Scriu. Despre proști ca tine chiar vreau să scriu. Pentru că nu scriu din auzite. Sunt și eu un prost. Am fost chiar mai prost decât voi toți.
Am crezut, am iertat, am înjurat (că nu știam să plâng), m-am răzbunat și m-a durut mai tare pe mine.
Erau nopți, ca asta în care scriu la cererea ta, în care simțeam o furie de m-aș fi luat de piept cu Dumnezeu. Să-mi spună el ce-am greșit.
M-am bătut pentru ea. Ea și-a bătut joc.
Am ars bani pe care nu-i aveam. Dar mai rău m-am ars eu.
Scriu, bărbate, scriu. Ușor fără sens, pentru că proasta e ea.
Ideea asta, pe care unii au senzația că și eu o susțin, că “n-am știut să păstrăm” nu are valabilitate în toate cazurile. Într-un dans oricare poate să greșească, dar cad amândoi sau pierd amândoi puncte într-un concurs. Fericirea pare adesea un joc de “fiecare pentru el”.
Știi ce o să se schimbe? Vei învăța să recunoști niște semne. Nu le căuta. Bărbatul detectiv e insuportabil. O să le vezi. O să te ener-vezi. Pleci. Nu face reproșuri.
După mulți ani de la ultima despărțire de una dintre deșteptele care m-au făcut să mă simt prost, fata mi-a trimis niște poze cu ea în cadă. Să mai “cadă” prostul încă o dată. M-a bufnit râsul. Cel care eram cu ani în urmă ar fi văzut ochii, ar fi admirat sânii… era destul de explicită poza :) Cel care devenisem a râs pentru că apărea și vasul de toaletă în cadru. O tantativă “de căcat” :))
Să-ți mai povestesc?
Să le povestesc lor? Știi că multe îmi vor cere în privat link cu profilul tău de facebook? Să le zic că sunteți mai mulți?
Ce să-i zic băiatului care s-a dus la Londra să învețe și să facă un viitor pentru amândoi și s-a trezit că ea vrea să trăiască acum?
Ce să-i zic domnului care după 14 ani de căsnicie a aflat de la un prieten că împărțeau mai mult decât o frumoasă prietenie? Și ce să-i zic “prietenului” care i-a mărturisit soțului asta abia când nevasta a schimbat amantul?
Ce să-i zic tipului care a venit la job-ul ei cu o tonă de flori doar ca să o găsească într-un depozit unde primea o parte din cadoul de la colegi? În fine, de la un singur coleg :) Aici aș adăuga și ce i-aș zice colegei care i-a indicat atât de precis unde să o caute :)
Ce să-i zic, când i-a dat florile unei fete în metrou? Că e prost?
Dar celui care s-a dus, că tot era într-un Mall, să vadă ce filme sunt weekendul ăsta, s-o ducă pe ea, și a găsit o scenă tandră în care în rolul lui nu era el? La același multiplex.
Să-i iau la mișto pe toți ca să se trezească?
Nu. Îți trebuie mult curaj ca să recunoști, să povestești, să admiți că ești vulnerabil.
Să admiți că ești prost. Dar ca să-ți dai seama că ești prost trebuie să te ducă un pic capul. Acum, dacă tot am fost aproape toți în situația în care am fost proști și am pierdut o femeie care ne merita, zic să nu fim și mai proști să încercăm prin orice mijloace să păstrăm una care nu ne merită. Nu de alta, dar s-ar putea să reușim. Și asta chiar ar fi o prostie :)
Foto: Saturns-Child
