Și dacă momentul acela pe care îl glorifică toată lumea NU e începutul?
Dacă ți-aș spune că o dragoste la prima vedere nu e o tâmpenie, dar o căsătorie după trei luni s-ar putea să fie?
O femeie nu cunoaște cu adevărat un bărbat decât după ce s-a culcat cu el. (Noi, bărbații, ne cunoaștem mai simplu: ne îmbătăm împreună pentru primul nivel și facem o afacere împreună pentru al doilea. Mulți nu ajung la al treilea).
Varianta inversă e și mai amuzantă. Era și un banc:
Tati, tati, e adevărat că în alte culturi soțul își cunoaște soția abia după căsătorie?
Puiule… și la noi e la fel.
Începutul?
Începutul a ce?
O să se supere multă lume, dar e o mare diferență între o relație și o copulație!
Sunt mulți bărbați care intră relativ ușor acolo, dar nu reușesc să intre și în viața ta.
Multe femei cu care te-ai simțit bine o dată, dar nu mai vrei altceva.
De cele mai multe ori pentru că te prinzi că vaginul e singura lor profunzime.
Mulți oameni se iubesc mai mult când se cunosc mai puțin, iar seducția e doar începutul începutului. E mai greu să ajungi la sfârșitul lui.
Îmi scriu multe fete că le-au dat papucii unor tipi pentru că nu mergea relația ca unsă, spre deosebire de altele. Că nu-și făceau timp să le cunoască. Etc.
De multe ori au dreptate. De cam la fel de multe ori… nu.
Pentru că dragostea e un lubrefiant senzațional, care face defectele să pară doar niște particularități. Sunt aburi ca de alcool în care nu vedem acel om. Îl vedem așa cum ne-am dorit să fie. O încarnare a tuturor visurilor noatre. E cam mult pentru un muritor. Dar după ce trec aburii infatuării îl vezi așa cum este.
Ei bine, tu pe omul acesta trebuie să-l iubești.
Nu e un compromis.
E o trezire la realitate pe care mulți bărbați o refuză și merg la pescuit.
În timp ce femeile lor se uită la telenovele refuzând și ele realitatea.
Ce de timp pierdut în care ar fi putut lucra amândoi la realitatea asta. Să o schimbe.
Foto: BlueMeadow193
