Am vrut să o conving și Muză să răspundă la întrebarea asta. N-a vrut. Cică… să-mi asum riscul! Ea a zis că toți bărbații mă vor înjura că “dau din trib” și toate femeile îmi vor da “unfollow” pentru că preferă să creadă că “a fost ceva”.
Păi, ce? Zic eu că n-a fost? :)
A fost, dar s-a teminat. Cu câteva zile, săptămâni sau luni înainte să știi tu asta.
Nu-mi place să dau lecții, dar îmi place să spun povești. Cine poate să învețe ceva din ele, bine. Cine nu… repetă anul. Repetă dezamăgirea. Repetă plânsul.
Într-o seară de februarie care nu anunța nimic deosebit el a întâlnit pe altcineva. La început a zis că e inabordabilă. N-a fost. Deși el nu știa femeia din fața lui nu era o pradă. Se vânau reciproc. A simțit că se pierde, dar ce bărbat ar recunoaște așa ceva?
În drum spre casă era atât de preocupat “să nu se vadă” încât ți-a luat flori.
Pentru ce-s astea?
De Ziua îndrăgostiților. A mințit el prost.
Mai sunt 10 zile până atunci! S-a amuzat ea.
Nu le am pe-astea.
Apoi au făcut dragoste. Era ceva schimbat la el.
A venit și 14 feb.
Ca niciodată a scos-o în oraș. Îi spunea des că o iubește de parcă își spunea lui însuși. Dragoste prin autosugestie găsim doar în romanele lui Camil Petrescu. N-a mers.
Dar el a insistat. Ca să înțelegi de ce… e suficient să te gândești ce faci când ai o imperfecțiune pe față. Încerci să o acoperi cu machiaj, dar și se pare că se vede încă. Atunci pui mai mult.
Tot se vede!
Și îngroși linii, pui gene, alegi un ruj mai roșu decât ar trebui, fondul de ten e în straturi peste straturi, totul încearcă să ascundă și nu face decât să se vadă și mai tare.
Înainte să alegi trebuie să te asiguri că poți alege. Și atunci te străduiești să acoperi. Poate prea mult.
Viața nu e ca-n cărți. Acum… depinde și ce cărți citești :)
Toți își doresc să nu mintă. Dar nu toți își permit.
Și?
Dacă ți-ar fi spus mai devreme… ar fi durut mai puțin?
