Trăim prin comparație?




Satisfacția este comparația? 
Ce ne mai place să-i vedem salivând după jucăriile noastre... parcă sunt mai frumoase când încearcă cineva să ni le ia, parcă se justifică prețul lor cu vârf și îndesat când ne întreabă cineva de unde le-am luat...
Știi măcar o femeie care să nu-și reevalueze o rochie mai veche, pe care n-a mai purtat-o de un an, când i-o remarcă toate colegele?
Știi măcar o femeie care să nu fie în sfârșit mulțumită cu pantofii cei noi abia când îi scoate în prima zi la job și primește laude?

Știi măcar o femeie care să meargă de-adevăratelea la tae-bo pentru ea și nu pentru un bărbat? Toate vor să-și crească numărul de like-uri din lumea reală... 
Toate vor să stârnească... comment-uri pozitive și aproape niciuna nu vrea să dea share la ce are... 
Știi măcar un bărbat care să nu fie mai mulțumit de mașina lui când se dă cineva jos din a lui, pe ploaie, doar ca să-l întrebe dacă nu cumva vrea s-o vândă... 
Și... indiferent de sex, știi pe cineva care să nu-și aprecieze și mai mult partenerul curtat intens, asaltat de oferte?
Da... și gelozia e o formă de apreciere. Ca și invidia.

Așa suntem educați, că viața e o cursă și tu trebuie să ajungi pe primul loc. Chiorul e rege în lumea orbilor, wow, ce realizare.
Și dacă toate oglinzile umane din jurul tău ar dispărea? Dacă nimeni nu ți-ar mai spune că ești frumoasă, că-ți stă bine, că ai un prieten cool? Te vei simți mai puțin frumoasă, toate hainele își vor pierde gustul, prietenul va începe să te plictisească?
Dacă n-ai mai putea să duci o viață mai confortabilă decât alții, mai colorată decât mulți sau mai aventuroasă decât părinții tăi?
Dacă de mâine nu te-ai mai raporta la nimic?

Foto: EtoileSU
Back to Top