Sunt lucruri pe care nu le poți cumpăra: zâmbete… inimi… Pe acelea le furi.



Maria își punea zilnic alte haine și aceeași mască. 
De indiferență. 
Dar aștepta încă de la primul pas un bărbat care să se prindă că nu e așa. Un bărbat care să înțeleagă că indiferența ei e doar un rol, aroganța doar o vamă. 
Treci sau nu treci. 
Aștepta de ceva vreme, semn că-și juca rolul prea bine. 
Își punea în fiecare seară speranțele la spălat, 30 de grade, să se ducă noroiul zilei pierdute. Stătea uneori privind la mașina de spălat speranțe și chiloți fără să-și dea seama cât e de frumoasă așa, cu gândurile și hainele departe. 

Ioana ajungea mereu acasă la aceeași oră. Spăla vasele pe care n-a mai avut timp să le rezolve după micul dejun când el îi reproșa mereu că nu e gata. Ce era dimineața pentru el? Facebook, instagram, TV.
Pentru ea: mic dejun, spălat pe cap, uscat cu foen-ul ăla care merge doar când vrea el, machiat.
Când voia să râdă își punea câte o comedie romantică și nu se putea abține să nu remarce cât de puțin semăna viața cu filmul. Cum să-l bată.
Apoi auzea cheia în ușă. 
Nu se mai iubeau de mult, dar împărțeau chiria. 

Laura ieșea mult în oraș. Noaptea, evident, când? Colegele ei de cameră știau toate locurile unde sunt băieți drăguți. După o vreme a devenit clar că “drăguț” este un calificativ foarte alunecos. Nu mâncăm toți porc. 
Pentru că seara era ca un fel de dimineață pentru ea și întâlnea bărbați aproape exclusiv după ora 12 noaptea, ajunsese la concluzia că starea naturală a bărbatului e cea de ebrietate. 

Marius și Dan și Alex se întâlneau mereu pe aceeași terasă din centrul vechi. Deși treceau multe fete pe acolo, rar le vedeau pentru că terasa avea un wi-fi beton și erau toți pe facebook. Unde-l citeau pe unul de are un blog pentru că iar a dat tipa aia mișto share la o prostie scrisă de el. Uite, acum scrie să lase net-ul în pace dacă nu-l folosesc ca să dea de ce iubesc. Și nu numai ei. Ce-ar fi să ridici ochii către stradă sau către camera pe care râvneai să o ai ca s-o poți duce când ai cunoscut-o, iar acum o aveți degeaba, doar ca să nu vă plouă.
Era un îndemn pe toate gardurile cu “privește cerul”. Mai bine privește cerul din ochii ei. Și fură-i un zâmbet. Nu te grăbi, după zâmbet vine și inima. Singură. 

P.S. Inimi nu găsești la reduceri.

http://bit.ly/3278QSa



Back to Top