Q&A: M-a părăsit pentru că “nu poate să-mi ofere ce merit eu”! Există oare teamă nedepașită de și în iubire?






Primesc sute de întrebări de genul acesta, în general de la femei pe care dragostea le-a “prostit” și vor să creadă într-un fel de erou romantic care se dă la o parte din calea fericirii ei, din patul ei, dintre picioarele ei, să vină altul mai bun. 
E bullshit. 
Nu pentru că sunt eu un mare psiholog, doar știți că nu-s, ci pentru că am terminat Litere și prima variantă pentru lucrarea de licență a fost “Mitul eroului romantic”. Am scris până la urmă altceva că subiectul era prea vast (sau eu prea leneș), dar aveam de gând să demonstrez că până și Superman, Captain America sau Iron Man sunt eroi romantici. 
V-ați prins deja, nu? 
Bărbatul romantic NU se dă la o parte să vină altu’ mai bun când femeia îl privește deja ca pe iubirea vieții ei! 
Nu, domnișoară. 
Se ia de piept și cu Dumnezeu pentru tine. Nici Cel de sus nu îi inspiră încredere că te-ar putea iubi și ocroti mai mult. 
Bărbatul care crede pe bune că nu pote să-ți ofere ce meriți tu, face pe dracu-n patru, cumpără, împrumută, fură(!) doar să-ți ofere. 
Schimbă cu mâinile goale formele de relief! Muncește neobosit, gândește tot timpul înmulțit cu doi. Asta e iubirea! O baterie, un motor cu ardere internă în care sentimentele sunt incandescente, o rațiune de a exista în lumea asta care pare cu atât mai lipsită de sens cu cât o studiezi mai bine. 
Bărbatul care te iubește poate să spună: Nu pot să-ți ofer ce meriți, din punct de vedere material, astăzi. 
Dar materialul nu e așa mare lucru. Se strică, se demodează, ruginește. 
Că meriți tu este să te respecte, să te înțeleagă (sau măcar să încerce) și să te iubească bine. 
Dacă a plecat, probabil că nu putea. 
Nu doar buzunarele nu-i erau pline, nici inima. 
Nu o să vă zic “atunci de ce plângeți ca proastele după toți tâmpiții” pentru că și eu am plâns, mai pe ascuns, după niște miciuni apetisante. 
O să vă spun doar că în locul lăsat gol de fiecare dezamăgire a apărut mereu o femeie care mi-a oferit nu “ce meritam”, ci mult mai mult decât atât. Și uneori m-am gândit, Doamne, cât sunt de fericit, ce mă făceam dacă nu pleca “minciuna”? N-aș fi cunoscut niciodată adevărul. 





Back to Top