Există oameni care pot cu adevărat să se bucure de bucuria altora?



Da. Cei care au bucuriile lor. 
Psihologia e așa o mlaștină complicată, un fel de canalizare în formă de labirint. Sigur că nu i-am citit pe toți corifeii acestei discipline că nu mai aveam timp să trăiesc nimic, dar de multe ori mi s-a părut că nu realizezi dacă e o știință a sufletului, a psihicului sau a nefericirii. 

Așa e și viața noastră: suntem mai concentrați să o înțelegem când nu merge. Vorbim cu alți oameni despre ce ni se întâmplă și ni se pare că înțeleg perfect. Nu înțeleg nimic. Nici ei. Trecem doar prin situații care par la fel, dar fiecare caută o soluție pentru sine. Părem prieteni. 

Nu suntem. 
De câte ori nu ai întâlnit oameni care se grăbesc să spună una dintre cele mai tâmpite formule: Înțeleg prin ce treci.
Pentru că am avut amândoi un accident de mașină, o pierdere în familie sau o problemă la job nu înseamnă că suntem frați de cruce și asta se vede imediat ce unul din această adunare a nefericiților anonimi iese din gașcă rezolvându-și problema. 

Ceilalți se bucură pentru el de nu mai pot. 
Am scris astăzi dintr-un parc că există oameni care nu știu să se bucure nici de o zi frumoasă. Pe ei trebuie să-i eviți. Îți vor trage nori imaginari peste soarele care e deja pe strada ta. 
Există și oameni care pot să transforme o zi groznică într-o zi frumoasă. Genul “ploua infernal și noi ne iubeam”. Pe ei trebuie să-i păstrezi în viața ta. Pentru că EI SUNT SOARELE DE PE STRADA TA. 
Lumina aia dintr-un zâmbet venit la vremea lui valoarează enorm chiar dacă nu e albit ca zâmbetele din reclamele la pasta de dinți. 
Gândește-te cui ai să-i mulțumești pentru această calitate rară și fă-i o surpriză chiar astăzi sau mâine că în weekend toate sunt permise. 

Paradoxal… e mai ușor să ai pe cineva care să lase impresia că e lângă tine la greu, decât să găsești un om care să fie (fără niciun interes) lângă tine la bine.
Back to Top