Mulți dintre voi știu deja că am făcut sport de performanță. Asta a fost însă în secolul trecut :)
De ce am m-am apucat atunci de wu-shu și culturism? De primul pentru autoapărare și de al doilea pentru fete.
De ce cred că oricine trebuie să facă un sport când ajunge dintr-un secol în altul? Pentru el însuși.
În fiecare zi de luni, că tot are lunea o reputație proastă, vom vorbi despre Fitness. Un pic altfel că așa cu un băț în … cum se face prin reviste eu nu pot să scriu :)
Astăzi vorbim despre ingredientul minune în orice sport. Nu e disponibil în magazine. El e…
Dă senzația!
În mod special când ești ca mine, undeva pe la 40 de ani, nu mai faci lucruri fără să știi de ce le faci, ce îți aduc bun în viața ta, iar motivația în fitness nu e aproape niciodată cea din cărți.
Femeia poate vrea să intre în rochia aia nouă pe care i-a cumpărat-o bărbatul după ce a citit articolul meu cu surprizele. Din păcate au avut amândoi o surpriză când el i-a comandat o rochie folosind măsurile ei din liceu.
Tot ca în liceu, bărbatul poate vrea să arate bine la întâlnirea de 20 de ani. Nu de alta, dar cu nu-l lasă înăuntru cu mașina lui cea nouă, că altfel invidia colegilor era asigurată.
Și noi și voi mergem la sală primăvara pentru că vrem ceea ce antrenorii numesc “a beach body”.
Să fim fair de la început: orice motivație e bună atâta timp cât reușește să te dea jos din pat, să-ți iei echipamentul în rucsac și inima în dinți și să te ducă la sală sau pe pista de alergat sau chiar în parc unde alergi ajutat/ă de maidanezi.
Care e totuși problema cu motivațiile astea? Nu durează. Rochia, de îndată ce ai intrat în ea, e ca o redută cucerită. Neintereseantă. Așa că o să ajungi înapoi… ca restul garderobei.
Aniversările de 20 de ani nu sunt motive care să te țină la sală 20 de ani. Și revii la sportul tradițional al bărbatului român: halbere și coniac canoe. Le practic cu “succes” și eu.
Sunt zeci de reviste care vând lunar secretul succesului pentru un abdomen de vis în 30 de zile. Wow!! Înseamnă că nimeni nu cumpără revistele astea, că altfel am avea toți pătrățele. Aceleași reviste vă vor spune motivații de genul celor de mai sus. Faci sport să arăți mai bine pe plajă, să ai parte de sex mai bun, să una, să alta.
Din când în când o mai nimeresc și pe cea supremă: sportul înseamnă sănătate!
Mă apucă așa un căscat… E plictisitoare formula, chiar dacă e adevărată. Nimeni nu apreciază sănătatea atâta vreme cât o are, iar oamenii bolnavi, oricât de mult ar vrea, nu prea au voie la sală :))
O să vă spun rețeta mea.
- Motivația care te duce la sală sau te scoate la alergat e normal să se mai schimbe. Așa nu te plictisești.
- Nu există motivație stupidă atâta timp cât funcționează.
- Motivația poate să fie de cuplu: ieși cu soția pentru că vrea ea și începi să vrei și tu sau invers.
- Motivația poate să fie de grup: eu ieșeam la alergat cu prietenii. După care ne hidratam cu o bere.
- Motivația care merge cel mai bine la mine. Frica. Mai repede decât îmi place să admit voi face 40 de ani. În liceu îmi imaginam că la 40 voi fi mort de la 27. Știți voi grupul. Nu am murit și nici nu am niciun chef. După ce am scăpat ca prin minune dintr-un accident grav de mașină s-a întâmplat o chestie interesantă: nu-mi mai e teamă de moarte, dar de bătrânețe îmi este. Și vreau să o amân. În forul nostru interior toți vrem asta. Și e genul de motivație care nu te ține două săptămâni.
În fiecare zi de luni o să vă povestesc câte ceva despre fitness. Era normal să aleg ziua de luni. E ziua în care toți spunem că vom începe lucrurile pe care le tot amânăm.
Ce zici? Ne vedem la sală?
Fotografia face part dintr-un proiect la care între timp am renunțat. Din fericire am renunțat doar la proiect, nu și la sport :))
