De ce mulți oameni fac lucruri “ca să fie fericiți” și apoi nu sunt?
Pentru că știu doar că nu sunt fericiți.
Nu și ce anume i-ar face.
De ce atunci când luăm dragostea “în glumă” nimeni nu râde la final?
De ce punem ușor o etichetă pe relații cu oficial sau neoficial în loc să admitem că adevăratele etichete ar fi: o relație care contează, una care contează mai puțin, una care nu înseamnă nimic?
Un om care contează, unul care contează mai puțin, unul care există doar când apare o nevoie.
Ne trebuie curaj să recunoaștem ce înseamnă celălalt pentru noi. E un fel de intimitate pe care puțini și-l permit.
Dragostea e o formă superioară de interes: vreau să știu cine ești.
Relațiile sunt o formă “de subsol”: vreau să știu ce poți să faci pentru mine.
Cum să rupi oficial o relație neoficială a fost întrebarea pusă.
Cum să rupi definitiv o dependență era, aproape sigur, întrebarea gândită.
Iar “De ce să o rupi?” este întrebarea care reprezintă cel mai bun răspuns.
Cărțile siropoase, filmele și revistele “de femei” au acreditat ideea că relația neoficială (extraconjugală sau doar neasumată) este apoteoza pasiunii. Pasiunea care ține puțin. Un an, o noapte, o erecție.
Asta să fie pasiunea? Adică pot să fiu pasionat de pescuit o viață întreagă și de o femeie două săptămâni? După care - ca să rămânem la pescuit - o las baltă?
Și din aceleași surse aflăm că “aventura” e așa, ca un concediu. Ceva ce durează puțin, după care revenim la viața noastră cea de toate plictiselile.
Așa trist să fie totul?
Nu. Nu este. Dar ei nu pot să-și vândă sfaturile de căcat unor oameni fericiți!
Nici măcar celor pregătiți pentru fericire.
Aventura nu e un cerc vicios. E o călătorie. O dragoste, o familie, un copil, o carieră, o afacere, un plan care ne depășește uneori posibilitățile, dar niciodată capacitatea de a visa. Asta e AVENTURĂ.
Să nu ne flatăm că atunci când depășim viteza legală sau fugim în alt pat e așa o mare aventură! Căutăm doar condiment pentru o viață nesărată în loc să schimbăm mâncarea. Ia cu piper, să nu se simtă gustul de stătut!
Iar relațiile? Oficiale sau oficializate? Neoficiale sau ascunse? Nu contează? E doar o diferență de nuanță?
Nicidecum. Un bărbat își prezintă femeia părinților pentru că așa trebuie. O prezintă însă prietenilor pentru că vrea. Pentru că se mândrește cu ea.
O femeie își pune fotografii pe site-uri de socializare cu bărbatul ei pentru că e fericită sau măcar vrea să pară. Cu vizita la părinți e altceva. Știi bancul acela cu el și ea?
El: Aș merge pentru tine oriunde! Pe Everest, în Triunghiul Bermudelor,
Ea: Exagerezi!
El continuă: Deloc! Și la Polul Nord aș merge!
Ea: Da? Atunci duminică mergem la mama.
La care el: Acum cine exagerează?! :))))
Râdem, glumim, dar răspundem și noi tranșat la întrebarea aia?
La care din ele? :)
La cea pusă sau la cea gândită?
Cum rupi “oficial” o relație “neoficială”? sau Cum închei pe față o relație ascunsă?
Păi, de ce să o rupi? N-a existat. N-ai existat. Ce să închei din ce n-ai început?
Trebuie doar să încetezi să te minți. Tu nu ai o relație neoficială. Celălalt are.
Și asta contează mai puțin, ce contează că adevărat e ce am spus mai sus: că există relații care contează mai mult și altele care contează mai puțin. Iar cea cu tine nu contează deloc pentru că nu a catadicsit nici măcar… să și-o asume.
http://bit.ly/BooksOverLooks
http://bit.ly/BooksOverLooks
