Bărbatul trebuie să aibă “papagal”. Nu să fie!

Era un banc pe vremea lui Ceaușescu: De ce se îndrăgostesc studentele de profesori? Sunt singurii bărbați care le ascultă. 

De râs, am râs. Dar n-are nicio legătură cu realitatea. Realitatea vorbește despre forță. 

Despre poziția bărbatului față de alți bărbați. Profesorul are autoritate. În cazul fericit și ESTE o autoritate. 

Realitatea este primul pas.

Făcut până între picioarele ei, 

într-un tango erotic în orchestrație de aluzii obraznice.

Piruete din complimente și palme pe cur. 

“Asta numești tu palmă?” i-a zis ea veninoasă primului și el s-a făcut mic. Oameni și șoareci. 

“Asta numești tu palmă?” i-a zis următorului și și-a mai luat una!   

Bărbatul vrea să știe ce-ți dorești, 

dar nu-și transformă viața într-o fugă după dorințele tale. 

Lumina care rămâne aprinsă pentru că “vreau să mă bucur de tine și cu ochii”. 

Și a fost noapte. Și apoi dimineață. Ziua a doua. Ea e la coafor: 

“Dacă nu te bate, nu bea și aduce bani în casă de ce nu-l iubești?”

“Mă plictisește”

Viața e crudă și toți suntem animale de pradă. Hăituite de frici. Frica de moarte. Frica de viață. Frica de neșansă. Frica de șansa pe care nu o vom putea folosi…

Toți vânăm. Chiar și pisica ta cuminte aleargă după lucruri care se mișcă. 

De ce stai pe loc? 

Realitatea nu e ce vezi pe facebook. 
E mai ales ce ai grijă să nu se afle. 

http://www.curteaveche.ro/carti/noi-aparitii/psihologie-pentru-oameni-obisnuiti-ii.html

MI-AU dat de lucru acasă. Semnat, Eva. Feeling CAT-egoric bine cu Ramona Constantinescu
Posted by Radu F Constantinescu on Thursday, 15 February 2018