-
Ești o nebună frumoasă.
-
Iar tu ești momentul meu de nebunie.
Căsătorit?
Da. Copil? Da. Nu ai voie! Știu... principii... s-au dus unul câte unul. Parcă
invers proporțional cu anii. Strângi ani, pierzi principii. Eu niciodată nu o
să...hmm. Mai vorbim peste câțiva ani.
Câteodată
nu e nevoie decât de un schimb de priviri, o atingere timidă care vibrează în
toată ființa ta, un dans... It takes two to tango. Dar unul singur invită la
dans. O femeie deșteaptă nu așteaptă să fie invitată, spunea cineva Dacă stau să mă gândesc, nu știu însă
dacă a fost cea mai inteligentă mișcare.
Dar se simțea al naibii de firesc și de bine. Un pas tu, unul eu, ne-am
apropiat atât de mult încât erai doar tu. A trebuit să
fac câte un pas înapoi, din când în când, ca să văd imaginea de ansamblu. Nu
erai partenerul meu. Te furasem doar pentru o clipă și îți oferisem o clipă la
schimb.
Iar clipa aia s-a dilatat în zile dintre revederi, a zburat în orele petrecute
împreună, s-a oprit în nopți târzii și a luat cu ea liniștea și somnul.
- Eu nu știu de ce nu dormi tu, dar eu mă gândesc la tine.
- Știi că suntem doi idioți, nu?
Întâlnirile
se consumau lacom, ca ultima gură de aer proaspăt.. îmbrățișări, tresăriri,
tremur, ochi umezi și jucăuși, bătăi repezi și respirații întretăiate.
- Mi-e poftă de tine!
- Mă înnebunești. Înțelegi?
- Mi-e frică de tot acum... de cât de bine mă simt când sunt cu
tine...
Ce
îți puteam răspunde? Că mi-e la fel de teamă? Că am trecut ca nebunii de zona de
siguranță și alergam desculți pe teren minat?
-
Mă bucur tare că te văd... Prea tare.
Iar privirea ta mi-a spus și mai mult.
-
Nu te mai uita așa cum te uiți când te uiți la mine.
Dar m-aș fi putut pierde în ochii tăi și aș fi rămas acolo bucuroasă... Vocea
aia palidă îmi șoptea în tâmple. “Respiră adânc și nu uita de pașii înapoi. Not
yours to begin with. Verigheta aia spre care îți fuge privirea de fiecare dată
și pe care o simți de atâtea ori când te atinge, cât să îți amintești… ” știam
continuarea.
Mai știi când mi-ai spus că sunt o plăsmuire a imaginației tale? Am zâmbit.
Aveai dreptate. Tu ai realitatea ta.
-
Știi...
-
Shh. Taci și sărută-mă. Îți mulțumesc pentru dans.
