Night reading: Cum se cuceresc femeile? Primul episod.




Când alți copii se rugau pentru o bicicletă, mușchi mai mari sau pentru că așa le cereau părinții, eu mă rugam să fiu iubit. Fizic, carnal, 100% erotic. Partea platonică nu era pentru mine.
Desigur, și cei care-și doreau bicicletă voiau același lucru ca mine. Bicicleta era un soi de precursor de decapotabilă. 
Eram la o școală bună, așa că fetele erau aproape fără excepție urâte. Fetele frumoase dezvoltă un răsfăț timpuriu, o aroganță alimentată de băieții care le fac să se simtă și mai frumoase decât sunt. 
Mereu m-a interesat, ca pe alchimist formula transformării plumbului în aur, acea formulă din cuvinte care să transforme orice femeie dintr-un cub de gheață în napalm arzând.


Eram sigur că napalmul era acolo. În gheață. Cum să-l scoți?
Colegele mele păreau să nu-l dezvolte. Napalmul ăsta. 
Apoi a venit liceul. Un liceu chiar mai bun decât școala. Aici însă erau fete frumoase, dar și foarte deștepte, ceea ce făcea jocul și mai greu. 
Toate aveau prieteni mai mari. Nu știu ce păzeau tații lor, dar aveai impresia că nu și i-au făcut după ce-au dat treapta și că au venit mai degrabă cu iubiții decât cu familia la admitere.
Concluzia era că ar fi trebuit să mai cresc. 
Într-un fel simt că nimic nu s-a schimbat. 
Într-o noapte când eram foarte lipsit de chef și am stat cu o fată oarecare sub un clar de lună (sau poate era doar un bec de pe stâlp) am avut o revelație. 
Eu fiind într-o stare de lehamite deplină, am stat cu capul la ea în poală și n-am scos un sunet.  

Ea, în schimb, a vorbit continuu. Jur că nu-mi aminteam la finalul “discuției” niciun cuvințel din ce a zis. Eram cu gândul departe. 
În fine, nu exagerat de departe, mai precis în blocul de peste drum. La alta. 
Una din cauzele pentru care n-am deschis gura e că noi, bărbații, nu prea putem să vorbim despre lucrurile care nu ne interesează, iar pe mine mă interesa creața din blocul de vis-a-vis. Era o prostie să vorbesc despre ea în context, nu? 
Dealtfel, acesta e unul dintre motivele pentru care bărbații care au o amantă sunt mai ușor prinși decât femeile: ei nu mai vorbesc!
Bărbatul e vânător și trebuie să strige din gura peșterii ce a vânat astăzi. Dacă a doborât o colegă de serviciu nu poate să vină să se laude cu asta la nevastă!

E posomărât și răspunde la întrebarea: Ce ai? Cu “Nimic”.
Din secunda aia s-a fript. Vom vorbi despre asta în episoadele următoare. 
Să revenim la liceu. În text e mai simplu, în viață mai greu. 
După atâta tăcere mă așteptam să fie supărată. Mereu spunea că vrea un băiat cu care să poată comunica. 
Spre surpriza mea mi-a trântit un sărut fenomenal și mi-a spus cu ochi mari de moartea căprioarei: 
Ești minunat! Simt că seara asta ne-a apropiat enorm! Simt că am găsit pe cineva cu care pot să discut probleme importante.
O parte din mine se revolta: Să discutăm? N-am scos un cuvânt toată seara!!!
Apoi m-am luminat!
Pentru femeie, să comunice cu un bărbat înseamnă să vorbească ea!
Pentru un bărbat, să știe să comunice cu o femeie înseamnă să știe să asculte!

O femeie nevorbită e chiar mai nefericită decât una nefutută, scuzați-mi engleza. 
Închideți blogul, dați-mi unlike, dar mâine încercați măcar o dată să lăsați impresia că ascultați cu atenție. 
N-o mai întrerupeți cu soluții!! 
Ea nu vrea soluții mai devreme de două ore! :))
Și încercați să înțelegeți de ce femeile se declară mulțumite de ședințele la psiholog, iar bărbații cred că e o pierdere de timp. 
Pentru că noi vrem de la o conversație soluții. Ele vor atenție. 
Nu, încă n-ați învățat cum se cuceresc femeile, dar ați făcut un pas ca al lui Neil Armstrong pe lună.
"That's one small step for man, one giant leap for mankind."

Pentru următorele episoade click pe link : http://www.radufconstantinescu.ro/search/label/nightreading

Back to Top