Am scris chestia asta acum vreo doi ani, mi-a trebuit cam mult pana sa-mi iau inima in dinti sa ti-l trimit...asta e,,,unii nu au curaj suficient...sau poate au, cine stie? si nu e scris cu diacritice, din pacate...l-am scris pe un laptop imprumutat, cu word in alta limba decat engleza sau romana...dar e real...e povestea mea...
"Cum e sa te simti blocat intr-o relatie timp de 25 de ani, doar pentru ca lucrul asta implica o sumedenie de aspecte care te tin acolo, care nu te lasa sa iesi? Si simti ca ai nevoie de curaj. Curaj pe care nu il ai. Si vrei sa pleci, si nu poti, pentru ca mereu gasesti cate o scuza: anii impreuna, copiii, apartamentul si toate lucrurile adunate impreuna, teama de ce vor spune prietenii comuni, teama de judecata lor. Si uite asa continui sa ramai blocat acolo, traind in mizerie si punandu-ti mereu intrebarea cum e sa fii fericit…si de ce trebuie sa ramai, si de ce trebuie sa accepti, si de ce trebuie sa spui mereu ”da”, si de ce nu poti sa spui ”nu”, si de ce nu poti sa fugi pur si simplu, fara sa te uiti in urma si sa inchizi absolut toate usile in urma ta, apoi sa incerci sa le redeschizi cu teama de ceea ce vei gasi in spatele lor, sau sa le lasi pur si simplu inchise pentru totdeauna. De ce oare nu poti sa faci toate astea? De ce sa-ti fie teama sa fii fericit? Doar pentru ca asa ai fost educat? Doar pentru ca ti s-a spus ca trebuie sa-ti porti crucea? De ce sa-ti fie teama sa treci granitele? Si pentru ce? Doar de teama sa nu fii judecat? Cea mai mare prostie. Nimeni nu are dreptul sa te judece. Nimeni nu stie ce traiesti tu, sau ce ai trait. Nimeni nu iti cunoaste lupta interioara, nimeni nu ti-a intalnit demonii, nimeni nu s-a pus cinci secunde in locul tau, nimeni nu ti-a vazut in adancul sufletului pentru ca nimanui nu i-a pasat. Si atunci tie de ce sa-ti pese ca te-ar judeca unii si altii?
Si cu gandul asta gasesti puterea sa pleci, si lasi in urma tot. Tot insemnand barbat, copii, casa, masina. Te extragi singur din ecuatie (extraction, cum spun american marines). Altfel n-ai cum. Copiii sunt mari, chiar daca sunt socati pe moment, vor trece peste si vor intelege. Ca bine spuneai Radule, “daca tu crezi ca pe copilul tau o sa-l incalzeasca sacrificial tau personal, ca ai ramas cu un bou doar ca sa aiba el un tata…esti o vaca!”
In viata trebuie sa fii fericit. Nu trebuie sa fii obisnuit. Daca te culci pe o ureche ca iti e bine, doar pentru ca iti e putin cald si poate esti prea obosit sa incerci sa schimbi ceva, o sa te intrebi mereu cum ar fi fost sa faci totusi schimbarea. Dar iti trebuie si curaj. Si poate iti mai trebuie si un sut in cur. Dar cine sa ti-l dea? Cand de fapt aproape toti oamenii din jurul tau gandesc la fel ca tine, ca le e bine. Si cand in sfarsit iti gasesti curajul sa iesi din noroiul in care simti ca te afunzi tot mai mult, se trezesc unii sa te judece. Da, chiar, de ce te-ar judeca? Pai bine, cred ca din gelozie si din neputinta lor de a schimba ceva in viata lor, te judeca pe tine, pe principiul ´´sa moara si capra vecinului´´. Se gandesc, de ce dracu tu ai putut sa te misti si ei nu pot? Si de aici incepe dansul. Eu spun ca te judeca, dar cred ca ma exprim elegant. De fapt te barfesc: ´´ai vazut ma ce a facut aia? Si-a parasit barbatul, curva dracului. Si avea si doi copii. Ce daca erau mari? S-a dus cu altul. Acum cica e fericita´´. Dar culmea, ea e chiar fericita. Si nu-i pare rau deloc de pasul facut. Si chiar daca i-a fost multa vreme greu sa uite si sa nu se mai uite in urma, acum chiar se simte implinita. Cum naiba e sa te simti implinit? Ce inseamna de fapt sa te simti implinit? Sau fericit? Habar nu am avut, dar acum pot spune ca stiu.
…Sa te indragostesti si sa nu stii ce te-a lovit, doar sa simti cat de tare
…sa traiesti cu adrenalina multe luni de zile si sa te hranesti cu dragoste si aer
…sa incerci sa dormi langa omul pe care il iubesti, dar sa nu poti face asta pentru ca ti-ar fi teama ca atunci cand te vei trezi nu-l vei mai gasi acolo, langa tine…
…sa pleci dimineata pe drumuri diferite, si sa stai toata ziua cu teama ca atunci cand te vei intoarce nu vei mai gasi usa pe care sa intri sa-l gasesti…
…sa iubesti cu atata putere incat sa simti literalmente ca te doare inima…
…sa nu te saturi privindu-l…
…sa-ti arunce doar o privire si sa simti cum te topesti…
…sa te atinga cu un deget si sa simti cum ti se inmoaie picioarele…
…sa te trezeasca in miez de noapte si sa-ti spuna ca te iubeste…
…sa se trezeasca dis de dimineata si sa-ti pregateasca micul dejun si cafeaua..timp de luni de zile…so far…
…sa nu incetezi nici o clipa sa te intrebi ce ai facut ca sa meriti asta…
…sa nu incetezi sa te minunezi ce gust are fericirea…
…sa nu incetezi nici o clipa sa-ti pui intrebarea:”oare asta poate dura vesnic?”…
…sa nu iti scoti nici o clipa din cap gandul ca asta trebuie sa dureze vesnic. Fericire vesnica? Sau cum sa-i spui altfel? Chestia aia pe care cineva spunea ca o gasim in noi. Eu am gasit-o in cel de langa mine, in cel pe care il iubesc. El a gasit-o in mine. Era ceva ascuns bine si adanc. Nici nu stiam ca exista. Sau? Poate, putin, la un moment dat in viata, am simtit ceva, ca o bataie timida de aripi de fluture. Dar sa traiesc cu atata intensitate…nu, asta nu mi s-a intamplat niciodata. Si trebuie sa ti se intample ca sa crezi. Sa fie totul la intensitate maxima. Altfel nu are sens. Totul sau nimic.
Stii cum e sa-l privesti I sa simti adanc in inima ta ca nu te poti satura niciodata sa faci asta? Stii cum e sa te gandesti la el cu atata intensitate incat in momentul acela, daca iti suna telefonul, stii sigur ca e el? Stii cum e sa te atinga cu un deget si sa simti fiorul ala care te strabate fix de sus pana jos? Stii cum e sa ii simti respiratia pe piele si sa te exciti numai la gandul ca in clipa urmatoare te va atinge? Stii cum e sa te simti mica la el in brate, in timp ce te strange cu putere la pieptul lui si iti sopteste la ureche: my little girl…Stii cum e sa-l privesti adanc in ochi , sa vezi pana in adancul inimii lui, si sa simti ca acolo e locul tau?"
Nadina
