Și noi vom fi cenușă,
dar nu vor uita focul.
Și noi vom fi pe tușă.
Doi jucători uitați.
Dar nimeni nu va uita jocul.
Departe de orice linie de finish, alergând fără nicio altă direcție
decât să ne simțim alături avându-ne unul pe altul sub protecție.
Cine ești tu nu mă mai interesează,
cine sunt eu?
Nici atât.
Cine suntem noi e tot ce contează.
Cine suntem când nu suntem de văzut.
E mobila rece când nu îi dai viață,
sunt cărțile sterpe, fără conținut,
trecutul în spate și-un mâine în față
și-un prezent care-așteaptă să-l facem din lut.
Să-ți știi slăbiciunea e-o mare putere
Să îngenunchezi doar când vrei să te rogi
Femeia șampanie, nu femeia bere
S-o ai pentru tine sfidând demagogi…
O echipă uitată, o cupă incertă
O glorie mică, de doar două guri
Când prea mulți trăiesc doar o viață inertă
Corect mi se pare și-o oră să furi.
Vom fi noi cenușa, dar focul există
Vor mai arde puțini, mulți doar s-or uita
Nu-mi dați mie lumea, îmi pare prea tristă
Am tot ce-mi lipsește: Tu ești a mea.
