Ieri am scris un articol dintr-o ”revoluție deja pierdută”.
Încăpățânat cum mă știți, pentru că am promis că voi continua și e o chestiune de caracter să îți ții promisiunile, astăzi voi continua.
Este uman să îți dorești atenție. E însă foarte important pe a cui. Și încă mai important ce ești dispus să faci pentru a o obține.
E la fel de omenesc ca uneori să nu-ți placă viața ta. Dar una e să faci ceva ca să înceapă să-ți placă și alta să o ascunzi și încerci să lași impresia că duci o altfel de viață.
Rețelele de socializare au început ca… rețele de socializare :) Dar pe parcurs au devenit un 2nd life și încet-încet riscă să ajungă prima viață. Sau singura.
Ce cred alții despre noi tinde să fie mai important decât ce suntem. Statutul virtual este în acest moment o realitate.
Și totuși
Nimeni nu e ce spune. E ce face.
Nimeni nu e ce visează. Oricât ar fi de frumos să visezi, este complet steril dacă nu muncești pentru visul tău.
Nu ești ce postezi… dacă nu postezi ce ești.
În articolul de ieri am promis un sistem de autotestare prin care să îți dai singur seama, fără ajutorul unui “specialist”, dacă ești dependent de social media. Click on see more:
Primul indiciu. Dacă ai dat see more aproape sigur nu ești. Oamenii care suferă de o dependență sunt convinși de cele mai multe ori că nu suferă de nimic. E ceva în neregulă cu ceilalți. Dependentul spune mereu: Nu e mare lucru sau pot să mă las oricând.
Al doilea indiciu este timpul. Cât stai pe facebook și instagram? Nu există un număr de ore safe sau not safe, ci doar un raport: mai mult sau mai puțin decât acorzi pentru job, familie, prieteni sau planurile pe care le numești visuri.
Al treilea este testul dopaminei. Rațiunea pentru care TOATE platformele au un buton de like sau echivalent este aceea că reacția altora stârnește o reacție în noi. Chiar și pe whatsapp, când vezi primul semn de “văzut” ai o satisfacție. Că mesajul a fost trimis. Al doilea semn este trăgaciul pentru al doilea glonț de dopamină “A ajuns!”, iar apoi totul se strică. Că ambele semne au culoarea albastră, deci l-a citit, și stai și te uiți ca vițelul la poarta nouă până răspunde. Privat de ultimul cartuș de dopamină.
Știți câți oameni am văzut prost dispuși că “făceau mai multe like-uri” și acum nu mai fac? Unii sunt atât de puțin conștienți că nu e ceva în regulă încât se și plâng pe net! Cum cerșesc drogații pentru încă o doză. Aici ATENȚIA e drogul.
Al patrulea indiciu va rămâne doar pentru tine. Nu trebuie să-mi spui nici mie, nici altcuiva dacă te regăsești! Vezi că vine croșeul: Urmărești în principal prieteni reali și oameni pe care îi admiri sau ORICE atâta vreme cât nu te mai plictisești? Dacă răspunsul e a doua variantă nu stai prea bine.
Orice om greșește când își omoară timpul. Iar timpul, ironic cum îl știm, ne întoarce favoarea.
