000 de km în aer și încă vreo oră în trafic. Era o idee proastă să-i spună totul. O să-i spună doar tot… ce trebuia să știe.
Un mesaj pe telefon a întrs totul pe dos. Soțul în cerea să nu meargă acasă, ci să vină la un hotel. “Vine mama să stea cu copiii. Camera 402.”
Era vreo aniversare? De obicei bărbatul uită, dar ea trăia cu senzația că lucrurile erau pe dos.
Uite cum îmi mut eu bagajele dintr-un hotel în altul! Asta-mi trebuie mie? Era în același timp agasată și intrigată de idee. În ultimii ani auzise de cele mai multe ori întrebări: “Ce-ai vrea să facem? Unde ai vrea să mergem?” Schimbarea i se părea mare, dar și puțin șerbet ieftin. Ei doi, într-un hotel de lângă o gară. Măcar dacă era unul boutique.
Ca să intre în jocul lui lăsă bagajele la recepție, întrebă unde e baia și își schimbă acolo lenjeria intimă. Apoi se gândi că el o să o întrebe de ce a luat ceva atât de provocator într-o călătorie de afaceri și se schimbă la loc râzând. Ce tâmpenie mai e și viața asta. Lasă că trec și peste noaptea asta și mâine vorbim.
-Nu e ce crezi tu, i-a spus el de cum a intrat pe ușă, te-am adus aici să-ți spun că vreau să divorțăm. Nu voiam să ne audă copiii cum ne certăm, te știu și îmi dau seama că urmează un scandal.
Mintea ei a avut nevoie de câteva secunde să proceseze. De ce voia asta? “Ești doar mama copiilor noștri, nu mai ești de multă vreme soția mea. Nici femeie nu mai sunt sigur că ești”.
-Știi că o să urmeze un scandal? Habar n-ai ce o să urmeze! Nu mai sunt femeie? Poate pentru tine!
El făcea ochii mari în timp ce ea îi spunea de câte ori l-a înșelat, cum, unde, cu bărbați pe care nici nu i-a mai văzut.
El a ridicat mâna asupra ei, dar a rămas ca o statuie.
-Vrei să dai în mine? Hai, dă dacă ai curaj! N-ai curaj! Numai gura e de tine! Uite așa se face! Prima palmă pe care i-a dat-o ea a părut să-l trezească. A doua să-l enerveze. Pe a treia a dat-o el.
S-a prăbușit plângând. El s-a aplecat imediat să-și ceară scuze, dar ea l-a oprit:
-Taci măcar o dată în viață!
-Cum ești?
-Îngrozitor de excitată! Rupe hainele de pe mine și ia-mă acum.
Deși gura spunea una, mâinile se opuneau, a fost o adevărată luptă, dar nu una cu reguli. L-a mușcat, a mai pălmuit-o. Dar nu peste față. L-a strâns de gât, a tras-o de păr. A vrut să o ducă la geam, el l-a și deschis.
Dacă ne vede cineva?
Să ne vadă.
O voce de femeie din balconul de sub ei s-a auzit clar:
-Alo, etajul 4! Avem copii!
-Și noi! A țipat ea fericită! Și noooooi!
A doua zi, la recepție făceau check out-ul un el răvășit și zgâriat pe față și o ea privind în jos, cu o eșarfă care nu putea să ascundă toate vânătăile.
-Au fost probleme? Cum ați dormit?
-Cea mai bună noapte din viață! Vă lasă conducerea să păstrați bacșișurile?
Citește mai mult!
http://bit.ly/BooksOverLooks
Citește mai mult!
http://bit.ly/BooksOverLooks
