Blogging democracy winner. La foarte mare distanță de voturi.
El m-a întrebat: De câte ori poți să o iei de la capăt
I-am răspuns: De câte ori e nevoie.
A părut ușurat până când am continuat: Dar înainte să o iei de la capăt trebuie să fii sigur că nu mai e nimic de făcut acolo unde ești deja.
E normal să-ți fie dor de o femeie pe care ai părăsit-o deși ești cu femeia pentru care ai părăsit-o?
Da, este, pentru că știai că ești nefericit și știai că vrei să fii fericit, dar nu știai cum. Ai sperat să știe ea. Cum spun rușii “un an nou, o nouă fericire”.
Aici ai greșit. Rușii nu înțeleg prin “o nouă fericire” o altă femeie.
Da, e normal să-ți fie dor de ea, pentru că atunci când era lângă tine îi vedeai numai defectele, iar acum îți dai seama că acele lucruri care îți lipsesc la “asta nouă” erau calitățile pe care nu le mai vedeai la “aia veche”.
Acum ai vrea s-o suni. Dar “ăla vechi” ești acum tu.
Ni se urăște cu binele.
Ni se urăște cu frumusețea.
Ni se urăște chiar și cu sânii mari și vrem mai mici.
Apoi vedem dincolo de ei. Căutăm drăgălășenii, situații, ne dă peste cap o vorbă. Sigur, nu lăsăm să se vadă! Că doar suntem bărbați!
Pe vremuri existau vase tip termos care erau făcute din două părți. Una exterioară, de fier, aproape indestructibilă și una din sticlă specială, în interior, casabilă. Orice montaniard din anii 80-90 îți poate spune că un termos bun și unul țăndări arătau la fel. Doar că acela cu sticla din interior spartă nu mai era bun de nimic.
La fel sunt și acești domni care nu lasă să se vadă dorul.
E normal să-ți fie dor de o femeie pe care ai părăsit-o deși ești cu femeia pentru care ai părăsit-o?
Da. E normal.
Pentru că n-ai știut atunci ce vrei,
când orice cuvânt al tău făcea toată diferența,
iar acum știi ce vrei,
când niciun cuvânt pe care l-ai putea spune
nu mai contează.
