Bărbatul perfect e următorul.
Sinceritatea? E ceva ce le cerem celorlalți.
Încercăm să acoperim adevărul cu o minciună mai frumoasă, apoi pe aceea cu alta mai atent cusută.
Cu ață albă, desigur.
Cât oferi ești prost.
Când nu o mai faci ești egoist.
Când nu o mai faci ești egoist.
Sinceritatea se plătește cu singurătate.
Toate cuvintele de mai sus sunt strânse din mesajele bărbaților care mi-au scris. Am extras tot ce mi s-a părut că nu leagă clar pe nimeni. Nu dă în vileag pe nimeni. Pentru că ne descoperă pe toți.
Și bărbații au insomnii.
Și bărbații au dezamăgiri. Așa cum și dezamăgirile lor au dezamăgiri la rândul lor. Ce joc de cuvinte… stai să vezi jocul pe degete…
Stăm ca leii la circ să trecem prin cercul de foc al constrângerilor sociale. Nu poți să câștigi. poți doar să abandonezi lupta.
Ni se dau visuri prea mari pentru o singură viață. Și apoi ni se amaneteză jumătate din ea.
Ni se ia dreptul de a plânge. Apoi ni se dau zeci de motive.
E unul dintre cele mai schizofrenice lucruri să fii bărbat! Așa de mare e schisma între ce vrei și ce ți se spune că e bine. Moral. Legal.
Avem și noi ezitări, dar suntem judecați pentru ele.
Întârziem și noi.
De cele mai multe ori însă nu întârzium la întâlnire cinici minute, ci vreo cinci luni întârziem să cerem o întâlnire. Pentru că, da, ne punem și noi întrebări.
Niciun bărbat normal nu vrea să strice vieți. Doar să se distreze puțin în viața sa.
Rog inisistent bărbații care n-au avut niciodată o amantă să înceteze să mă mai citească până își fac una. Știm bine că de cele mai multe ori diferența între cei care au zâmbit citind asta și cei care s-au enervat nu e că nu și-ar fi dorit toți. Dar au îndrăznit doar unii.
Chiar așa? Cea mai mare problemă a omului e fidelitatea în cuplu?
Dar pasiunea care nu mai există?
Dar vorbele pe care mulți se tem să și le spună și singuri?
Dar cheful acela nebun să te îmbeți până viața începe să aibă sens?
Dar timpul pe care îl pierdem agonisind pentru un trai mai bun CARE NU MAI ARE TIMP SĂ SE ÎNTÂMPLE??
Nu văd pe nimeni care să strige după tine pentru că n-ai donat niciodată sânge, pentru că nu ți-ai ajutat niciodată un vecin, pentru că ți-ai săpat un coleg.
Totul e în regulă pe lumea asta. Doar blogurile ca al meu strică ordinea mondială!
Culmea. Ieri m-a rugat din nou cineva să scriu despre războiul care “bate la ușă”. De ce? Pentru că am cititori. Cum s-a exprimat ultima persoană care mi-a pus întrebarea “am cititoare înrăite”.
Mă mai confruntasem cu întrebarea, așa că aveam răspunsul pregătit:
Eu nu am cititoare înrăite. Doar cititoare îmbunate.
Îți place blogul?
Susține-l!
